139 matches
-
care conține o legătură glicozilată de azot . Aceasta are proprietăți biochimice similare Hormonului de Stimulare Tiroidiană uman ( TSH ) . Legarea alfa tireotropinei de receptorii TSH la nivelul celulelor epiteliale tiroidiene stimulează captarea iodului , dezvoltarea , sinteza și eliberarea tireoglobulinei , triiodotironinei ( T3 ) și tiroxinei ( T4 ) . La pacienții cu cancer tiroidian bine diferențiat , se efectuează o tiroidectomie totală sau parțială . Pentru o mai bună diagnosticare a țesutului tiroidian restant sau a cancerului fie prin investigare radiologică fie prin determinarea tireoglobulinei și pentru terapia cu iod
Ro_1059 () [Corola-website/Science/291818_a_293147]
-
ȘI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ Alfa tireotropina este un hormon uman de stimulare tiroidiană produs prin tehnologia recombinării genetice de ADN . Alfa tireotropina stimulează țesutul tiroidian să capteze iod și să producă tireoglobulină ( Tg ) și hormoni tiroidieni ( triiodotironina ( T3 ) și tiroxina ( T4 )) . Thyrogen ( alfa tireotropina ) este utilizat împreună cu determinarea tireoglobulinei plasmatice ( Tg ) , cu sau fără investigație radiologică cu radioizotopi de iod . Aceste teste sunt utilizate pentru detectarea anumitor tipuri de cancer tiroidian , la pacienții cărora li s- a îndepărtat glanda tiroidă
Ro_1059 () [Corola-website/Science/291818_a_293147]
-
Testele de genotoxicitate efectuate pentru bosentan au avut rezultate negative . La șobolani , au existat dovezi ale unui ușor dezechilibru hormonal tiroidian indus de către bosentan . Cu toate acestea , nu au existat dovezi conform cărora bosentanul ar afecta funcția tiroidiană ( determinări ale tiroxinei și ale TSH - ului ) la om . Nu se cunoaște efectul bosentanului asupra funcției mitocondriale . La șobolani , s- a dovedit că bosentanul este teratogen în cazul unor concentrații plasmatice mai mari de 1, 5 ori decât cele obținute la om în
Ro_1068 () [Corola-website/Science/291827_a_293156]
-
Testele de genotoxicitate efectuate pentru bosentan au avut rezultate negative . La șobolani , au existat dovezi ale unui ușor dezechilibru hormonal tiroidian indus de către bosentan . Cu toate acestea , nu au existat dovezi conform cărora bosentanul ar afecta funcția tiroidiană ( determinări ale tiroxinei și ale TSH - ului ) la om . Nu se cunoaște efectul bosentanului asupra funcției mitocondriale . La șobolani , s- a dovedit că bosentanul este teratogen în cazul unor concentrații plasmatice mai mari de 1, 5 ori decât cele obținute la om în
Ro_1068 () [Corola-website/Science/291827_a_293156]
-
în greutate Reacții adverse frecvente ( apar la mai puțin de 1 persoană din 10 , dar la mai mult de 1 din 100 de persoane care folosesc medicamentul ) • Vertij ( senzația de rotire a mediului înconjurător în diferite planuri ) • Scăderea producției de tiroxina , o substanță chimică din categoria hormonilor ( hipotiroidism ) • Scăderea numărului de celule roșii ale sângelui ( anemie ) • Deshidratare • Depresie • Furnicături sau amorțeli ( parestezii ) • Bufeuri • Respirație șuierătoare • Constipație , balonări , inflamații ale cavitații bucale • Durere și producția de țesut în exces la nivelul pielii
Ro_176 () [Corola-website/Science/290936_a_292265]
-
Triiodotironina, sau T, este un hormon tiroidian. Acesta este implicat în aproape fiecare proces fiziologic, inclusiv în creștere și dezvoltare, metabolism, temperatur corpului și ritmul cardiac. Producția de T și a prohormonului său, tiroxina T, este stimulată de TSH, care este eliberat de glanda pituitară. Concentrația sa este reglată printr-un proces de feedback: concentrații crescute de T și T în plasmă inhibă sinteza de TSH a glandei pituitare. După scăderea concentrațiilor plasmatice ale
Triiodotironină () [Corola-website/Science/326889_a_328218]
-
