699 matches
-
provincial devenit mai parizian decât parizienii. Alexandre ignoră durerea (dintotdeauna a suferit cu oasele, a fost un copil friguros, bol năvicios, închipuit și, fatalitate!, mofturos la mâncare, cum sunt cam toți copiii crescuți de o mamă singură și hipersensibilă la toanele fiului unic) și contemplă furnicarul fistichiu de pe stradă, care mușcă din brioșe (cu vanilie, oare?), adul mecă lacom cu vârful nasului aproape de-a binelea vârât în gâtul proaspăt cumpăratei sticluțe cu parfum (dezgustător!), poartă mănuși de antilopă, arborează eșarfe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
când ea a murit, pentru că a murit, slavă lui Allah, a murit în chinuri groaznice, cu toate oasele sfărâmate, a murit și durerea lui s-a auzit până la Damasc, până la mine, care am fost sclavul lui, care i-am suferit toanele și cruzimea, care am cucerit Hispania în numele lui, care mi-am câștigat libertatea din mâna care mi-a ucis fiul, care am sărutat mâna aceea, care l-am blestemat, care l-am iubit, care l-am urât ca nimeni altul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
adolescență, care nu mai avea de cine să aibă grijă. Ea îmi intuia dezamăgirea cu fiecare nouă reancorare într-un timp propriu ei, cu fiecare strat de autoritate aproape magică în care se remodela ființa ei, de-acum liberă de toanele și inocențele din ultimii ani. Într-o seară în care mă mușca insignifiant o banală răceală cu potențial febril, am rugat-o să mi povestească despre țarul Ivan. A zâmbit și zâmbetul a îmbătrânit-o sub ochii mei, a scofâlcit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
părinte bogat. Smead, înalt, magnetic. Toată lumea îi cade la picioare. Uneori se distrează batjocorind un copil tuciuriu, cu buza despicată. Musa râde de el. Și la fel râd scribii. Cadânele. Dansatoarele. Bucătarii. Eu însumi râd, pentru că altfel sunt la cheremul toanelor lui. Toți suntem. Toți putem pieri dintr-o fluturare a mâinii emi rului. Prietenul și stăpânul meu. Musa cel tânăr. Copilul privește mirat, ca un câine care nu știe de ce îl bate Dumnezeul lui cu chip de om. Singurul pe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
seara, numai ca să uite că nu trăiesc viața pe care și-au dorit-o. Mai știi cum îi spuneam cu David, Miss Havisham? Într-un fel a fost așa și, într-un fel, nu. Din mine nu a făcut o toană. Nu am fost Estella din carte, ci un copil norocos. Ea mi-a deschis mintea. A împărțit cu mine o bibliotecă, o grădină, un pat cât un continent, o casă în care se strica mereu câte ceva și toate firmiturile de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
La început, deși era mic și te-ai fi putut aștepta să nu-și dea seama de poziția delicată în care se găsea, se ferea cît putea să iasă în calea șefului haitei. La comanda acestuia înlemneau toți și de toanele lui depindea și soarta orfanului. Arus, cel mai de temut lup al pădurii și conducător al haitei care-l descoperise pierdut printre copaci, l-a studiat pe Lupino, fără cuvinte, zile la rîndul. Inimă neînduplecată de lup viteaz, călit de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
telefon de la cabinetul psihologului Bogdan Urmuzescu. Însă aspectul din ce în ce mai lucios al căpățânii domnului Dumitrescu dovedea în mod categoric că acesta nu dă doi bani pe bunele ei intenții, încăpățânându-se să prefere cabinetul avocatului. Între timp, Melania, făcând abstracție de toanele, isteriile și dereglările hormonale ce se făceau vinovate de depresiile și postdepresiile ce îi traversau viața, se hotărî să aștearnă un roman în versuri, romanul vieții ei, romanul cu „r“ mare: Tristețea fagotului meu. Trompetistul Nae Cuculeanu strâmbase din nas
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
