3,970 matches
-
centru de câteva ori pe an. Habar n-am. Dacă ar fi fost numai cât un centimetru ziceam că e de la o larvă de cărăbuș, dar așa?!.. Nu știu. Dezamăgit, am dat a lehamite din mână, vrând să calc cu tocul ghetelor de teren, galeria ciudată, când, din interiorul ei a răzbătut până la noi ceva ce semăna cu o fojgăială ciudată. Ne-am oprit nedumeriți. Eu cu piciorul În aer, colegul cu privirile Îndreptate spre galerie. Auzi ce aud și eu
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
mai clar văd chipul unui semen ce gândește în locul meu scrie în locul meu toate le face în așa fel încât îmi deșiră ghemul rodirilor spre o împletire ce-mi zguduie casa vânturători și mistuitoare dospiri se strecoară pe sub ușă pe lângă tocurile ferestrelor toate-s parcă numai suiri și glezne ce se apropie de mine ca o pândă în flăcări până nu o mai văd n (din Glorie anonimă, volum în curs de apariție)
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
stranie Îl orbi pe atacator. Mâinile-i sloboziră coada satârului. Căzu cu zgomot pe mozaicul holului. Sprijinit de ceilalți, străinul se lăsă mai mult târât decât purtat de soții lui, spre ieșire, În vreme ce Georgescu, orbecăind cu mâinile Întinse dădu peste tocul ușii vecinilor de la parter peste pragul căreia se prăbuși fără cunoștință. * * * În urma lor, luminile din apartament mai pâlpâiră o clipă, după care Începură să pălească, până când bărbatul scoase un strigăt de durere, din cauza lumânării ce-și recăpătase căldura firească. Rigiditatea
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
am un subiect cu un pix. Dar sincer, un pix doar banal nu e. Bila din vârful său, de exemplu, e făcută din același material ca miezul obuzelor penetrante, carbură de wolfram. Am mai avut o tentativă cu pantofii cu toc. Din nou, nu tocmai banal. La Început erau rezervați barbatilor. Doar biomecanica ce Îi vizează ar speria orice purtătoare de astfel de pantofi. Și uite așa am trecut, În decurs de circa doua sute de minute, printr-o listă lungă
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
dublurii lui Hitler, care semăna leit cu el, numai că era cu 5 cm mai mic. Și pe acela l-am cunoscut, acolo, în bunker. Ce s-o întâmplat? Ca să-i facă la fel, adică să semene și mai mult, tocul cizmelor pe care le încălța dublura lui Hitler era mai înalt cu 3 cm și înăuntru era pusă o bucată de branț gros, de încă un cm, ca să-l apropie ca statură cât mai mult de celălalt, «originalul». Așa o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
o carte. Mi-am dat autorizația de a nu face nimic altceva. Aveam foarte mult timp acum, dar nu aveam nici un proiect. Și deși eram un om perfect neorganizat, mi-am organizat timpul ăsta chiar din clipa când am luat tocul în mână. Am scris douăzeci de pagini în prima noapte. Am scris atunci mai cu seamă pagini care nu au fost schimbate deloc. Știam că până nu-l termin nu mă voi mai opri. Scriam în fiecare dimineață de la ora
Cealaltă voce by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Imaginative/12335_a_13660]
-
îmbujorată, scârba, figură de țărancă zdravănă, n-avea mai mult de douăzeci de ani. Iar el, trecut bine de patruzeci. Se vedea cât de colo la ce venise, că se îmbrăcase "ca la oraș", se rujase și purta pantofi cu toc înalt. Arăta ca o slujnicuță, una d-alea care se înhăita cu cătanele prin boschete. îi trântise ușa-n nas și se sprijinise de perete, că o silă nemaipomenită o luase cu leșin și greață. Nu, nici vorbă să se
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
fost iertat!" Revederea Ce mai faci? - a întrebat-o și-a luat-o brusc de mână. - Aaa!, tu erai, dragă? - Da, eu eram - a răspuns el, descumpănit, și-a privit-o mai atent. Aproape blondă, bluză și fustă, sandale fără toc. Cam neglijentă, poate. - Nu te-am mai văzut de-atâta vreme... - continuă ea cu vocea tărăgănată. Era opt sau nouă, sau, poate, zece. Era întuneric, deja, și cald. Pe lac, câteva felinare rare. Probabil, ultimele bărci. - Tot acolo lucrezi? - făcu
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
urmăresc până în ziua în care avea să îmbrace toate lucrurile Lisei. O tânără femeie cu ochi negri și păr roșcat tăiat scurt și adunat cuminte într-o coadă minusculă. Fruntea înaltă, gura bine conturată, șolduri înguste, picioare lungi suite pe tocuri înalte. Și rochiile, fustele, taioarele, bluzele, fularele și lenjeria Lisei acoperindu-i trupul a cărui aromă îmi era necunoscută. 2. Străinii au început să năvălească în țară a doua zi după revoluție. Mesie cu o mie de capete așteptată cincizeci