scăderea concentrațiilor plasmatice ale hormonilor tiroidieni , glanda pituitara crește producția de TSH. Efectele T asupra țesuturilor-țintă sunt de aproximativ patru ori mai puternice decât cele ale T, T fiind forma biologic activă, în timp ce 80% din hormonii tiroidieni este reprezentat de tiroxină, iar restul de 20% - triiodtironină. Aproximativ 85% din T circulantă este formată din tiroxină prin deiodinarea atomului de carbon cinci din inelul exterior al tiroxinei. Concentrația serică de T din plasma sanguină este de 40 de ori mai mică decât
Triiodotironină () [Corola-website/Science/326889_a_328218]
-
asupra țesuturilor-țintă sunt de aproximativ patru ori mai puternice decât cele ale T, T fiind forma biologic activă, în timp ce 80% din hormonii tiroidieni este reprezentat de tiroxină, iar restul de 20% - triiodtironină. Aproximativ 85% din T circulantă este formată din tiroxină prin deiodinarea atomului de carbon cinci din inelul exterior al tiroxinei. Concentrația serică de T din plasma sanguină este de 40 de ori mai mică decât a T. Acest lucru se datorează timpului scurt de înjumătățire a T, 2,5
Triiodotironină () [Corola-website/Science/326889_a_328218]
-
ale T, T fiind forma biologic activă, în timp ce 80% din hormonii tiroidieni este reprezentat de tiroxină, iar restul de 20% - triiodtironină. Aproximativ 85% din T circulantă este formată din tiroxină prin deiodinarea atomului de carbon cinci din inelul exterior al tiroxinei. Concentrația serică de T din plasma sanguină este de 40 de ori mai mică decât a T. Acest lucru se datorează timpului scurt de înjumătățire a T, 2,5 zile, comparativ cu cea a T, care este aproximativ 6,5
Triiodotironină () [Corola-website/Science/326889_a_328218]
-
de receptorii nucleari tiroidieni. T (și T) sunt lipofili, având posibilitatea de a trece prin bistratul fosfolipidic al celulei-țintă. Liposolubilitatea hormonilor tiroidieni necesită proteine de legare a hormonilor pentru transportul acestora în sânge, precum albumine, prealbumine sau globuline care leagă tiroxina. Receptorii tiroidieni se leagă apoi de elemente în promotorii genelor, activând sau inhibând transcrierea. Sensibilitatea unui țesut la T este modulată prin intermediul receptorilor tiroidieni. T crește metabolismul bazal și implicit, consumul de oxigen și energie la organismului. T acționează pe
Triiodotironină () [Corola-website/Science/326889_a_328218]
-
conjugați ( EEC ) pe cale orală , nu s- a observat o ameliorare semnificativă a funcției sexuale . De aceea , Intrinsa nu trebuie utilizat de către femeile tratate concomitent cu EEC ( vezi pct . 4. 2 și 5. 1 ) . Androgenii pot diminua concentrația globulinei care leagă tiroxina ( thyroxin- binding globulin ) , ceea ce determină diminuarea concentrației serice totale de T4 și creșterea capacității de legare a T3 și T4 . Cu toate acestea , concentrațiile hormonilor tiroidieni liberi rămân nemodificate și nu există semne clinice de disfuncție tiroidiană . 4. 5 Interacțiuni
Ro_492 () [Corola-website/Science/291251_a_292580]
-
a asociat cu o afectare renală indusă de medicament . La șobolanii tratați cu indinavir în doze ≥ 160 mg/ kg și zi s- a observat o creștere a greutății tiroidei și hiperplazia celulelor foliculare tiroidiene din cauza unei creșteri a clearance- ului tiroxinei . La șobolanii tratați cu indinavir în doze ≥ 40 mg/ kg și zi s- a produs o mărire a greutății ficatului asociată cu hipertrofie hepatocelulară la doze ≥ 320 mg/ kg și zi . Doza orală maximă neletală de indinavir a fost de
Ro_223 () [Corola-website/Science/290982_a_292311]
-
expunerea clinică , nu s- a dovedit carcinogenă . La șobolani , la 25 niveluri similare de expunere , s- a observat o creștere a frecvenței adenomului tiroidian probabil legată de o creștere a eliberării de TSH , secundară unei creșteri a clearance- ului de tiroxină . Relevanța acestei observații la oameni este posibil limitată . Toxicitate asupra dezvoltării Studii de toxicitate efectuate la șobolan , iepure și câine ( cu doze care produc expuneri sistemice comparabile sau ușor mai mari decât expunerea la om ) nu au evidențiat efecte teratogene
