80 matches
-
Constantin Țoiu Caracterul lui Dimitrie se schimbă în exil. Lipsit de domnie, el devine bănuitor și își tiranizează suita, plecată cu el în țară străină. Neculce remarcă: Și apoi domnul să visadză că este tot puternic ca la țara lui. Un hatman, oricât de fidel, dacă e și scriitor, vede, trebuie să vadă, și spune. Nesiguranța îl înrăiește
La Moscova în exil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8787_a_10112]
-
sensul că nu poți fi tu Sartre și să scrii ca el... știți, scriitorul!... (adaugă ca unui necunoscător) - Vra să zică, știți... Deci, ideea lui era că liber cu adevărat nu poți fi decât într-o țară ca să nu te tiranizeze, - ca Franța - să nu ți se impună. Uite așa o țară... un continent ca America, ați fost acolo, în Statele Unite, - mă întrebă iarăși, ca pe un om neumblat, - eiii, dacă fuserăți... înseamnă că se schimbă treaba și știți ce vreau
Rânzei redivivus? by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7872_a_9197]
-
și Eliot (alții nu s-au încumetat), el a reprezentat mai mult o încleștare cu tradiția decât o anulare a ei. Fără excepție, moderniștii fac loc în subtextul lor convențiilor pe care le contestă. Cei care lasă dezordinea memoriei să tiranizeze textul cu adevărat, indiferenți la ‘intrigă', love interest ori cauzalitate cronologică, sunt autorii Desperado. Fie că e metodă de narare ori obsesie a prezentului, memoria e substanța eroului. Eroii sunt împovărați de somnul a tot ceea ce nu se mai poate
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
în carne și oase, inteligente, frumoase, active, refuzînd cel mai adesea statutul de simplu obiect și sursă a inspirației, pentru a-și lua însușirile unor adevărați agenți manageriali ai artistului "partener" pe care-l adoră, inspiră, reprezintă, animă dar și tiranizează... uneori și - culmea - pe care îl și concurează uneori, cu sau fără succes. Astfel, deși legată inseparabil de existența și destinul artistului, viața "muzelor" devine, prin ea însăși, demnă de toată atenția. Muza ingenuă Ce rol trebuie să fi deținut
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
mizînd pe Dali: mina de aur părea inepuizabilă și talentele ei de a o exploata depășiseră orice imaginație. La anii senectuții Gala se avîntă în legături amoroase cu tineri pe care-i copleșește de cadouri în timp ce pe Salvador Dali îl tiranizează, îl jignește, cum nu se poate mai vehement - notează psihiatrul francez Pierre Roumeguere, în 1981. În iunie 1982 Gala se stinge din viață la Port Lligat și ultimul episod al vieții ei are toate însușirile unei înscenări suprarealiste. În testament
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
-i țin indefinit în temniță, să-i pun în regim de exterminare, să-i ucid dacă vreau — asta numea el revoluție. Așa făcea Stalin. Și Dej, imitându-l, credea că e revoluționar. De fapt, a fost o maimuță balcanică — a tiranizat poporul român la adăpostul armelor rusești. Nu? Ce originalitate are revoluția românească? Dar n are nici cea rusească originalitate... Păi știți cum am definit eu revoluția rusească? Iacobinism tătaro-mongol! Teroarea iacobină mutată în stil tătăresc la Moscova. GÂNDIRE Dumnezeu a
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
textură moale și lucioasă ca mîncarea: lenjerie de corp, șosete, cămașă, pantaloni închiși la culoare, un pulover și o haină albă. — Azi o să intri în rîndurile noastre, Sprîncenatule. Ce vreți să spuneți? — Acum ești doctor. Sper că n-o să ne tiranizezi, sîntem niște biete asistente, doar. Nu sînt doctor! — Vai, nu refuza! Cei care refuză la început ne tiranizează cel mai mult după aceea. După ce plecară, Lanark se ridică și se îmbrăcă, fără să-și pună haina. Găsi pantofi din imitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o haină albă. — Azi o să intri în rîndurile noastre, Sprîncenatule. Ce vreți să spuneți? — Acum ești doctor. Sper că n-o să ne tiranizezi, sîntem niște biete asistente, doar. Nu sînt doctor! — Vai, nu refuza! Cei care refuză la început ne tiranizează cel mai mult după aceea. După ce plecară, Lanark se ridică și se îmbrăcă, fără să-și pună haina. Găsi pantofi din imitație de piele sub pat. îi încălță, intră pe coridor, ridică jaluzelele și văzu un catarg alb pentru steag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să fie, ei pripășiți de ieri alaltăieri, cu toți acei ale căror nume s' amestecă cu începuturile țării: Egali da! dar semenii noștri nu sunt, precum bine observă d. C. A. Rosetti. Așa de puțin încît e preferabil să fim tiranizați de un român decât egali și liberi alături cu aceste stârpituri orientale; așa de puțin încît singurul bine veritabil ce-ar putea să ne facă d. C. A. Rosetti și conaționalii săi transdanubiani ar fi să ne slăbească cu dragostea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