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
formale. Ritmul e căutat, strunit, energic, dar câteodată șchiop și forțat: „În perne dulci vâslită ca sâmburii-n gutui/ Prind sfârcurile sânii ce-n peștii lor înnoaptă/ Luminile pe unde cu frânte mâini așteaptă/ Femeile în fuste un vis cât tocul cui." Mărturisesc preferința mea pentru distihuri: „Dintr-o scorb/ Fragu-ți sorb/ Pentru a scri/ proaspăt cri,/ De cernel/ De alt fel/ Și mai pur/ Într-o gur/ Pe largi foi/ Să altoi/ Al tău trup/ Ce se rup/ De-ntrupări,/ Resemnări
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
din Cratylos, și o convinge ( foarte ușor) pe fiica lui că "numele pe care-l dă cineva unui lucru acela este și cel potrivit". Tatăl "o învață pe Josette sensul adevărat al cuvintelor. Scaunul este o fereastră. Fereastra este un toc. Perna este pîine. Pîinea este covorașul de lîngă pat. Picioarele sînt urechi. Brațele sînt picioare. Capul este fundul. Fundul este capul. Ochii sînt degete". Că acest limbaj este funcțional, la fel ca celălalt, că această convenție e la fel de bună ca
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
înțelege niciodată, așa cum mă asigură, cu generozitate, specialiștii. Înclinația către sport dă și nota specifică vestimentației neozeelandeze. Hainele de fiecare zi servesc la fel de bine la excursiile prin pădure, la jocul de golf sau la alunecatul pe role. O femeie cu tocuri înalte e o imagine cu totul neobișnuită pe-aici. În schimb mersul desculț e foarte banal (văd mult mai des oameni fără încălțăminte decît inși cu telefoane mobile). O mulțime, și nu numai sportivii, poartă cămășile celor de la All Black
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
nu trăiau ca să se compare unele cu altele. Păreau eliberați de invidie, nemulțumire, amărăciune. În cadrul ușii stătea Rakel zâmbind, îmbrăcată într-o rochie cu dungi, părul ei era tuns băiețește și firele răzlețe aveau reflexe violete. Lângă pantofii ei cu tocuri înalte aștepta câinele Astero nerăbdător, dând din coadă pentru fiecare invitat. Am intrat cu toții în sufrageria mare unde era un șemineu cu un foc jucăuș scânteind vesel. Lângă sobă ședea Zoltan, într-un balansoar, absent, cu așteptarea ca scop al
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
albă își va lipi urechea de vocea lui Ovidiu Iuliu Moldovan pitită ca o bombă în cutia radioului și vei ști că așa începe poemul despre fragilul miez al neștiutului atunci când o femeie spintecă țeasta asfaltului cu sunetul ascuțit al tocurilor înalte ea venea de la florărie, legănând în brațe o garoafă înfiptă într-o căpățână de salată din buzunare îi răsăreau ochii de stibină ai panseluțelor cu viață scurtă între sâni, un iris risipea glacial așchii ce-i străbăteau carnea cum
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
un iris risipea glacial așchii ce-i străbăteau carnea cum elitrele de libelulă apa chihlimbarului toată această prea-vie jardinieră ce psihosomatiza emoția cu care florile se agață de impresiunea parfumului de femeie nu se proptea în asfalt decât prin vârfurile tocurilor înalte cu care picioarele ei elastice de dansatoare pe spini frământau aluatul fraged al aerului fierbinte din privirile trecătorilor bărbații se uitau la minune înfruptându-se din ea ca niște hoți ce profită de zăpăceala unui cutremur fiecare dorea să
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
se îmbulzeau să-și facă loc pe traiectoria elegantă cu care coapsele învelite-n ghirlande de bujori înaintau spre bulevard frecându-și petalele, apoi se uitau neputincioși cum se ridică un abur abia ghicit din fiecare mică adâncitură cu care tocurile femeii percutaseră asfaltul și, alergând să sărute acel bănuț, se împiedicau de ochii de panseluță cu viață scurtă presărați neglijent în jur și se lungeau la picioarele madonei florale ea nu avea habar de aceste mătănii în serie, ducând la
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
sila petalele florii soarelui pentru a bricola umbreluțe cu care, ceafa frumoasei de ar fi atins, ar fi putut să o înfioare mașinile nu mai claxonau pentru ca singurul sunet care se înălța deasupra cartierului să fie doar țiuitul chemător al tocurilor ei înalte, cu al cărui timbru polisemantic fiecare bărbat se simțea inspirat să facă o conversație de neuitat, cu multe cuvinte rare, poate neologisme pe ici pe colo, poate ultima conversație lumina se concentra deja doar în cătușele gleznelor ei
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
