1,870 matches
-
Pornim de la prima poezie, Santo Stefano Belbo: Pur și simplu arat, urlă Pavese / și galbenele coline / se umplu de morți,/ obsedanți, pretutindeni. Cadavre de fasciști trădători/ ieșite din gropi/ și Nuto reia mereu / firul roșu al istoriei, / ce curmă viața tiranilor./ Irene, Silvia, Santina, / căi de salvare / baricadate./ Cinto, singurul supraviețuitor, / înaintează trudnic/ pe drum / iar durerea-i bufnet / de broască în mîl. Poezie ermetică? Nu, doar construită din nume și scene din romanul Luna și focurile, publicat de Pavese în
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
societate), pînă cînd viața acestuia se transformă într-un coșmar de tipul celui trăit de români în ultimii ani ai regimului Ceaușescu. Disperarea îi scoate pe oameni din nou în stradă, urmează o altă revoluție menită să îl îndepărteze pe tiran și să readucă oamenilor libertățile specifice unui regim democratic. Drama multora dintre semenii noștri este aceea că trăiesc în dictatură cu nostalgia democrației, dar odată ajunși în democrație devin cuprinși de nostalgia dictaturii. Sensul istorei la Alexandru Ecovoiu nu mai
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
ajunge la Tatăl (absolutul) decât prin Iisus care este adevărul, calea și viața. Ori, și politica, și biserica, în forma ei de instituție, disprețuiesc adevărul - lucru care nu mai trebuie demonstrat întrucât se învață la istorie. Ceea ce-i mișcă pe tirani și teroriști nu este desăvârșirea, nici infinitul și nici măcar idealul, ci banala dorință de putere. Ei caută doar suporturi ideologice pentru a accede în vârful piramidei. Drept dovadă, și Napoleon, și Hitler, și Ceaușescu, mai întâi și-au căutat o
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
în fundamentalismele religioase, dar nimeni nu mai- ia azi în serios această justificare. În fapt, trei sunt punctele de tangență cu absolutul, și mai multe nu s-au evidențiat încă: știința, religia și filozofia. Nu cred să fi existat vreun tiran, om de știință. Filozof, s-ar putea să fi fost unul singur: Lenin. Mai mulți absolutiști a dat Biserica (de toate cultele), printr-o nefericită osmoză a dogmei, din mistic în lumescul puterii și al bogăției. Personajele citate în articol
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
multe. Și toate celelalte câte se fac din patimă, alcătuiesc numărul mare al stăpânilor, cărora robindu-le cineva, chiar dacă s-a întâmplat să treacă prin apă, după părerea mea încă nu a trecut prin apa tainică, a cărei lucrare pricinuiește tiranilor celor răi pieirea”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre viața lui Moise ..., PSB, vol. 29, p. 63. footnote>. Pentru cel ce nu-și înăbușă dorința de a păcătui și nu urmează calea virtuților, apa Botezului rămâne numai apă, pentru unul
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
palpabilă a corzilor sale vocale și o prelungire a acelor strune. Nu a mai depins de micul său trib, de vânătorile și de grotele sale, ci a prins a se mișca cu o oarecare libertate pe la curți de principi,de tirani, pe la generoase adunări de oameni. Putea să-l asculte oricine, cu excepția surzilor. El era literatura și, de multe ori, povestitorul, poetul, aedul era orb... Există și în asta un joc al necesității: zecile de mii de cuvinte ale poemelor epice
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
cel al acelorași cântăreți orbi. Din specia acestora face parte Homer și alter ego-ul său, aedul Demodocos din Odiseea în care părintele epopeei se înfățișează pe sine în chip neechivoc și cu un realism numai de el știut. Când Pisistrate, tiran al Atenei, dar și al oralității ( 527-500), poruncește transcrierea Iliadei si a Odiseei pe papirus, începe declinul neamului angelic al homerizilor. Se aprinde în schimb Luceafărul de Ziuă al literaturii surzilor, antiorală, înlănțuită în semne vizuale pe argilă, papirus,piatră
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
în privința provenienței lor, date controlate în măsura în care, pe acest pământ ceva poate fi sigur, în afara liniei curbe. Va afla, astfel, despre familia lui Eugen Ionescu că nu este originară din Slatina, ci din Teleorman - Râmnicu-Sărat - despre partea paternă. Tatăl său - un tiran, adulator al Puterii indiferent care - și-mi amintesc acele rânduri de Jurnal în care Eugen Ionescu se surprindea în fața oglinzii arborând "surâsul imbecil" al paternelului, își făcuse, totuși, studiile universitare la Paris, unde-și luase diploma în Drept, bunicul patern
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