te-am așteptat cu încredere, te-am visat, dar sunt chinuit de întrebări. Dacă mi-ai spune neted că nu mă iubești, aș fi amărât cum nu poți să-ți închipui, totuși m-aș resemna, fiindcă aș socoti că te tiranizez, făcând prea mare paradă de tristețe. Nu știu bine ce hotărâre aș lua, dar ți-aș păstra totdeauna devotamentul meu. Tu spui însă că mă iubești! Dar de ce nu spui asta ca mine, de ce sufletul tău nu e așa de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întru Hristos!... Ia spune, în sfârșit, Ivan Feodorovici, ce-i de făcut acum? strigă iritată Lizaveta Prokofievna. Fii bun și pune capăt maiestuoasei dumitale tăceri! Dacă nu hotărăști ceva, poți să știi că rămân aici peste noapte; destul m-ai tiranizat cu despotismul dumitale! Lizaveta Prokofievna întreba cu entuziasm și mânie, așteptând un răspuns imediat. Dar în asemenea cazuri, cei prezenți, chiar dacă sunt mulți, răspund de obicei prin tăcere, prin curiozitate pasivă, nedorind să-și asume nimic, și își exprimă părerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
M-am gândit atunci cât de copt eram totuși să înțeleg panteismul, care nu-l așează pe Dumnezeu deasupra creației sale, ci îl încorporează în ea; ceea ce înseamnă că Dumnezeu curge, îmbătrînește odată cu creația sa și nu o mai poate tiraniza din moment ce-i aparține; e încătușat în ea ca Prometeu în stâncă și, vrând nevrând, îi împărtășește destinul. Când m-am întors spre mare, care scânteia până la orizont, mi s-a părut într-adevăr că nu poate exista ceva mai dumnezeiesc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ochii lui, tu crezi că Bătrânul există într-adevăr? Dar sincer. ― Sincer? ― Da. ― Ei bine... nu știu. Cine știe? Poate că această discuție mi-a dat ideea. Trebuia să ucid fantoma din sala cu oglinzi, iar dacă țineau să fie tiranizați, mă puteam oferi să-i tiranizez eu! Așa mi-a încolțit gândul de a deveni un ucigaș. Era un risc, firește. Dacă Bătrânul era mai mult decât o umbră, un abur, o taină a cuiva care murise demult sau plecase
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
există într-adevăr? Dar sincer. ― Sincer? ― Da. ― Ei bine... nu știu. Cine știe? Poate că această discuție mi-a dat ideea. Trebuia să ucid fantoma din sala cu oglinzi, iar dacă țineau să fie tiranizați, mă puteam oferi să-i tiranizez eu! Așa mi-a încolțit gândul de a deveni un ucigaș. Era un risc, firește. Dacă Bătrânul era mai mult decât o umbră, un abur, o taină a cuiva care murise demult sau plecase în lume? Dar n-aveam altă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ai făcut? De ce te-ai îmbătat? De ce-ai venit singur aici? De ce-ai făcut pe tine de frică? Nenorocitule, dragule". Dinu avea și el vina lui în ce se întîmplase. Prin moliciunea lui mă îndemnase mereu să-l tiranizez. Era ca o pastă moale care te provoca să-ți înfigi degetele în ea. Dar gândul că și cei care sânt aruncați în mlaștini au partea lor de răspundere nu mă oprea să constat că nu mă ridicasem la înălțimile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
circuit închis, adică pornind dintr-un loc de plecare să se întoarcă în același punct, după ce au străbătut toate cele 7 poduri. Toate cele 7 poduri, dar trecând peste ele doar o singură dată! Obsedantă, distracția a început să-i tiranizeze, fiindcă nu reușeau nicidecum. Mulți matematicieni au încercat să rezolve chinuitoarea problemă, dar n-au găsit soluția. La fel ca în poveștile orientale din "O mie și una de nopți", un mare analist al timpului, deci, Leonhard Euler, a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
consimțea să se mărite cu mine. Am fi fost scăpați amândoi, sau măcar unul. Dar soarta noastră era pecetluită. Ea trebuia să devină soția mea, totul o silea să facă pasul acesta, în ciuda voinței ei. Nunta se făcu, dar Mihaela tiranizată de mândria ei nu uită, nu putea să uite jignirea îndurată, după cum n-aș fi uitat-o nici eu, în împrejurări similare. Acum nu-i rămânea decât să se răzbune, și răzbunarea ei făgăduia să fie cu atât mai crudă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
