89 matches
-
Spectacolul lumii văzute îi cultivă percepția în sensul cunoscut din proza sa naturistă: ,Toate din lumea asta sunt interesante - și dacă știi să le vezi - găsești în ele minunea. În toate este fulgerul Dumnezeirii" (p. 179). Se desprinde o filosofie tolstoiană a vieții: Rostul nostru este să mergem armonios în direcția fatalității divine care ne pretinde tot mai multă nobleță", depășită însă pentru că nu respinge civilizația, ci propune ,dezvoltarea depozitului minunat pe care-l avem în noi, acel fior care a
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
acolo, “în spatele colinei”... O spaimă străveche (spaima de moarte) “m-a făcut, la 12 ani, să fug de-acasă, într-o noapte, la gară, unde spectacolul carnavalesc și sublim vulgar al copiilor vagabonzi a calmat isteria mea metafizică. Această fugă «tolstoiană» a mea (după cum observați, toate experiențele fundamentale eu le-am lichidat încă din pubertate) a fost primul meu exercițiu de exorcizare a morții, prin terapeutica derizoriului”. Terapeutica derizoriului a funcționat, “wonderful”, cale de o viață, cale de o artă. Cît
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
trei, sau chiar cinci minute... Pe Tv Cultural, Horia-Roman Patapievici se chinuia să-l convingă pe un invitat la emisiunea “Idei în libertate” că respectivul fusese urmărit permanent de oamenii securității și că avea un dosar la CNSAS de dimensiunile tolstoianului “Război și pace”... Numai că invitatul avea un fix: -Domnule, apuca el să zică din când în când, eu mi-am văzut de scris, de lecturi, de literatură în general; în rest... Încăpățânat om!... Așa că zice Haralampy plictisit: -Mută-l pe
Oratoriu pentru trombon by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13124_a_14449]
-
Tănase Scatiu se desfășoară pe parcursul a aproape două luni, în postul Crăciunului, pe o vreme de iarnă mohorîtă și antipatică; finalul se plasează în ianuarie anul următor; romanele au consistența unor nuvele ceva mai ample - nici vorbă de suflu epic tolstoian ori de mari tablouri sociale. Din păcate, Zamfirescu pune la baza proiectului său romanesc ideologia; în viziunea autorului, romanul ar trebui să demonstreze un anumit adevăr social și istoric, de aceea personajele sale reprezintă mai degrabă întruparea unor principii: Dinu
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
să le concilieze în plasma propriei făpturi artistice: "Confesiunile lui Tolstoi au ceva din rafinamentul "masochismului": afirmația se resoarbe instantaneu, devenind negație. Vocația constructivă e infirmată de o vocație la fel de puternică (dar mai spectaculoasă) a derealizării. Răul necesar al spiritului tolstoian se materializează în capacitatea de a adera, simultan, la mai multe convingeri contrarii". Nu întâmplător comentariul jurnalului lui Musil se intitulează Senzații de hârtie. Aici trăirea se învecinează până la contopire cu livrescul, notațiile traduc "voința, obligatoria dorință de a-și
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
la un conflict al punctelor de vedere cu oficialitatea. E tactica unei disidențe pe sfert, cu pași mărunți, jocul unei insubordonări de probă, ca să stârnească și să estimeze reacția puterii. Principiul non-beligeranței înseamnă, într-un fel, o reeditare a filosofiei tolstoiene a reformismului blând, a măcinării din interior a sistemului. Mai binele e dușmanul binelui. Meliorismul devine calea unei contracarări a inducerii unei stări de fericire generală. În fond, literatura subversivă se străduia, cu enorme eforturi, să sugereze (pentru că nu putea
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
iscusit, respectuos, întruchipare a bunătății și a idealului de om. Nu exagerez cu nimic, portretul totalmente pozitiv e uimitor. O singură suferință îi umbrește chipul: înstrăinarea, pe care Onache o înțelege și o compătimește. Prin el, Onache își făurește imaginea tolstoiană a Rusiei materne, salvatoare: ,Doamne-Dumnezeule, ce țară mare, ce țară nemaipomenită pentru o minte de om mai e și Rusia asta! E mare lucru să-ți legi soarta de soarta ei" etc. Această premisă a admirației pentru Rusia fiind creată
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
nimic de el, decât că în zilele următoare îl vedea râzând tot timpul, prostește. Nu mai știa ce se întâmplase cu Mihail după aceea, de oamenii fericiți uiți repede, cum uiți morții." (pp. 189-190). De remarcat, printre atâtea altele, încheierea tolstoiană a frazei și a scenei, la un prozator care jură pe Dostoievski... O carte excepțională, modelând și interpretând timpul (istoric și familial) fără ca romanul, ca atare, să dateze în vreun fel. Căderea în lume a apărut acum douăzeci de ani
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
ale zilei, ba chiar ale ultimei ore politice de la noi. O inițiativă desfiguratoare, în cele mai multe cazuri, deși s-a dorit, probabil, creatoare. În spectacolul de la Național cu Cadavrul viu, Gelu Colceag procedează echilibrat, în spiritul unei apropieri respectuoase de textul tolstoian și de aceea mi-a cîștigat adeziunea. Nu caută să-l disloce, să-l smulgă pe Tolstoi din epoca sa, dar nici să-l izoleze, totuși, între granițele ei. Elementele anticipatoare din piesa lui Tolstoi, acele raportări la "existențialismul" eroului