-i intre în voie. - Ai vreo propunere, totuși? Din nou tăcere, ca și cum răspunsurile sale urmau să vină în reprize. Intențiile inițiale începeau să se năruiască. Chiar locotenenții lui îl puteau vinde, măcar unul din ei râvnindu-i scaunul. Avea exemplul tiranului. Tocmai oamenii crescuți de el îl trădaseră și-l împinseseră într-un proces grotesc, urgent, după care ținuseră să asiste la execuție, pentru a se asigura că a dispărut originalul, ci nu vreo sosie a sa, pregătită să fie sacrificată
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
o casă părăsită sau într-un loc viran, negând orice prezență a ei în azil, căci între timp se vor șterge toate urmele, dar apelul său rămase fără ecou. Destinul lui începea să semene tot mai mult cu al fostului tiran, trimis în fața plutonului de execuție. Degeaba invoca legile apărării, tocmai el care le sfidase, nu-l mai asculta nimeni și-l judecau sumar. Așa urma să se petreacă și cu Furgoteiu. Oamenii lui trecuseră de partea intrusei, a posibilei agente
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
bibliotecare, pătrundea în- tr-un orfelinat, condus de un individ care-i avea la mână pe grangurii orașului, pentru că le oferise, ilegal, diplome de bacalaureat. Din acea poziție, își angaja neamurile pe posturi influente și decizionale, asemuindu-se și el cu tiranul, căci în fiecare instituție se formaseră tirănei. în numai o săptămână avea să strângă fotografii, declarații, imprimări pe care le oferea apoi autorităților. în fața acestora, Inspectoratul școlar trebuia să ia măsuri radicale. Cu chipul îmbrobonat, sfârșit, Furgoteiu se interesă. - Cât
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
un reportaj în care strecura, voalat, informațiile despre cuibul supraveghetorilor din spatele vitrinei cu păsări împăiate. După publicarea riscantă a acelui text, reușea să determine autoritățile să schimbe exponatele, aruncând în acel spațiu textile din lumea orientală, ca semn că legăturile tiranului cu lumea a treia sporiseră. Marconia își păstra neabătută orientarea. Poate că cenzorii îi admiseseră special foiletonul, să aibă dovezi irefutabile că o ziaristă ca ea sapă la rădăcina regimului. Deși o urmăreau și-i dădeau dovezi că e supravegheată
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
un monstru, nu mai avea clare noțiunile de favorizați sau nevoiași, nu mai putea să judece evenimentele. Nu mai era stăpân pe sine, nu mai avea direcție. Simțea iarăși nevoia unui tutore, a unei călăuze, căci, dacă marconienii detestaseră prestația tiranului, unul ca el înțelegea abia acum că nu-i pregătit suficient să folosească libertatea. îndrumat multă vreme de alții, n-avusese timp și nici încredere să-și coaguleze o personalitate. De vină puteau fi și slugărniciile lui de om al
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
există "două feluri de a face literatură. Ca Cehov sau ca Shakespeare". "Eu - ar fi continuat Stalin -, eu, dacă aș scrie literatură, aș scrie ca Shakespeare. Vouă, scriitorilor sovietici, vouă vă recomand să scrieți ca Cehov". Stalin se înșela. Pentru tirani, Cehov e mai periculos decît Shakespeare. Mircea Iorgulescu
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
fostul președinte al Africii de Sud), marele savant Albert Einstein, precum și Al Gore (fostul vicepreședinte al SUA). În autobiografie, Mahatma Gandhi spunea: „Când mă cuprinde disperarea, îmi amintesc că, de-a lungul istoriei, calea adevărului și iubirii a învins mereu. Au existat tirani și criminali, pentru un timp, păreau de neînvins dar, în cele din urmă, au căzut, întotdeauna”. Așa cum am scris și în articolul “Forță sau putere?”, forța și violența sunt elemente specifice oamenilor slabi, iar aceștia reușesc să rezolve problemele (au
VIOLENŢA NAŞTE MONŞTRI de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380709_a_382038]
-
investiți, să încalce pactul constituțional instaurat de Augustus și să "implementeze" pe malurile Tibrului sistemul despotismului oriental. Numele unui Tiberius, Caligula, Nero, Domițian, spre a mă limita la primul secol al erei creștine, au rămas până astăzi prototipuri ale tiraniei. Tiranii trebuia să-și asigure stăpânirea în chip instituțional. Pentru paza împăratului au fost înființate chortele pretoriene, adică trupele sale de securitate, unități militare privilegiate, staționate în apropierea Romei, comandate de doi prefecți, spre a respecta principiul roman al colegialității (au
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
patima privilegiilor. Curtius Montanus își încheie discursul cu avertismentul: Păstrați-l senatori și menajați-l pe acest individ atât de prompt în a da sfaturi, pentru ca fiecare generație să-și aibe modelele ei... Gândiți cumva că Nero a fost ultimul tiran? Așa credeau cei care le-au supraviețuit lui Tiberius și Caligula, când a apărut unul mai detestabil și mai crud. Nu ne temem de Vespasian, vârsta și moderația sa ne sunt garanție; dar exemplele au un caracter mai durabil decât
