167 matches
-
bronzului, epocii fierului și perioadei medievale. Colecția Școlii nr. 1 Corni cuprinde, în cadrul secției de arheologie, următoarele obiecte : resturi de faună fosilă pleistocenă (corn, defensă, omoplat), găsite în aluviunile Siretului; un corn fosilizat de bovid (găsit se pare, în punctul „Toloacă“ din apropierea vetrei satului, cu prilejul săpăturilor de modernizare a șoselei); piese de silex (nuclee, răzuitor, lame, burine, burin-gratoar, vârf retușat, gratoare, găsite în punctele „În Văiugi“, „Lipoveni“ și „Țărnuica“; un vârf de săgeată de silex de formă triunghiular prelungă, cu
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
Potrivit recensământului din 1817 în sat au fost înregistrați 35 capi de familie în care locuiau 100 bărbați și 85 femei. Proprietarul moșiei satului Lucăceni era domnul Radu Manolache din Iași. El stăpânea aici întinse pământuri arabile și fânețe, însă toloaca era mică; avea iaz, moară și puțină pădure de protecție. Conform datelor "formularelor" pe anii 1812-1813, care se păstrează în Arhiva Consistoriului Eparhiei din Chișinău, la Lucăceni (Iugani) în 1812 a fost menționată o biserică de lemn. Biserica e zidiră
Lucăceni, Fălești () [Corola-website/Science/305230_a_306559]
-
din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare . În anul 1865, preotul Iraclie Porumbescu a fost transferat ca paroh în satul Stupca, păstorind acolo până în 1884. Aici a locuit într-o casă parohială așezată la marginea satului, lângă toloacă. Casa parohială era construită din lemn și avea patru încăperi mari, despărțite prin tindă și având în față un cerdac. Pe lângă aceasta, mai exista și o casă mai mică cu două încăperi, într-una din ele fiind bucătăria, iar în
Casa memorială „Ciprian Porumbescu” () [Corola-website/Science/320897_a_322226]
-
4.579 desetine de pămînt, care mai apoi au fost donate Mănăstirii Vatoped de pe Sfîntul Munte Athos. În 1880 Mănăstirea Vatoped poseda la Climăuți, ținutul Soroca, 1 868 desetine de teren arabil, 669 desetine de pădure și 203 desetine de toloacă. În anul 1889 a fost sfințită biserica cu hramul „Sf. Mare Mucenic Dumitru”. Recensămîntul din 1897 a fixat la Climăuți 868 de locuitori. În 1912 la Climăuți s-au organizat cursuri de altoire a viței de vie pentru agricultorii din
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
1768, 1783 ne dau denumirile vechi ale acestor țarini, păstrate până astăzi: Coltova, Apust, Cotul Balahurii, Cotul Hlinitei, Dealul Badeuțului, Dealul Morii, Dolinca, Dumbrava, Heleșteie, În Bare, La Măliniș - La Malini, Livezi, Loza, Podul Verde, Poieni, Porcărești, Soliste (Săliște) , Șaga, Toloaca, Vadul Vlădichii, Vadul Andrieș, Vadul Ciocoiului, Vadul Horodnicului, Vadul Rădăuțiului, Făgețel, Fântânele, La Stuh, Znamen, Priloage, Scrunteie (Scruntari). La fel si dealurile (Dealul Burlei, Scorpan), Văile (Carpenis, Piciorul Robanului), pădurile (Carpenis, Calnovat, îngrăditura, În Pietriș) sau râpile (Cărpiniș, În Porcovăț
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare și fiind format din 2 obiective: În anul 1560, în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu (1552-1561 și 1564-1568), preotul Mihul din Siret primește de la pârgarii Șiretului o bucată de teren din pășunea (toloaca) târgului. Preotul sădește aici o grădină cu pomi fructiferi, construind în mijlocul ei o bisericuța din lemn. Înaintea morții sale, el închină această bisericuța Mănăstirii Putna. Această danie a fost întărită prin documente de domnitorul Alexandru Lăpușneanu și apoi reînnoita de către
Biserica Sfântul Onufrie din Mănăstioara-Siret () [Corola-website/Science/317428_a_318757]
