61 matches
-
1513, împreună cu regele Henric al VIII-lea al Angliei, Maximilian câștigă o victorie importantă în Bătălia de la Spurs împotriva francezilor, stopând avansul acestora în nordul Franței. La sfârșitul secolului al XV-lea, Tirolul și Bavaria erau în război, bavarezii cerând tirolezilor banii pe care îi împrumutaseră. În 1490, cele două națiuni au cerut lui Maximilian să medieze disputa. Ca urmare, el își asumă controlul asupra Tirolului și a datoriei sale. După ce a luat controlul, Maximilian instituit reforma financiară imediată. În scopul
Maximilian I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/312146_a_313475]
-
ce se închide în versantul stâng. Priza de apă se continuă cu o galerie de derivație cu diametrul de 0,4 m și o lungime de 9845 m, ce asigură debitul de servitute. Cea de-a doua captare (de tip tirolez, debit instalat de 2,4 mc/s) este instalată la traversarea galeriei de derivație de către pâraul Izvorul Muntelui, cu dirijarea acestuia direct în galerie (conductă îngropată cu diametrul de 3 m și lungime de 150 m). Debitul normal de transport
Lacul Izvorul Muntelui () [Corola-website/Science/297504_a_298833]
-
surprindere sau pot împușca generalii inamici.” În 1801 a fost constituit regimentul "Tyroler Feld Jäger" (Tiroler Feldjägerregiment). Colonelul său era marchizul Chasteler de Courcelles. În 1805, această unitate era alcătuită din patru batalioane a câte șase companii. În 1808 regimentul tirolez de "Feldjägeri" a fost desființat și înlocuit cu nouă batalioane de "Jägeri" (cele nouă „divizii” de "Jägeri" creșteau la nivel de batalion pe timp de război). În 1809 în timpul campaniei de la Wagram erau nouă batalioane de "Jägeri" și nouă companii
Jäger (soldat) () [Corola-website/Science/317805_a_319134]
-
Terezia, a hotărât modificarea casei existente prin transformarea fațadei, ceea ce ar fi fost posibil numai printr-un împrumut. Domenico Martinelli a făcut planurile pentru schimbare, dar stăpânul casei nu a fost de acord cu proiectul fațadei făcut de Martinelli. Arhitectul tirolez Christian Alexander Oedtl a primit ordinul de a face proiectul fațadei. De la Martinelli s-au folosit planurile de interior. Palatul a fost cumpărat în 1760 de Franz Wenzel, conte de Clary și Aldringen, care a continuat cu modificările. S-au
Palatul Mollard-Clary () [Corola-website/Science/322469_a_323798]
-
de acolo). De la sud la nord se întind, printre altele, Alten Landhaus, Coloana Sfintei Ana, Biserica spitalului și Primăria cu Turnul orașului. Ea se prelungește la intersecția cu "Marktgraben" prin străduța "Herzog-Friedrich-Straße". Pe această stradă au trecut luptătorii din rezistența tiroleză conduși de Andreas Hofer, care au învins forțele bavarezo-franceze în prima bătălie de la Innsbruck. Alți luptători din rezistență au mărșăluit pe această stradă în 1945, după înfrângerea trupelor naziste: Innsbruck a fost singurul oraș mare din cel de-Al Treilea
Maria-Theresien-Straße (Innsbruck) () [Corola-website/Science/328047_a_329376]
-
construit ulterior, între 1577 și 1578, "Capela de Argint" ca o capelă mortuară. La 3 noiembrie 1655 a intrat în această biserică, după abdicarea ei, fosta regină suedeză Cristina a Suediei, public convertită la catolicism. În Hofkirche este îngropat luptătorul tirolez pentru libertate Andreas Hofer. Camarazii săi, Joachim Haspinger și Kajethan Sweth, sunt, de asemenea, îngropați aici, precum și Georg Hauger, cel care a adus în 1823 osemintele lui Hofer înapoi în Tirol. Împăratul Maximilian I a construit numeroase monumente în timpul vieții
Hofkirche (Innsbruck) () [Corola-website/Science/328093_a_329422]
-
1702, devine Mareșal al Franței. Anul următor împreună cu Maximilian al II-lea Emanuel, Elector de Bavaria intră în Tirol și cucerește Kufstein, Hall și Innsbruck ajungând până la Vipiteno, unde cei doi comandanți sunt nevoiți să se retragă din cauza revoltei muntenilor tirolezi. Tot împreună cu prințul elector al Bavariei învinge trupele imperiale la Hochstadt, în 20 septembrie 1703. În martie 1704 este trimis la Cevenne să-l înlocuiască pe Nicolas Auguste de la Baume, marchiz de Montrevel, care nu reușise să înăbușe revolta "". Reușește
Claude Louis Hector de Villars () [Corola-website/Science/331909_a_333238]
-
prin pășuni, tufișuri, locuri ierboase, chiar și la margine de drum, preferat pe soluri calcaroase și silicoase, mai ales după o ploaie puternică de vară, din iunie până în octombrie. Ciuperca a fost descrisă pentru prima oară în 1772 de către naturalistul tirolez Giovanni Antonio Scopoli, care a numit-o "Agaricus procerus". Rolf Singer a transferat genul spre "Macrolepiota" în anul 1948. Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic
Parasol () [Corola-website/Science/335119_a_336448]
-
a moșii "Karolingerhof" precum dreptul de trecere în valea "Hinterau". În sfârșit, pe 28 mai 1766, apartenența localității Scharnitz cu Porta Claudia a fost confirmată definitiv la Tirol. În anul 1845, s-a stabilit la Scharnitz " Prima fabrica de asfalt tirolez". Cu acest asfalt a fost pavat și centrul orașului Innsbruck. Scharnitz întreține legături strânse cu orașul partener bavarez Plattling. Scharnitz este astăzi o comunitate de turism și face parte din regiunea turistică olimpică Seefeld, dar joacă de asemenea un rol
Scharnitz () [Corola-website/Science/335190_a_336519]
-
Dănilă conține asemănări cu numeroase povești populare existente în folclorul european, trocul dezavantajos existând în numeroase variante. Scara descendentă a trocurilor începe de la o vacă și ajunge la o baligă (în varianta lorenă), de la o vacă la un găinaț (varianta tiroleză), de la o sumă de bani la un baston (varianta engleză și varianta rusă), printre obiectele de schimb întâlnite cele mai frecvent fiind vaca, gâsca (cocoș-găină) și capra. Povestea lui Creangă conține elementele cele mai des întâlnite, cărora li se adaugă
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
austriece, sunt propuse la prețuri accesibile. O Măsuță în stil Edwardian, pentru salon (cca. 1900-1910), din lemn de mahon strunjit, marchetat, lustruit, provenind dintr-un atelier englez, de exemplu este evaluată la 250 - 350 de euro. Mai interesantă, o Măsuță tiroleză, pe picioare lungi, galbate, cu blatul pătrat festonat și cu decor central marchetat, datată cca. 1890, este estimată la 700 - 900 de euro. Are picioare balustru, parchetate, ramificate la bază cu 4 tălpici, blat dreptunghiular cu colțuri retezate, și un
Licitația Colecției familiei Halfon-Elias by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104296_a_105588]