Ro_223 () [Corola-website/Science/290982_a_292311]
-
a asociat cu o afectare renală indusă de medicament . La șobolanii tratați cu indinavir în doze ≥ 160 mg/ kg și zi s- a observat o creștere a greutății tiroidei și hiperplazia celulelor foliculare tiroidiene din cauza unei creșteri a clearance- ului tiroxinei . La șobolanii tratați cu indinavir în doze ≥ 40 mg/ kg și zi s- a produs o mărire a greutății ficatului asociată cu hipertrofie hepatocelulară la doze ≥ 320 mg/ kg și zi . Doza orală maximă neletală de indinavir a fost de
Ro_223 () [Corola-website/Science/290982_a_292311]
-
expunerea clinică , nu s- a dovedit carcinogenă . La șobolani , la 51 niveluri similare de expunere , s- a observat o creștere a frecvenței adenomului tiroidian probabil legată de o creștere a eliberării de TSH , secundară unei creșteri a clearance- ului de tiroxină . Relevanța acestei observații la oameni este posibil limitată . Toxicitate asupra dezvoltării Studii de toxicitate efectuate la șobolan , iepure și câine ( cu doze care produc expuneri sistemice comparabile sau ușor mai mari decât expunerea la om ) nu au evidențiat efecte teratogene
Ro_223 () [Corola-website/Science/290982_a_292311]
-
a asociat cu o afectare renală indusă de medicament . La șobolanii tratați cu indinavir în doze ≥ 160 mg/ kg și zi s- a observat o creștere a greutății tiroidei și hiperplazia celulelor foliculare tiroidiene din cauza unei creșteri a clearance- ului tiroxinei . La șobolanii tratați cu indinavir în doze ≥ 40 mg/ kg și zi s- a produs o mărire a greutății ficatului asociată cu hipertrofie hepatocelulară la doze ≥ 320 mg/ kg și zi . Doza orală maximă neletală de indinavir a fost de
Ro_223 () [Corola-website/Science/290982_a_292311]
-
expunerea clinică , nu s- a dovedit carcinogenă . La șobolani , la 77 niveluri similare de expunere , s- a observat o creștere a frecvenței adenomului tiroidian probabil legată de o creștere a eliberării de TSH , secundară unei creșteri a clearance- ului de tiroxină . Relevanța acestei observații la oameni este posibil limitată . Toxicitate asupra dezvoltării Studii de toxicitate efectuate la șobolan , iepure și câine ( cu doze care produc expuneri sistemice comparabile sau ușor mai mari decât expunerea la om ) nu au evidențiat efecte teratogene
Ro_223 () [Corola-website/Science/290982_a_292311]
-
nu îndeplinește nici o necesitate biologică pentru organismul uman. Totuși, efectul neurologic al ionilor de litiu Li, face ca unele săruri de litiu să fie folosite că medicamente pentru îmbunătățirea stării de spirit. Litiul afectează funcțiile tiroidiene, demonstrandu-se fluctuații ale Tiroxinei (T4) și hormonului tirotropic (TSH) după 4 luni de tratament Mecanismul de functionare este obscur, insă litiul inhiba sinteză tiroxinei și eliberarea acesteia din tiroidă. În urma studiului pe șobolani, s-a arătat că litiul creștea concentrația de substanta-P, neurokinina-A, peptide
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
de litiu să fie folosite că medicamente pentru îmbunătățirea stării de spirit. Litiul afectează funcțiile tiroidiene, demonstrandu-se fluctuații ale Tiroxinei (T4) și hormonului tirotropic (TSH) după 4 luni de tratament Mecanismul de functionare este obscur, insă litiul inhiba sinteză tiroxinei și eliberarea acesteia din tiroidă. În urma studiului pe șobolani, s-a arătat că litiul creștea concentrația de substanta-P, neurokinina-A, peptide corelate cu calcitonina și neuropeptide-Y, însă doar dupa administrarea a 4mmol/kg corporal de sulfat de litiu, fiind o doză
Litiu () [Corola-website/Science/302768_a_304097]
-