discuție cu Costel, chelnerul. Îl știa pe părintele Gherasim. Slujea la Catedrala din Cartierul Latin. Îi dădu și adresa, 9 Bis Rue Jean de Beauvois, în apropiere de Sorbona. Îi mai spuse că părintele e un bătrân cam ciudat, cu toane... Mulțumi, plăti cu un bacșiș consistent "domnului Costel" pentru informațiile oferite. A doua zi, pe la 10, era la catedrală, un edificiu impozant, cam încorsetat între imobilele vecine. Intră în biserica pustie la acel ceas, admiră altarul, cu icoane de preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pare rău pentru dumneavoastră. Nu vreți să veniți aici? L-aș ruga pe Naoji să vă însoțească la întoarcere, deși s-ar putea să i se pară ciudat. Ar fi mai bine să apăreți neanunțat, ca și cum ar fi fost o toană proprie. Nu prea are importanță dacă veniți cu Naoji. Poate ar fi mai bine să veniți singur, în timp ce Naoji e la Tokyo. Dacă e și el aici, vă monopolizează cu siguranță și vă duce la Osaki să beți alcool. Familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
e că nici eu nu știu prea bine de ce îmi doresc așa ceva. Țin mult să faci asta pentru mine. Te rog! De dragul lui Naoji. Victima aceea mică. Îți displace ideea? Chiar dacă da, fii bun și suportă-mi moftul. E singura toană a unei femei părăsite și uitate. Te rog, te implor, îndeplinește-mi rugămintea. Lui C.M. Cabotinul meu. O rogojină măsoară 1,80 x 0,90 cm. Fustă-pantalon purtată la ocazii. Zona Kyoto-Osaka-Nara. Renumită stațiune din Alpii Japonezi. Culegerea celor zece mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Despre vîrsta asta, de catran, e Zeii prind șoareci, jurnalul de încercare al lui Dimitrie Stelaru, din 1968, de la Editura pentru Literatură. "Jurnalul" e un fel de a spune, cît timp faptele și oamenii sînt doar jetoane colorate, zvîrlite după toanele unei memorii de poet. Contează un singur lucru, în interbelicul ca o commedia dell'arte: libertatea de-a-ți juca șansa. Cît ar fi, altminteri, de neagră, de calică, de lacomă de onoruri cîștigate greu și refuzate altora, care stau, famelici
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
Dom' Șef Bușcu. Un țigan mărunțel, înfipt în cizme. Nu m-am lămurit, cu toate că am făcut unele eforturi, dacă era chiar nebun sau făcea pe nebunul. Toată lumea îl socotea dus cu pluta. Asta făcea să i se treacă cu vederea toanele și dintr-o parte și din alta, adesea fiind distractiv. Mă întrebam mereu dacă nu-și ascundea sub trăsneală neputința de a fi rău. Nu vorbea. }ipa. Adică vorbea țipând. Tipul avea toane și comportarea lui era variată și imprevizibilă
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
făcea să i se treacă cu vederea toanele și dintr-o parte și din alta, adesea fiind distractiv. Mă întrebam mereu dacă nu-și ascundea sub trăsneală neputința de a fi rău. Nu vorbea. }ipa. Adică vorbea țipând. Tipul avea toane și comportarea lui era variată și imprevizibilă. Într-o dimineață, după micul dejun (mălaiul mai mult sau mai puțin fiert, la care i se spunea terci), se aud niște bătăi în ușa unei celule, din interior. Bușcu țipă imediat: - Ce
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
sau poate același, să ceară iar chibrit și Bușcu să-i dea, țipând mereu, neobosit: "Ia-ți cribitu', băă, ia-ți cribitu'!" Cum sala celularului constituia un bun rezonator, ne bucuram cu toții de o excelentă audiție. Când Bușcu era în toane bune, după polonicul de prânz sau de seară, îl auzeai țipând la plantoane: - Băă, luați hârdăul și aduceți supliment la oameni, să mănânce oamenii! Era nu numai bucuria suplimentului, dar și faptul că Bușcu ne numea oameni, deși nu prea
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
râzi după pofta inimii. Spectacolul trebuia să fie întrerupt când venea ora mesei. Lui Gogu i se reda libertatea. Cam peste o săptămână ne vizita iarăși și așa o ținea cât dura iarna. Vizitele lui aveau o bună influență asupra toanelor lui Bușcu. Am aflat cu această ocazie că, în afară de un porumbel al Domnului, exista și un cioroi al Domnului. Numai că el nu anunța sfârșitul potopului.