-
limba slavona: ""Aceasta biserică a zidit-o Io Ștefan Petriceicu Vodă cu soția sa Maria în anul 7181 (=1673)"". Biserică a fost sfințită de către mitropolitul Dosoftei Bărilă al Moldovei. Cu această ocazie, ctitorul înzestrează biserică cu încă o bucată din toloaca târgului Siret, cu un heleșteu domnesc (Iazul Mânzați), sătul Băncești și un iaz cu pește, sătul Dornești cu robi și iazuri, sătul Tărășeni cu iaz și moară, 3 fălci de vie și a patra parte din satul Drăgușeni (astăzi înglobat
Biserica Sfântul Onufrie din Mănăstioara-Siret () [Corola-website/Science/317428_a_318757]
-
lemn, a satului Buciumeni, făcută de un popă de pe vremuri, încunjurată de copaci, un fel de crâng singuratec, întrucât, din târg până acolo se fac numai ogoare și deacolo în sus iar, - azi locuri de arătură care câteodată când îs toloace pentru stâni, când popușoiști, când pâne albă și ovese. Pe locurile astea, cum v'am mai spus, mi-am perdut cei mai frumoși ani ai copilăriei mele, jucându-mă cu băeți și prietenii mei.”" Autorul relatează o întâmplare auzită pe când
Biserica de lemn din Fălticeni () [Corola-website/Science/323879_a_325208]
-
1673, domnitorul Ștefan Petriceicu a zidit în satul Mânăstioara (Siret) o biserică de piatră cu hramul Sf. Onufrie. Această a fost sfințită de către mitropolitul Dosoftei Bărilă al Moldovei. Cu această ocazie, ctitorul a înzestrat biserică cu încă o bucată din toloaca târgului Siret, cu un heleșteu domnesc (Iazul Mânzați), sătul Băncești și un iaz cu pește, sătul Dornești cu robi și iazuri, sătul Tărășeni cu iaz și moară, 3 fălci de vie și a patra parte din satul Drăgușeni (astăzi înglobat
Tărășeni, Adâncata () [Corola-website/Science/316111_a_317440]
-
rîulețului Călmățui, mai la sud de obîrșia acestuia, la 28 km de Hîncești și la 64 km de Chișinău. Moșia satului are hotar cu localitățile Bujor, Lăpușna, Șipoteni, Pașcani, Iurceni, Mirești. Pe aceste locuri, sute de ani în urmă, era toloacă, câmp liber, pe aici umblau turme de animale sălbatice. Posibil că s - au oprit aci, pentru odihnă și pentru înmormântarea ortacilor căzuți în lupte, nomazii războinici, veniți după pradă tocmai de prin stepele asiatice. Documentar, satul Boghiceni apare menționați pentru
Boghiceni, Hîncești () [Corola-website/Science/304348_a_305677]
-
dimineață, mi-am luat pușca și m-am dus de m-am pus la pândă în marginea unei lunci, cu gând să împușc un iepure. N-au trecut mult și am și văzut iepuri și șoldani ieșind pe {EminescuOpIX 512} toloacă, jucîndu-se, alergând, sărind, dar se învîrteau și apoi fugeau așa de iute încît n-apucam să chitesc. Deodată zăresc pe unul mai bătrân, cu părul sur, că iese cu pași rari din pădure și mi se pune înainte și apoi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ca fetele de 15-16 ani să fie scoase la horă, să iasă în lume, lumea satului. Evenimentul marca intrarea fetelor în atenția flăcăilor care începeau să se gândească la alegerea viitoarelor mirese. De regulă, mamele acestor tinere erau prezente pe toloacă, locul din centrul satului unde se organiza hora, și urmăreau cu emoții băieții care au pus ochii pe fiicele lor. Surorile mele primeau permisiunea să meargă la joc (așa era numită la noi în sat petrecerea pentru tineri), dar cu
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
