456 matches
-
care te invită să cumperi o carte e articolul cel mai interesant. Îi aparține unui om de meserie, editor și culegătorul de superbe perle ale tranziției, Radu Paraschivescu. El adună, se pare, și clișeele din lumea editorială: "Din stolul refrenelor tocite se detașează "N-o poți lăsa din mână", propteaua cvasiobligatorie a thrillerelor de 500-600 de pagini și în general a lecturilor de avion, plajă sau coafor. "N-o poți lăsa din mână" reprezintă de fapt traducerea unui cuvânt inventat de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
muzici moi ce ning în valuri peste capul ciung de creier, împietresc în lungi acorduri, taie noaptea în felii care cad în ritm de greier. tot ascult și nu mă-ncred, e ca visul ce-ntretaie veghea cu un diamant tocit. unde sunt, când sunt acolo și aici, înăuntru, înafară, ca un clopot pendulând? când nu ești când în casă nu ești, când pereții, înmuiați de absența ta, se lasă, se slobod într-o rână, mi-e inima ațoasă, scărmănată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
devenit cu timpul cheia civilizației moderne europene, apare pentru întâia oară scris la Neculce, dacă nu mă înșel. Fericit moment. Nu se știe în ce an, zi sau ceas s-a ivit scrâșnind pe hârtia asta a vremii, sub pana tocită, PRACTICA...în textul îmbâcsit al cronicarului, vorba aceasta nouă strălucește ca traiectoria unui bolovan picat din cer... Practica vorbirii! E o minune. O adevărată minune lexicală. Și sunt vreo trei sute de ani de atunci... Lansarea surprinzătoare a câte unui astfel
Moș Cantemir by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9426_a_10751]
-
comuneť, mărturisește Cioran." (pag. 126) Chiar dacă traducerea acestei stranii încadrări ar fi exactă, mă tem că, în structura cărții, rolul ei apare supralicitat. Fiindcă s-ar prea putea să avem de-a face cu o catacreză, cu o banală metaforă tocită, a cărei explicație de dicționar nu poate neglija conjuncturile. E limpede că, folosită de Emil Cioran, o asemenea asociere nu e cu totul inocentă ideologic. Vulgata culturală a jidovului rătăcitor, pe care Diaconu o exploatează ca pe un dat generic
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
izbutit" (bastonul de orb). Ori, într-un format mai redus, urban, același tablou de obsesive aglutinări de orori: "oraș sigilat de moarte./ minciuni pitice, bani transpirați, ulcere, disperări, coșmaruri./ haite de cîini sălbăticiți noaptea pe străzi întunecate și sparte./ munți tociți, la nivelul caldarîmului./ inimi cu pînze de păianjen, inimi-șlepuri/ încremenite pe dune de nisip./ biserici plecate din propriile lor ziduri./ aici nimeni n-a înviat niciodată./ nimeni nu s-a lăsat răstignit pe cruce./ oraș confiscat de moarte" (Oraș sigilat
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
a mai cântat un studiu, așa cum l-a numit ea, l-a mai privit direct schițând un zâmbet imperceptibil, i-a luat mâna și i-a arătat poziția normală a pianistului, și, În timp ce cânta, l-a rugat să privească pedalele tocite ale pianinei pentru a prinde rostul lor În interpretare. Rică a ascultat-o și a fost vrăjit de mirajul unor picioare pe care În visele sale le bănuise a fi nemaipomenite dar, a constatat cu bucurie că „Viața bate filmul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ceva drag lui și chiar era un cuvânt pe care îl iubea, poate cel mai puternic cuvânt din repertoriul romantic. „Dumnezeu să te aibă în pază!“ sau „Dumnezeu să te ierte!“ sau „Dumnezeu mi-e martor!“, toate formulele pompoase și tocite fâlfâiau în jurul cuvântului Dieu ca o perdea. Se întoarse încet, cu multă prudență, spre ușă. Și mesajul de la Michel? 16 Sprijinit de gard, Carosse privea cu atenție silueta care se apropia dinspre St Jean traversând câmpul. Stătea sprijinit de gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
grozav. - Nu vreau banane! Ar urma presupunerile că precis n-a mâncat iar nimic azi, uite-l cum arată! Străveziu. Și pantalonii ăia. N-ai bani, mamă să-ți cumperi alții? - Mă călărește aia mică, explică starea deplorabilă a raiaților tociți Călin. Seara, când mă duc acasă, trebuie să fac pe calul. - I-a trecut febra, mamă? - Da, a fost Otilia cu ea în parc, a bătut vântul și de-aia a avut ceva necazuri. - Să ai grijă, mamă! Aia mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