mai vadă o dată numai cînd va trece pe uliță, în fruntea companiei. Compania se aduna în mica piață din centrul satului, dintre școală și primărie. Mahmur, transpirînd de zor sub gulerul aspru de postav strîns încopciat, Șuiu bătea întruna cu tocurile podeaua unsă cu motorină. Se uita cînd afară, la mobilizații care ședeau pe lăzile lor de lemn, ținîndu-și de gît mamele și soțiile, cînd la ceas. Aveau ordin să pornească la orele șapte fix. Oare se strînseseră toți! Ar fi
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Românii traseră primii. Surprinși, nemții se culcară la pămînt cu mantalele lor lungi peste care se încrucișau tot felul de curele. Ciudat era că aceste curele nu-i stînjeneau ci părea să le folosească. Apoi o luară la fugă înapoi. Tocurile scîlciate ale cizmelor li se înfundau adînc în țărîna lipicioasă. Dispărură din vedere, adăpostindu-se în spatele tunurilor lor de cîmp. În scurt timp începură să tragă regulat și precis tunurile. După cîteva ore, infanteriștii se arătară din nou. Înaintau prudent
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Simona Tache Coborîi, acum jumătate de oră, să-mi iau ceva de mâncare, ocazie cu care mă dusei și până la bancomat să scot niște bani. Acolo, două dive brunete, înalte, cu părul lung, numai un zuluf, cu ditamai tocurile la cizmele de lac, cu picioare mișto. Două bunăciuni, cum ar zice colegii mei, în varianta publicabilă. Stăteau cu năsucurile-n bancomat. Eu, la câțiva metri distanță, că na, nu-i frumos să-ți bagi bocancul în sufletul tranzacțiilor financiare
Două doamne faţă-n faţă cu un bancomat by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21137_a_22462]
-
viață, prefăcându-mă foarte interesată, Gazeta Sporturilor. Prin pătura de pe geamul de la bucătărie, pătrunde vag o rază de lumină. Ora 9.00: Cu perucă blondă, ochelari mari de soare, niște haine măsura 48, împrumutate de la o vecină, și pantofi cu tocuri de 20 cm (pe care nu știu să merg), pornesc spre birou. Pe cu totul alt drum decât de obicei, ca să nu dau de bănuit. Sunt într-un tramvai, prin Drumul Taberei, când mi se pare că zăresc un bliț
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
titlul: Bucurenci,! suspicioasa....rămân. E greu. Sunt o împătimita biciclista, dar pe drumuri de țară, sate, orașele, șosele mai puțin umblate, umbroase etc. În oraș e greu, aș vrea să fie mai sigur mersul pe bicicletă. Cum procedez când am tocuri și ploua? Știu, sună cinic și frivol. Și pe băiețelul nostru nu-l știu în siguranță pe bicicletă pe anumite trasee urbane. Deocamdată, practic anumite rute cu mașina, altele pe jos( cel mai sigur), altele pe bicicletă. Asta sunt, sper
Eleganță pe două roți by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82481_a_83806]
-
acel josnic ipochimen, "nenea Scarlat"4 (s. m.), zis și "Ibric", mare "samsar, geambaș și mai ales altceva", desăvârșind ruina junelui Pantazi. (Căci, ca și vorba crai, acest scarlat dezvoltă,-n Craii..., sensuri dihotome, deopotrivă nobile și "vile".) Apoi, "scarlatul tocurilor" (s. m.) însuși, pe care-l etalează Craii noștri (ca și, în zilele Congresului dansant, claudicantul Charles-Maurice5): acest vechi privilegiu, sau apanaj, monarhic (după cum știm și din tabloul lui Rigaud, înfățișându-l pe Regele-Soare), la care, într-un fel, făceau
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
interesează este recuperarea unei atmosfere irepetabile și că ea retrăiește doar în obiectele-i cele mai umile. Oricât nu ne-ar plăcea să recunoaștem asta, viața e totuși făcută din lucruri mici. Prin clasa a cincea sau a șasea, obligatoriul toc cu peniță, însoțit de nelipsita călimară școlară care se vărsa când ți-era lumea mai dragă, îndeobște peste manuale și maculatoare, făcură loc primelor și foarte imperfectelor stilouri FLARO. Se considera că la clasele mici stiloul compromitea îndemânarea la scris
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
se grăbeau să-l lepede cu nepăsare în fundul ghiozdanului. Pe vremea aceea, nu ne doream decât să creștem mai repede, și toate rechizitele acelea ce ne aminteau de ,înjositoarea" condiție de pupil la Școala Medie nr. 17 Matei Basarab (penițe, tocuri, creioane negre și colorate, cretă, burete, gumă, echer, raportor și compas) erau măturate cu latul palmei și exilate în bolgiile afunde ale servietei, alături de șapca de licean mototolită rău și de matricola smulsă de pe mâneca uniformei sau a paltonului. Or
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]