și aplicarea anumitor semne de identitate la care nu are acces orice ins din marea colectivitate. Ochiul exersat reține datele necesare, ca să nu spun esențiale: „Către Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, într-adevăr a făcut popas mai la vale, pe toloacă, asemenea turmă cum o prubuluia nevasta. Cînd ciobanii s-au mișcat spre crîșmă, au sosit din urmă și stăpînii, în număr de trei. Da - da! Unul era pe un cal negru țintat și purta căciulă brumărie. Acela a dat poruncă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în contact, stabilind legături de cooperare, de căsătorie, de schimb, economice, culturale și confesionale. În cadrul elementelor de delimitare, râuri, păduri, copaci izolați, de obicei stejari sau brazi, pietre, stânci, se detașează Poarta Țărnii, care delimitează vatra satului cu imașul și toloaca de terenurile de arătură. Poarta Țărnii se mai păstrează și astăzi în multe părți ale țării ca poartă ornamentală, monumentală, în Maramureș, individuală, de intrare în gospodăria proprie, micșorată în decursul timpului prin împărțirile succesive. Intrarea alogenilor pe Poarta Țărnii
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
cât și procesului de organizare politică în forma superioară a statului. Așa cum erau și alte sate, satul Vama a fost un sat răsfirat, cu spații largi între gospodării, folosite fie ca teren agricol, fie ca pământ obștesc, ca imaș și toloacă. Extinderea satului s-a făcut spre nord-vest, în amonte, pe valea Moldovei, ajungând la sfârșitul secolului al XVIII-lea până acolo unde astăzi este locuința lui Nicolae Axinte, cunoscută sub numele de filială, deoarece în acea locuință a funcționat un
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
privește locul denumit „Păscătura Vămenilor”, în opoziție cu „Fânațele Câmpulungului”, arată locul folosit în devălmășie, unde erau trimise vitele mari la păscut, fără oi și cai, care, după cum arată toponimele, aveau locuri separate, folosite tot în devălmășie, la fel cu toloaca, imașul și locurile libere dintre case, unde pășteau mieii înțărcați, rațele și gâștele. Păscătura Vămenilor era așezată în partea de nord-vest a satului, vecină cu Fânațele Câmpulungului, intrate în hotarul satului Vama prin abuz, atât din partea unor locuitori din Vama
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
codașii erau săraci în vite și în pământ (aceasta nu însemna că nu au vite sau pământ); d. colibașii aveau casă (bordeiul, coliba, de unde vine și numele) și grădină. La fel ca celelalte categorii de țărani, aveau aceleași drepturi la toloacă și la islazul satului. Această categorie făcea numai 6 zile de clacă pe an <footnote Ibidem. footnote>. La alți autori, pe lângă categoriile amintite, sunt menționați chiriașii, zilierii sau haluparii, care erau un fel de proletari agricoli <footnote Bucovina în primele
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
Însoare când l-a Însura Vântul, că el nu-l va mai sura. Băiatul pornește În lume și se Întâlnește chiar cu Vântul: Suie-te În spate la mine și ține-te bine, că am să te duc pe o toloacă mare și acolo vei vedea oameni câtă frunză și iarbă și-i videa și o fată cu ștergari pus costește de la umăr Înspre brâu; aceea-i ursita ta, să o ieai. Merge acolo, Îi spune fetei că e partea lui
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
de la școlile din comuna Hudești, participau și țăranii din satele respective, care după ce ascultau conferințele, cântau cântece patriotice, recitau poezii patriotice și dansau jocuri populare de prin părțile locului. Aceste programe artistice se desfășurau de regulă la școală și pe toloaca satului sau în marginea pădurii și fiind foarte atractive, oamenii din sate se adunau cu multă însuflețire și plăcere, ele constituind adevărate sărbători populare. Primii dirijori ai corului din Hudești au fost Gheorghe Mardare din Iași, între anii 1882-1885, Meletie
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