la discursurile motivaționale pe care le țineam În căminele de bătrâni: În urma vizitelor mele, tot mai mulți pensionari cădeau În depresie, refuzând până și jocul de bingo ori vizitele urmașilor. La patruzeci și doi de ani, devenisem, așadar, un anonim tocit și plictisit. În plus, trebuie să recunosc, frumusețea trupească Își pierduse ceva din lustru, genunchiul stâng scârțâia ca o ușă de sobă neunsă, iar În cap auzeam mereu un cor antic de voci cântând piesele lui Marilyn Manson. Cam așa
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
zâmbit Într-un fel pe care Îl considera corespunzător, atingându-i cu buzele unghiile prelungite. Erau lucioase și tari, ca spinarea unui gândac. După ce femeia Închise ușa - În sfârșit eram aici, În sfârșit Înăuntru - arătă Înspre o canapea din pluș tocit și se așeză Într-un scaun asortat. Draperiile erau brăzdate de dungile tremurânde ale luminii de vară. Îndărătul lor trebuie să fi fost un geam deschis. — Ai sunat pentru anunț, iar acum te gândeai să... Abilă, lăsă Întrebarea suspendată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sprijinit bicicleta de zid. Acum pulsul meu, deja umflat, Începu să urce ca un val și să coboare În clipa În care am intrat În foaier. Fără vreun sunet, m-am spart ca un val pe o plajă de covoare tocite, plină de plante uscate și asistat de un salvamar care nu părea un Înotător prea bun. După câteva vizite am mai reușit să-mi temperez inima, până când, la final, am reușit chiar să urc direct scările. Dar acel val de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe Anton dacă văzuse cine era. Nu, ieșind de la Dora, o luase În direcția opusă, ca și când și-ar fi părăsit amanta. — Dar nu te teme, Sascha. Am urcat În Stadtbahn. N-avea cum să mă urmărească. Am pipăit panglica. Era tocită și veche; probabil că nici când era nouă nu fusese prea scumpă. Mi-am dat seama a cui Încheietură o Împodobise cândva. Dar În loc să Îi fac confidențe lui Anton, am ridicat burta calului și l-am Întrebat ce crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
transcriind acest splendid Peisaj cu bătrâni S-au tocit sandaua, talpa, osul drumul, pământul, lava. E mai mult loc liber, ne putem întinde în fusul spațiului gol - orgoliul, slava. Chiar și aerul și-a tocit vânturile de penele, și ele tocite. E mai mult loc liber, ne putem întinde mai leneș zborurile obosite. Sufletul s-a tocit de alte suflete, Iar bătăile inimii, nemaiîntâlnind nici un spațiu care să le răsfrângă, se umflă și explodează, rând pe rând. Ce lumină slăbită! Raza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
-n pragul crizelor de astm, cu picioarele împleticite și cu sufletul pilaf. Parc-ar fi ghicit că țin cu Dinamo. Pe urmă, după ce ne încălzea bine, ne împărțea în două, în trei sau în patru echipe, ne arunca niște mingi tocite, cu șiret, și ne lăsa să jucăm. Era ca la ping-pong, învingătorii rămâneau la masă, învinșii treceau în spatele unei porți și-și așteptau iarăși rândul. El stătea pe margine și mânca semințe, uneori, rar, îl mai înjura pe câte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și zeama se prelinge peste cărți, caiete, foi mâzgălite și fotografii, dacă sub pat zac laolaltă un ciorap roșu, o minge de tenis, o riglă, un cotor de măr, coji de alune, o insignă de pionier, un creion cu vârful tocit și un extensor (între corzile căruia păianjenii țes ca la gherghef), în fine, dacă toate sunt așa cum sunt, nu înseamnă că lucrurile se petrec alandala. Dezordinea e una, iar haosul e alta. Exemple: 1. pe Elena Ceaușescu o chema, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o dată lăsîndu-se ca un clopot în jos, la o palmă de podele, rochia părea regească și nu era decît o rochie de dinainte de război, aidoma rochiei cu care venise K.F. în Vladia pe drumurile unui refugiu fără întoarcere. Ceea ce părea tocit, era de fapt o textură foarte fină, ceea ce părea demodat era de fapt o constanță de o noblețe disprețuitoare. Asta înțelesese singur adjutantul clupă ce, mai mult simțind, îndrăznise să facă un compliment aproape soldățesc la una din întâlnirile întîmplătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
