666 matches
-
Între buze. Cu o mână netezea tivul rochiei, cu cealaltă schița gesturi scurte, exacte. Era imposibil să-ți dai seama dacă cosea, sau desfăcea ceva. Deși ultima variantă părea puțin probabilă chiar și-n vis, bănuiam că Încerca să coboare tivul uniformei școlare pe care Dora o azvârlise pe pat Înainte să sune cineva la ușă. N-a mai durat mult și mama mea a terminat; În sfârșit, am reușit să adorm. Trecu o scurtă eternitate, după care rupse ața cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
incitantă care se stârnea În mine. Am coborât scările spre pivniță mână-n mână. Acolo Greta Își dădu jos chiloții decorați cu o fundiță roșie, pricepută și rapidă, apoi Își dădu jos și ciorăpeii. Apoi Își ridică uniforma școlară, ținând tivul cu bărbia. Și ca s-o văd mai bine, făcu echilibristică pe o bucată de lemn - surprinzător de Îndelung, mă gândeam, Înainte să-mi dau seama că voia să-i admir perișorii blonzi care se ondulau ici-colo Între picioarele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe o bucată de lemn - surprinzător de Îndelung, mă gândeam, Înainte să-mi dau seama că voia să-i admir perișorii blonzi care se ondulau ici-colo Între picioarele ei. Eram pe punctul de a Întinde mâna când Greta ezită, lăsând tivul jos și punând punct reprezentației destul de brusc. După ce Își agăță ciorapii la loc și Își ridică chiloții, mi-a explicat că Între timp se răzgândise. Oricum n-aveam voie s-o sărut pe gură; ea era fată cuminte, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pară separat de două migdale grase. Mulțumită, dar fără să fi terminat Încă, luă sfoara, făcu un nod, și Începu să tragă de acel ceva pe care Îl denumise „apendicele“ meu. — Apendicele meu? mă minunam. Îi auzeam respirația, dar din cauza tivului pe care-l ridicam, eram confuz și nu știam la care se referea. Încetul cu Încetul, lucrurile au Început să se strâmteze și să mă usture. De fiecare dată când Dora trăgea de sfoară, lațul se strângea din ce În ce mai tare. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care obișnuia să vină cu mine. Chiar venea. Adele, așa se numea. Eram cam de aceeași statură și ne Împrumutam hainele tot timpul - chiar dacă Adele era cu câțiva ani mai mare și mai târziu a preferat pantalonii. Când Îmi țineam tivul cu bărbia, Încercând să-mi dau seama ce făcea, de obicei prietena mea era pe picior de plecare pe ușa din spate. Dora Îmi povesti că angajații de la bucătărie zâmbeau și o Întrebau dacă are de gând să repete reprezentația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Încoace și Încolo ca să se poată uita mai bine la detalii. —Wow! respiră zgomotos. Asta e foarte În stilul Blonda fatală, nu? Arăta spre poza unei rochii albastre ca cerul, făcută din șifon și muselină. Avea un corsaj mic, iar tivul atingea pământul, rotindu-se În vârtejuri, Într-o mare de tul. —Aceasta este rochia Grace. Thackeray a creat-o pe baza uneia dintre rochiile purtate de Grace Kelly În Goana după hoț, i-am spus Ninei. Ăsta este taman filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
galben pal, care se termina În partea de jos cu o imensă trenă vaporoasă, care i se unduia la picioare. Se uita cu mare atenție la imaginea ei reflectată În oglinda aurită de deasupra șemineului, În timp ce eu prindeam cu ace tivul. —Arăt foarte... Palm Beach, dar În sensul bun. Își coborî apoi vocea și șopti: Ești bine, Sylvie? Am scuturat din cap și mi-am continuat treaba. —Lauren m-a convins să-mi fac nu știu ce perfuzie intravenoasă În dimineața asta. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fost zărită punându-și pirostriile În Catedrala Saint Isaac din Sankt Petersburg. Mireasa a purtat o rochie din organdi și mătase, creată de Thackeray Johnston, un tânăr designer din New York. Se zvonește că rochia avea aproape 200 de metri de tiv cusut manual și 17000 de perle de cultură brodate pe trenă. A purtat o capă din blană de hermină albă și la gât un diamant albastru, despre care se crede că ar fi faimoasa inimă a Prințesei Letizia a Spaniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Poșeta se înalță mai sus, până ce rămâne priponită de baretă, plutind deasupra capului ei asemenea unui balon galben. Helen continuă să citească, și cravata îmi plutește dinainte. Asemenea unui șarpe albastru care se înalță dintr-un coș, îmi atinge nasul. Tivul fustei