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
de efect publicistic: "doar câteva ceasuri lipsă în transmiterea unor acte au șters, violent, 150 de ani de existență a revistei". După care, pe un ton tot mai înalt, sare de la contextul administrativ orădean la jugulara Centrului de decizie politică: "Toanele șefului de stat, apucăturile primu-lui-ministru nu trebuie (...) scoase la concurs. Pentru ele se găsesc întotdeauna bani. Nici o comisie nu le evaluează celor doi spaimele de budoar politic. Parlamentarii fac decontul nesimțirii. Miniștrii, dacă nu propun ordonanțe de urgență care să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8902_a_10227]
-
învinșii și-și rîde cu învingătorii: "Scris-a Mihnea din Buceag,/ - Hoți sunteți voi, sau Pârgari? Că v-a prins cu furtișag,/ Mama voastră de coțcari.// }ie îți grăiesc, Ioane,/ Care-ai fost la mine slugă,/ Că fiind în bune toane,/ Facu-ți, ție, astăzi, rugă:// Dă'napoi ce mi-ai smintit,/ Cât mai ești printre cei vii,/ Altfel, vin eu negreșit/ Și te tai. Așa, să știi." Iar faptele de arme și de vin se trec de pe un veac pe
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
spațiu, într-o naționalitate - bine ținut la Gândirea, ethosul începe cu Puncte de plecare. Sînt premisele unor bătălii, cum e de așteptat, cu literatura ce-și zice nouă, făcută din superficiu și din estetică, fără împămîntare. Oameni capricioși, bolnavi de toane, simboliștii sînt văzuți ca nepromițători. Firește, o perspectivă îngust- pro domo, pe care larghețea cu care Busuioceanu se mișcă printre epoci, națiuni și literaturi n-o poate izbăvi. Nici măcar punerea lui Davidescu la respect. Vorbind, însă, de o nouă religiozitate
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
de final a operei sale este mai puțin clară, tocmai datorită dispersiei poetului nostru între diferite formule și structuri lirice. Dar cred că cititorul acestor rânduri a înțeles deja din ele că, departe de a fi o joacă sau o toană, poezia a fost pentru Nichita Stănescu un mod de existență. Unul mai adevărat, mai febril și mai chinuitor decât cel al strictei biografii: o căutare continuă și pasionată, un foraj de mare adâncime în straturile cuvântului, făcută nu altfel decât
Aventuri lirice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9422_a_10747]
-
vremii care trece,/ Stelelor și lunii să le dai/ Fără sens, vreun nume drag de fată.../ Sau în Turnul Golia să stai/ Iscodind orașul cîteodată." Dincolo de iarnă, de fapt un dincoace oprit la dulcile delicii galbene de toamnă, sau la toanele primăverii, e volumul de pasteluri discutate, făcute pe din două cu ceilalți, pentru prima dată în numele eului. Și-n numele apei care, spuneam, începe să urnească bolovanii. Peisaj în apă descriere o curgere care poate fi și a felului de-
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
a avea încredere necondiționată în oricine, astăzi, nu este de bun augur. A-ți face planuri de viitor fără a te baza pe ceva concret, iar nu este o soluție plauzibilă. Te simți vulnerabil, se pare, iar stările oscilante și toanele de moment nu îți lipsesc. Nu este o zi în care să iei lucrurile prea în serios", mai arată și site-ul Incomemagazine.ro. Nici horoscopul postat de România TV nu vine cu vești mai bune: "Doar indiferența te-ar
Horoscopul lui Victor Ponta în ziua când își anunță candidatura la prezidențiale by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77463_a_78788]
-
felicita de puterea sa, timp În care fata foarte Înfierbântată Îl trăgea către ea șuierând a chemare și dorință, năucită de perspectiva pierderii unui moment pregătit minuțios. Era sigură că băiatul va reveni imediat și se iluziona cu o simplă toană de băiat rău a celui care se Îmbrăca foarte supărat și cu capul străpuns de mii de săgeți colorate. Mai avu puterea să spună Încet: Îmi pare rău, scuză-mă, nu pot! Ce nu poți? Nu vezi că ești foarte
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nu se mai adune praful pe el, nu pentru a pune altul în loc. Nu s-ar fi apucat niciodată să taie un copac doar pentru a avea o priveliște mai frumoasă și nici să zugrăvească o cameră doar pentru o toană de moment. Chiar și ideea de a le considera chiriași în adevăratul sens al cuvântului era o exagerare; semănau mai mult cu niște țigani care găsiseră casa goală și se instalaseră în câteva camere, cultivau un colț de grădină departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nu trag cu pușca? Spuneai. Si acum mă pui să trag?” „Nu să tragi. Da’ s-o ai acolo la tine. Ferească sfântul!” Așa îs fimeile, Pâcule. Când spun da, înseamnă nu, și când spun nu, înseamnă da...” a comentat toanele femeiești moș Dumitru. Ai dreptate, Dumitre. N-am ce spune. Eu, însă, am urcat fără pușcă. Ușurel, ușurel...Fuscel cu fuscel...până am ajuns în gura podului. De acolo am început să cercetez cu băgare de seamă locul...Mă așteptam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
La bețivi, intră în vorbă Liliane. Gustave coboară în pivnița cu vinuri. Toată lumea îl urmărește cu privirea, ca pe un condamnat la moarte. Numai că Gustave nu s-a născut ieri și nu se lasă păcălit de un client cu toane. După ce stă fix două minute în beci, revine exact cu același dop și exact cu aceeași sticlă. Îi întinde dopul lui Lionel, care, după ce-l miroase, spune: Așa da, măi Gustave! Vezi că, dacă vrei, poți? Gustave, disprețuitor, îi toarnă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]