soarbe încet din ceașcă, un țăcănit aproape metalic, a pus ceașca la loc în farfurie, un foșnet, și-a aranjat rochia albastră, trosnetul nuielelor uscate, s-a așezat mai bine, lăsîndu-și, probabil, brațele să se odihnească pe spetezele arcuite, ușor tocite. "O alianță, domnule adjutant, o alianță !" S-a întors uimit. La multe s-ar fi putut gîndi, e drept, n-a făcut-o, dar la așa ceva, nu. S-a întors greoi, a ridicat sprîncenele roșcovane a mirare. "Alianță? Ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cotineață și i-ai arătat ce avea de făcut, așa, așa, i-ai poruncit cu siguranță. Mă uitam la tine și-mi ziceam, asta ajunge cineva în viață, de mică știe să comande. Obrazul i se făcea rozaliu, dintre dinții tociți săreau boabe de salivă. Pleca oftând visător, se împiedica de prag sau de preșul din hol, dificultățile de vedere erau tot mai evidente, fir-ar să fie, zicea distrat, bâjbâind după clanța ușii, traversa odaia, se lungea de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
afară și eu tot în alb m-am îmbrăcat, mi-am pus sandale cu tocuri, parcă sunt și mai pe lună, de dimineață aveam senzația de a nu mă duce, am strâns chiștoace de pe jos, am măturat cu o perie tocită și câinele mă enerva groaznic, credea că mă joc cu el, poc! i-au clănțănit fălcile, acum s-a învățat minte, mă tatonează de la distanță și se joacă cu mine fără mine, dacă se bagă cu gura în perie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pare de argint. Poate că e. stelele par de aur. Poate că sunt. TIMPUL se prelinge printre degete. Și nu mai e... Alina Tonigaru, clasa a VIII-a C Happy-end Liniște deplină. Inexistente zgomote răsună sarcastic, glasul stelelor moarte. Fâlfâitul tocit al îngerilor muți treziți de mângâierea lunii. Gingășia de fildeș a oceanelor siderale este - curios lucru! - albastră. Tulburătoare mereu, niciodată stabilă, magia paradoxului mascat de tăcere frământă taina mirajului plictisit. Inexplicabilă liniște a conținutului celest. Sfidătorul Luceafăr pare un Tedy
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ceafă. Vru să spună ceva dar nu găsi cuvântul potrivit. Îi trebuia unul anume, percutant, eficient ca o pastilă de nitroglicerină pusă sub limbă În momente de criză, ceva de genul „boule”, „securistule”, „pedeseristule”. Renunță, toate cuvintele i se păreau tocite. Elevul dispăruse În spatele unui pâlc de tuia. Aleea de zgură decolorată de ploi și tare ca asfaltul, pe care călca acum săltându-se pe vârfuri pentru a mai câștiga ceva În Înălțime, ducea direct la cafeneaua „Piticul” zisă și „Voltaire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ajungeți În lagărul de tranzit din Austria, deși nu mă așteptam să folosiți briceagul ca golanii, pe care litere el nici măcar nu le-a simțit frecându-i palmele, ceea ce mă miră căci e un om sensibil, ori erau așa de tocite că nici nu se mai simțeau, dar acum e vorba de viața dumneavoastră. La noi e ca Într-un lagăr dezafectat, Închis pentru renovare, care nu funcționează, În grevă, dacă vreți. O fi interesant, nu zic. Îți trebuie nervi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prin care treci... ei bine, mă tem că e destul de neobișnuită. Când am ieșit din dormitor, m-am trezit pe-un palier mic. Am văzut încă o ușă, dar era încuiată, așa că am luat-o în jos pe scări. Treptele tocite duceau la un antreu îngust, în capătul căruia se afla o ușă de intrare. Alături de ea era o măsuță, iar pe măsuță un plic mare și albastru, așezat în picioare și îndreptat cu fața către scări, așa că ochii mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pună lasoul în jurul gâtului. Din gura măgarului mă strigă omul cu banderolă. Mă întreabă dacă am folosit creionul. Ce mai aștepți? Scrie, scrie tot... Mai întâi cu un capăt, apoi, când se tocește, scrii cu capătul celălalt... Între timp, vârful tocit crește la loc la celălalt capăt... și tot așa... Scrie încet, nu te grăbi, altfel creionul se tocește mai repede decât poate să crească. Lasă un timp! Gândește-te la mersul țestoasei, ce lasă să se scurgă o eternitate între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu o pauză de-o sclipire și-un zvâcnet anunțat prin aruncarea unui bolovan de tunet din bombardele învechite, pentru că, în loc să bubuie la impact, el își rostogolește fețele contondente de gresie ale cerului, stârnind fulgere ca o brichetă cu polizorul tocit. Așa cum lucrează bijutierul aurul în filigran, la fel de minuțios lucrează Toamna. Aștepți să i se sfârșească, tu o știi, calmul ăsta promițător de belșug și într-o dimineață te trezești năpădit de iedera roșie pe ziduri, răsfirată ca pletele iubitei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]