lui Helen începe să se ridice, și ea îl prinde și-l ține în jos cu mâna, între picioare. Continuă să citească, și șireturile pantofilor mei dansează în aer. Cerceii lungi, din perle și smaralde, plutesc în dreptul urechilor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aude vocea Doinei: Tata, ești căutat la telefon, de la serviciu. Adu-mi-l aici, te rog! După cîteva clipe, apare Doina, îmbrăcată într-o rochie de seară, cu două ace cu ață albă în ele la poală, semn că modifică tivul. Duce într-o mînă telefonul, iar cu cealaltă vîntură cordonul. Se apleacă lîngă perete, aproape de tatăl ei, bagă cordonul în priză, întinde aparatul lui Săteanu, apoi iese, murmurînd un "mă iertați c-am venit așa, dar tocmai probam..." Da, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ridicol, de parcă ar fi fost doar unul din diversele dispozitive care s-ar fi putut atașa unei încheieturi, unul care putea fi scos și pus la loc după bunul plac. Ceasul electric bâzâia imperceptibil. Palma alunecă peste materialul fustei spre tiv și îl prinse... Zgâlțâindu-se, trenul traversă un mic pod, apoi încetini din nou. M-am gândit că ar fi cea mai bună ocazie să scap de profesor. Nu mă deranja să aștept în vreo gară adormită venirea următorului tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Așa că de ce nu rămâi să auzi și sfârșitul poveștii, dragule? Vrei, iubitule? Hai, te rog? Figura de bebeluș îmbătrânit i se încreți într-un rânjet dezgustător, apoi reveni la expresia țeapănă, de păpușă. — Ce mă bucur! Așadar, prinzând încă o dată tivul, mâna lui Carol ridicase cu totul rochia, răsucind-o în jurul taliei; rămase așezată pe băncuță. Ciorapii îi strângeau bluza și lenjeria ca pe niște petale cuibărite într-o plasă transparentă. Carol își scoase dresurile - se eliberă. Își pusese o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
noi (palma, da, nu tovarășa învățătoare Ulăreascu), cât să ajungem amândoi pe lista ei. Și m-a respins. La Academia Militară a fost o festivitate a-ntâia. Ce de cămăși albe pe esplanada din fața statuii! Ce de cravate purpurii cu tivul tricolor! Câte centuri cu cataramă de-aia mare, cu stema republicii! Noi, mulți, foarte mulți, cei care nu aveam privilegiul să fim făcuți pionieri în prima serie, veniți nu dintr-o singură clasă ori dintr-o singură școală, ci din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
casă, urmele de smegmă și mucus vaginal de pe mâini unindu-se cu freonul împroșcat în neașteptate accidente de mașină? Am lăsat câteva fuioare de bilă verde să se scurgă în vas, conștient de contururile calde ale coapsei tinerei femei. Un tiv al halatului ei cadrilat fusese reparat cu câteva bucle de bumbac negru. M-am holbat la ochiurile desprinse ce-i stăteau lipite de suprafața rotundă a fesei stângi. Curburile lor păreau la fel de arbitrare și de însemnate ca și rănile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
peste față cu el. Înclină capul cu o mișcare stranie din gât, arătându-mi intenționat leziunile. Se opri când ajunse la ușă, așteptându-mă să mă feresc din calea ei. M-am uitat la țesutul cicatrizat de pe fața ei, un tiv lăsat de-o cusătură invizibilă lungă de șapte centimetri și jumătate, care se întindea de la colțul ochiului drept până la comisura gurii. Împreună cu pliul naso-labial, această nouă linie forma o imagine asemănătoare cu liniile din palma unei mâini delicate și fragile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mea de vară, din crep de bumbac, de la Espre. Mi-amintesc că atunci când am comandat rochia aia din catalog, era să cer două, sunt atât de comode, lejere, cu briza care încearcă să intre pe la mâneci și să-ți ridice tivul pe lângă șolduri. Dar dacă n-ar fi pic de vânticel, ai transpira-o toată, iar crepul de bumbac s-ar lipi de tine ca cele unșpe ierburi și mirodenii, numai că pe tine rochia ar fi aproape transparentă. Intrai într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dar era ceva ce voiam să știm? Aveam vreo întrebare despre ceva? Am vârât capul în dormitorul principal, și cuvertura albă a patului cu apă susținea o Brandy Alexander citind, care, după cât respira, părea moartă. O, satinul liliachiu plisat al tivului cu bobițe de perle cât boabele de orez. O, straturile de cașmir chihlimbariu tivit cu topaze fațetate. O, alunecosul bolero de nurcă unduitoare. Trebuia să plecăm. Brandy și-a strâns cartea deschisă la țâțele ei false ca niște torpile. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sensibilă ar zice: — Cu asta s-ar zice că are zero pe doi. Aș putea s-o omor pe Evie. Aș plăti niște șerpi s-o muște. Evie ar purta un compleu negru de cocteil cu fustă de satin cu tiv asimetric și un corset fără bretele de Rei Kawakubo. Umerii și mânecile ar fi de șifon simplu, negru. Evie, știi, în poșeta neagră fără baretă are bijuterii, smaralde uriașe pentru ochii ei prea verzi și-un schimb de accesorii, așa încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe lângă mine din direcție opusă în timp ce eu conduc de-a lungul autostrăzii spre centru, departe de casa incendiată a lui Evie. În oglinda retrovizoare a Fiatului Spider al lui Manus, casa lui Evie e-un foc de tabără din ce în ce mai mic. Tivul roz-piersică al capotului lui Evie e prins în portieră și penele de struț mă biciuiesc în aerul rece al nopții care se revarsă în jurul parbrizului decapotabilei. Fum, numai a fum miros toată. Pușca de pe scaunul pasagerului e îndreptată spre podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
iubesc pe cineva. Nu știi ce e mai rău. Sari la mine udând o cârpă în chiuvetă. În grota submarină a băii, până și prosoapele și cârpele sunt acvamarin sau albastre, cu un model de cochilii dantelate de-a lungul tivurilor. Pun cârpa rece și udă pe fruntea lui Brandy și-o trezesc, așa încât să mai poată lua niște pilule. Să moară în mașină, nu în baia asta. O trag pe Brandy în picioare și-o îndes pe prințesă înapoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Lumânări. Cutia miroase a ace de pin. Mirosul rășinii de pin din focul de tabără. Mirosul de busuioc și coriandru din sosul de salată. Mirosul de santal din piața de articole exotice. Părul lung, tăiat drept, i se leagănă în dreptul tivului de la sari. Tovarășa Lătrău dă ochii peste cap până i se vede doar albul, și-și face vânt cu bereta ei neagră de fetru moale, spunând: — Paciuli... Colonia asta a scriitorilor, insula noastră pustie, ar trebui să fie încălzită comfortabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
hainei de blană. Dumnezeule, spune doamna Keyes. Spune: — Packer, zdrențăroasa aia pe care o pipăie bețivul parcă ar fi Inky. Elizabeth Ethbridge Fulton Whelps. Soneria se aude din nou, și zdrențăroasa se apleacă, își suflecă un crac al pantalonului, fără tiv, cu poliesterul bej deșirat, și dă la iveală un bandaj elastic strâns în jurul gambei. Cu buzele încă în prohabul bețivului, scoate dintre straturile bandajului un mic obiect negru. Soneria se aude încă o dată. Din câte știa Evelyn, Inky era șefă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
arestați, stând în șir pentru a fi identificați de vreun martor. Suspecți luptându-se cu cătușele, cu hainele trase peste cap, intrând în tribunal. Pe scenă stă Directoarea Tăgadă, cu umflătura tecii de umăr a pistolului bombându-i reverul jachetei. Tivul fustei de tweed aproape îi ajunge la bascheții ei răsfrânți, cu șireturile înnodate de două ori. Spune: — E datoria unui ofițer al legii să moară pentru fitecine. Ai putea muri pentru ăia care iau câinii la șuturi. Pentru dependenții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tremura. O conducea un bărbat cu o înfățișare oarecare, o ținea de braț și pășea încetișor pe lângă ea, se îndreptau către o mașină cu portiera deschisă, parcată lângă trotuar. Era duioșie în gesturile bărbatului, atâta delicată grijă. Într-o parte tivul rochiei era întors în sus, se vedea dantela furoului. El observă și se aplecă să-i așeze rochia. Câtă afecțiune! În mașină era o femeie, privea cu atenție, o atenție rece, mai mult mirată; aceea era desigur nora bătrânei. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plată cu picioarele încălțate cu teniși atârnând peste margine, uitându-ne amândoi la mare. Golful animalelor nu era romantic în felul descris de ghidul turistic, dar era frumos și izolat. Clio contempla orizontul, cu mâinile împreunate sub genunchi astfel că tivul rochiei albastre, de vară îi stătea întins pe coapse. Lovea ușor aerul cu picioarele. Am încercat să țin ritmul cu ea, legănându-mi picioarele odată cu ale ei, dar eu am picioare mai lungi, așa că, după câteva mișcări, s-au desincronizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]