în țările române. Tamazlâc - cireadă de vite. Totalitatea vitelor cornute care aparțin unui proprietar, unei gospodării. Testator - persoană care a făcut un testament (transmiterea unor bunuri materiale). Tindă - încăpere la intrarea în casele țărănești sau la edificiile publice, la biserici. Toloacă - teren liber, neîngrădit între case în mijlocul sau la marginea satului. Tulpan - broboadă din pânză de bumbac, de lână sau de mătase cu țesătura foarte subțire. ținut - subdiviziune teritorial-administrativă pusă sub conducerea unui prefect (județ). țurca - bețișor ascuțit la ambele capete
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Vocile lor stridente nu reușeau să acopere sunetele puternice ale trompetei, flautului, saxofonului, acordeonului și tobei, o formație a Căminului cultural care era angajată de organizatorii horei și instalată pe un parapet construit special pentru astfel de evenimente. Hora de pe toloacă aduna aproape întreaga suflare a satului. Adulții și vârstnicii se așezau în cerc în jurul dansatorilor care, în ritmuri săltărețe, frământau cu voioșie pământul, transformându-l într-un strat gros de praf ce se ridica și plutea, ca un nor, deasupra
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
adunate. De pe margine, privitorii urmăreau mai puțin frumusețea și măiestria dansului cât mai ales cine pe cine a scos la joc, îmbrăcămintea tinerelor, care dintre codane sunt viitoarele mirese etc. Coloritul viu și împestrițat al îmbrăcămintei și basmalelor persoanelor de pe toloacă ofereau privitorilor de la distanță imaginea unui câmp înflorit în mijloc de primăvară. Copiii, gătiți cu haine de sărbătoare, schițau hore sau sârbe după modelul tinerilor, alergau veseli printre grupurile de adulți, se delectau cu dulciurile și înghețata cumpărate de la negustorii
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
ochii noștri... N’am dat eu de ceva ani Încoace unde „am mâncat oaia“, ci doar redactorul mi-a adulmecat vechile urme, acelea lăsate când cu Întâlnirea de la Casa Tineretului (v. Vorbe de clacă, episodul 13), căci am bătucit destul toloaca atunci. Ca să am astăzi surpriza unui „promo“ de dimineață, pentru „Universul cunoașterii“: era vorba de oarece info-energetică, cu doi interlocutori fizicieni și unul biolog... Așa că „lupul“ a ciulit urechile la 11 și jumătate, mai abitir decât de obicei. Motiv ca să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
final ajunge un cetățean lipsit de griji. Datorită unor păhărele de vin acru, căruțașul palavragiu chiar arăta să fi ajuns în acest stadiu. Înotând două ceasuri bune prin burniță și frig, căruța ne-a deșertat la marginea satului, pe o toloacă în care, pe două capre din scânduri, se încropeau pereții unei scene. Localnici și invitați se înghesuiau într-o casă de alături ca să „servească” câte un ou fiert și, la discreție, același vin acru. Am căpătat și noi, curățat de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
versuri); T. Lianu, Curcubeu peste țară (versuri), Nicolae Albu, Mâna lui Vulpe; E. Ar. Zaharia, Sătească (versuri); Adrian Berariu, Cântec sfânt (muzică); Mihai Verbovschi, De la dial de Rădăuți” (muz-volk); E. Sfeclă, versuri folclor; T. Lianu, versuri-folclor, George Strătoiu, Fălcile lui Toloacă (fantastică); Liviu Rusu, Muzica noastră bisericească și Cronică. (din Viața Școalei, 30 noiembrie 1934) * Legiuitorul român Legiuitorul român, revistă săptămânală. Conține legile, regulamentele, diciziunile ministeriale de interes general și apare în perioada 19 martie 1932 - 26 martie 1932. Apare săptămânal
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]