și animale sunt identificate cca. 80 de elemente, dintre care 75 % sunt microelemente. ele se clasifică în trei grupe: Microelementele intră în componența unor enzime, vitamine, hormoni și pigmenți. Astfel se află zincul în carboxilază, cuprul în tirozinază, iodul în tiroxină, cobaltul în vitamina B etc. Microelementele servesc drept catalizatori în metabolismul plantelor și animalelor. Ele măresc activitatea enzimelor, accelerează procesele biochimice în organism, stimulează sinteza amidonului, zahărului, pectinei, acizilor nucleici, protidelor, grăsimilor ș.a. Substanțele minerale sunt numite greșit în vorbirea
Microelement () [Corola-website/Science/311360_a_312689]
-
care predispun la epilepsie sau convulsii (leziuni cerebrale, sevraj alcoolic). Dacă pacientul a fost tratat înainte cu neuroleptice sedative, este necesară întreruperea gradată a tratamentului. În timpul tratamentului cronic, este necesară monitorizarea numărului de celule sanguine și a testelor funcționale hepatice. Tiroxina poate crește toxicitatea Haloperidolului, de aceea tratamentul cu Haloperidol, la hipertiroidieni, va fi completat cu tratament antitiroidian. La pacienții cu depresie asociată cu psihoza, Haloperidolul poate fi asociat cu un antidepresiv. În cazul tratamentului cu Haloperidol asociat cu un antiparkinsonian
Haloperidol () [Corola-website/Science/317268_a_318597]
-
brună, cu un miros înțepător, ce afectează ochii. Iodul este întâlnit în organismul uman în glanda tiroidă; alte organe care prezintă concentrații de iod sunt glandele salivare, stomacul, glanda pituitară și ovarele. În tiroidă, iodul este folosit la sinteza hormonilor tiroxinei și triiodotironinei, hormoni care au rol reglator al anumitor funcții metabolice, în special în controlul temperaturii. Organismul persoanelor din societățile dezvoltate asimilează iodul din hrană în proporție mai redusă decât persoanele din comunitățile tradiționale, din cauza diferențelor în compoziția alimentației. Laptele
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
din cauza excesului de iod. În anul 1850 s-a stabilit că iodul este un element chimic esențial pentru organismele vii. Necesarul zilnic de iod este de 100-200 μg. Importanța acestuia la om și animale se manifestă prin biosinteza hormonilor tiroidieni (tiroxina și triiodotironina) și prin prevenirea formării gușii. Cantitatea minimă de iod absorbită pentru a preveni gușa este de 70 micrograme pe zi. În Regatul Unit, valoarea de referință este dublă ca măsură de precauție. Limita superioară de siguranță este de
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
concomitent cu colestiramina ( sau cu alte rășini schimbătoare de anioni ) , care reduc semnificativ absorbția și circuitul entero- hepatic al raloxifenului . Raloxifenul crește modest concentrațiile globulinelor care leagă hormoni , inclusiv ale globulinelor care leagă steroizii sexuali ( SHBG ) , ale globulinei care leagă tiroxina ( TBG ) și ale globulinei care leagă glucocorticoizii ( CBG ) , cu creșteri corespunzătoare ale concentrațiilor totale ale hormonilor . Aceste creșteri nu afectează concentrațiile hormonilor liberi . 4. 6 Sarcina și alăptarea EVISTA se utilizează numai la femeile în postmenopauză . EVISTA nu trebuie administrată
Ro_324 () [Corola-website/Science/291083_a_292412]
-
normale pentru SGOT/ AST , SGPT/ ALT sau bilirubină . Alterări ale testelor funcției tiroidiene : s- au observat modificări ale testelor funcției tiroidiene la pacienții tratați cu bexaroten , acestea manifestându- se cel mai frecvent ca o reducere reversibilă a nivelului hormonilor tiroidieni ( tiroxină totală [ total T4 ] ) și a hormonului de stimulare a tiroidei ( TSH ) . Trebuie determinată valoarea inițială a funcției tiroidiene , apoi trebuie monitorizată cel puțin lunar în timpul tratamentului și cum este indicat de eventuala apariție a unor simptome de hipotiroidism . Pacienții cu
Ro_1018 () [Corola-website/Science/291777_a_293106]