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
bretoni din Starea a Treia au fost cei care au început Revoluția, dar nu au terminat-o. Nu au fost în stare. În ciuda războaielor, în ciuda masacrelor, nu au fost în stare. Tot sângele vărsat nu a servit decât la înlocuirea tiranilor cu niște vampiri, care sug de asemenea sângele poporului. Tatăl meu a fost ucis într-o ambuscadă, la Rochefort-en-Terre, întinsă de către Albaștrii* morți de frică care-i luau pe toți bretonii drept contrarevoluționari. Mama s-a culcat într-o zi
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
nici cu Dragă Nicușor, nici fără Stimate, că textul n-ar fi ajuns la destinatar. În genere, la un memoriu adresat lui Ceaușescu se trudea în colectiv, cu rude și prieteni care căutau formularea cea mai convingătoare pentru urechile unui tiran. Pentru oricine are un dram de minte, această pagină din ziarul condus de Răzvan Dumitrescu își ratează scopul. l Dovadă și opiniile cititorilor de pe forumul ziarului, care sînt reconfortante. Iată cîteva: "Sunteți penibili!", "Secu lucrează", "Domnu Dezvăluiescu, da o carte
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10322_a_11647]
-
e departe de a fi originală cât timp prima problematizare aparține lui Xenofon în dialogul minor Hieron și care a făcut, ulterior, obiectul reflecției lui Leo Strauss 2. Dacă biografia semnată de Johnson concretizează afirmațiile generale făcute de Xenofon-Seneca asupra tiranului, în egală măsură, aceasta poate fi citită și dostoievskian, ca replicare a lui Dmitri Karamazov, personaj literar, în Iosif Visarionovici Stalin, personaj istoric. Chiar dacă Johnson nu își asumă nici explicit, nici tacit această echivalentă Ivan Karamazov - Stalin, n-ar fi
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
clipă însă asumată explicit - de a-i găsi cauzele primare. Cartea lui Johnson este structurată în trei părți menite să sugereze evoluția lui Stalin: "I. De la cântăreț în corul de băieți la bandit" (pp. 9-31); "ÎI. De la secretar general la tiran" (pp. 32-70) și "III. De la generalissim la paranoid" (pp. 71-111). Prima secvență în viața lui Stalin se oprește la momentul loviturii de stat bolșevice din 26 octombrie 1917, încadrabila în ceea ce se poate numi "romantismul revoluționar", perioada de împletire a
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
31). Predispoziția nativă către administrație s-a completat, în 1917, cu șansa de o controla tot mai mult. Abia calitățile unui birocrat au produs saltul de la banditism (una din manifestările clasice ale "romantismului revoluționar") la dictator (anii '20) și, apoi, "tiran desăvârșit" (după 1934) "care poate omorî oricând și oricum" (p. 61). Într-adevăr, puterea lui Stalin stătea în "cumulul de funcții": comisar al naționalităților (prima funcție, încredințată în 1917), secretar general al partidului (cadoul lui Lenin pentru performanțele ulterioare) și
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
anii 1934-1938 care au vizat membrii de partid. O altă concretizare a fricii a fost atenția tot mai mare pentru aparatul propriu de securitate. În ciuda faptului că asupra lui Stalin nu s-a înregistrat nicio încercare de asasinat, frica unui tiran a căpătat proporții patologice: de pildă, pentru deplasarea la Potsdam (iulie 1945), Beria a organizat un "dispozitiv paranoic de securitate", cel mai minuțios din istorie: în afară de gardă personală ce numără 900 de oameni, deplasarea cu trenul format din 11 vagoane
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
țările unde au ajuns la conducere, prin cultul liderului și prin puterile discreționare ale clicii de la vârf, comunismul devine, la început, o plagă morală, pentru ca ulterior să se metamorfozeze într-un cancer al întregii societăți. Astfel e posibil ca un tiran precum Castro să ajungă la o avere de aproape un miliard de dolari, în timp ce majoritatea copleșitoare a populației trăiește într-o mizerie și-o promiscuitate inimaginabile. Popularitatea în Occident a lui Castro e ea însăși un fenomen ce arată scăderea
Barba de-un miliard de dolari by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10633_a_11958]
-
trebuință a mai învăța de la altul cele despre tine: cum voi putea rămâne invulnerabil înaintea ta, cum voi putea scăpa de primejdia cea firească, deoarece am făgăduit deja lui Hristos să te urăsc? Cum te voi putea birui pe tine, tiranul meu, când mă asuprești în felul în care am arătat deja? Și răspunzând (trupul) sufletului său, zise: Nu-ți voi spune ceva care tu nu știi, ci doar aceea ce cunoaștem împreună. Eu am ca tată iubirea de sine. Înfierbântările
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]