M-am gândit atunci cât de copt eram totuși să înțeleg panteismul, care nu-l așează pe Dumnezeu deasupra creației sale, ci îl încorporează în ea; ceea ce înseamnă că Dumnezeu curge, îmbătrânește odată cu creația sa și nu o mai poate tiraniza din moment ce-i aparține; e încătușat în ea ca Prometeu în stâncă și, vrând nevrând, îi împărtășește destinul. Când m-am întors spre mare, care scânteia până la orizont, mi s-a părut într-adevăr că nu poate exista ceva mai dumnezeiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ochii lui, tu crezi că Bătrânul există într-adevăr? Dar sincer. — Sincer? — Da. — Ei bine... nu știu. Cine știe? Poate că această discuție mi-a dat ideea. Trebuia să ucid fantoma din sala cu oglinzi, iar dacă țineau să fie tiranizați, mă puteam oferi să-i tiranizez eu! Așa mi-a încolțit gândul de a deveni un ucigaș. Era un risc, firește. Dacă Bătrânul era mai mult decât o umbră, un abur, o taină a cuiva care murise demult sau plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
există într-adevăr? Dar sincer. — Sincer? — Da. — Ei bine... nu știu. Cine știe? Poate că această discuție mi-a dat ideea. Trebuia să ucid fantoma din sala cu oglinzi, iar dacă țineau să fie tiranizați, mă puteam oferi să-i tiranizez eu! Așa mi-a încolțit gândul de a deveni un ucigaș. Era un risc, firește. Dacă Bătrânul era mai mult decât o umbră, un abur, o taină a cuiva care murise demult sau plecase în lume? Dar n-aveam altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ai făcut? De ce te-ai îmbătat? De ce-ai venit singur aici? De ce-ai făcut pe tine de frică? Nenorocitule, dragule”. Dinu avea și el vina lui în ce se întâmplase. Prin moliciunea lui mă îndemnase mereu să-l tiranizez. Era ca o pastă moale care te provoca să-ți înfigi degetele în ea. Dar gândul că și cei care sunt aruncați în mlaștini au partea lor de răspundere nu mă oprea să constat că nu mă ridicasem la înălțimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pentru a anima niște automate. Dar lucrurile nu stau deloc astfel, căci nu există om fără pasiuni. Cînd sînt temperate, ele sînt sufletul societății, dar odată scăpate din frîu, sînt cele care o vor distruge. Dintre toate sentimentele care ne tiranizează sufletul, nu este nici unul mai funest pentru cei care-l trăiesc, mai contrar umanității și mai fatal pentru liniștea lumii, decît o ambiție nemăsurată, ori o dorință excesivă de glorie (falsă). Un om care are neșansa de a se naște
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Odată ajunsă la Predeal, Olga își găsi o cameră într-o vilă confortabilă, savură frumusețea unei ierni autentice și se bucură copilărește de peisajul de basm. Se străduia să uite cu desăvârșire, să se elibereze de toate bagajele care îi tiranizau conștiința. Venise să se relaxeze, nu pentru a relua toată povestea de la primele pagini. De a doua zi, își umplu timpul intrând în vorbă cu oricine i se ivea în cale la restaurant, pe alei, la club, în special cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ne miră faptul că și idealul cerut de ea este unul hiperdimensionat. Ne aflăm în fața unor norme de excelență tot mai constrângătoare. Suntem somați de o voce invizibilă și de o voință generală să fim (mereu) cei mai buni. "Suntem tiranizați de un "absolut al sinelui" care se instalează în interioritatea noastră ca un judecător nemilos, în ochii căruia nimic din ceea ce facem și nimic din ceea ce suntem nu va fi niciodată satisfăcător" (Lacroix, 2009, p. 57, s.a.). Cu un atare
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
tipice pentru un conducător, sunt deosebit de ambițioase și reușesc să găsească soluții de rezolvare a celor mai dificile situații. Partea negativă a lor o constituie faptul că nu țin cont în nici o ocazie de părerile celor din jurul lor și îi tiranizează pentru a-și menține autoritatea. În familie doresc să-și impună voința în fața celorlalți membri, nu acceptă nici o contrazicere din partea acestora, sunt duri și nu cunosc sentimentul de milă. Aceste persoane acționează numai în interesul propriu și de aceea nu
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]