Un Protasov memorabil by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16238_a_17563]
-
momente magice recunoscute și trăite ca atare. Cu o intuiție excepțională, Marin Preda își începe a treia și ultima parte din Moromeții. I pe o cu totul altă treaptă decât cele precedente, printr-un tablou epic de o frumusețe calmă, tolstoiană. Fragmentul cu tăierea salcâmului a fost de atâtea ori citat și interpretat, simbolul decodat (axis mundi) ajungând parcă să acopere conturul realist al scenei respective, luându-i sevele, diminuând-o. Să parcurgem, așadar, această pagină de o prospețime încă intactă
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
în percepția ta a fi un ales? Răspunsul la prima întrebare e univoc și tranșant: în nici un caz! M-am ocupat de oameni din elita culturală, fără urmă de conștiință elitară proprie. Îmi e străină gesticulația auto-elogioasă. Ader la chemarea tolstoiană: să fii util! Această "utilitate" culturală, pentru alții, pentru oricine altcineva, îmi pare cel mai nobil program. Dacă un geniu absolut, ca Tolstoi, și l-a asumat (cu o încrâncenată dorință de modestie, niciodată realizată, mereu râvnită), atunci și mărunții
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
anii Primului Război Mondial se înrolează voluntar în armata austriacă, iar după conflagrație se retrage în Norvegia, petrecînd o iarnă grea într-o cabană rudimentară. Simțind că fuga de sine e iluzorie, Wittgenstein face pasiune pentru cărți cu tentă religioasă, citind varianta tolstoiană a evangheliilor, alături de Polemicile religioase ale lui Lessing și de Tipurile experienței religioase de William James. În acești ani se îmbolnăvește des, mizeria trupului sporind colapsul moral, și atunci cînd sinuciderea începe să-l preocupe ca singura soluție de scăpare
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
franjurat etichete, pe bătut alte efigii, nici pe departe definitive, sînt greu de transformat într-un inventar de invariante, gata de-a fi preluate și reciclate după voie. Criticul nu le iartă nici altora "vorbele de duh": "tonul acela tipic tolstoian, puțin răstit, este el însuși indiciul unei incertitudini, al unei lupte lăuntrice chinuitoare care va continua și după ce frazele de alură infailibilă au fost formulate, ca și cînd acestea n-ar fi fost vreodată formulate." Nu surprinde, atunci, totalul său
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
Chiș - bas bariton - se desfășoară pe suprafețe semnificative și se distinge pregnant față de montările clasice ale piesei. În sfârșit, frumoasa Zoe Trahanache primește tiparul unui personaj ceaikovskian, cu arii ample, romantice, pătrunse de ethosul slav, desprinzându-se imaginea unei eroine tolstoiene transplantate în morala ambiguă și pe meleagurile provinciei prahovene... Tout est pris à la légère... Tina Munteanu, soprană lirică, grațioasă și distinsă. Pristanda, întrupat de basul Ștefan Schuller, are trăsăturile unui Untertan, citizen in a monarchy, care se zbate și
O scrisoare pierdut?... by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84258_a_85583]
-
celor lumești, în căutarea unor sensuri justificatoare. Surogat al libertății e tractirul țiganilor, unde alcoolul și petrecerea descătușează sufletele. Ideea lui Gelu Colceag de a personaliza mai accentuat companionii de pierzanie de "la țigănci", punîndu-le pe seamă extrase din nuvelele tolstoiene - Moartea lui Ivan Ilici, După bal, Sonata Kreutzer ș.a. - e excelentă și aduce un plus de forță filonului dramatic central. Primejdia discursivității e anulată prin dinamica și culoarea corurilor și dansurilor - în exces, totuși, în prima parte, bătînd spre musical
Pei do dna! by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16239_a_17564]
-
cu nume hazlii, Constituția și Parlamentul. Le fascinează Japonia: Renée iubește filmele lui Ozu, Paloma adoră manga. Și mai ales au vocația filosofiei, adică a iubirii de înțelepciune: Renée îl prețuiește pe Kant, nu și fenomenologia lui Husserl, iubește romanele tolstoiene, adoră pictura olandeză de un gen aparte - natura moartă, muzica lui Mozart și ariile lui Purcell. Paloma învață japoneză, s-a familiarizat cu poezia în forme fixe, citează din Basho. Dar cea mai tainică dintre asemănări este relația cu sora
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
la acest teribil raport despre sine însuși, fila unei scrisori-testament, literar și nu numai. Recitește Război și pace, pentru a compara bătăliile de la Smolensk și Borodino cu situația de pe frontul hitlerist, impresionat de "valoarea literară și de document" a capodoperei tolstoiene, aflate atunci, pare-se, într-un con de umbră. Notează: "Aș cere vieții doar puțină liniște, o femeie, cărți și o casă curată." Se îndrăgostește de o actriță, crede că "ar putea fi un amor", peste trei zile afirmă "ne
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
Călinescu a introdus în mica noastră literatură critică formula „roman balzacian”, deși el însuși, prozator destul de divers, și-a încheiat cariera cu un roman enorm, cum n-a scris autorul Verișoarei Bette, și care se apropie mai mult de formula tolstoiană: e vorba de Scrinul negru. Ceva mai înainte, E. Lovinescu vorbise de proză „obiectivă” și de „literatură subiectivă”, dar nici ele nu corespund integral situației ce se poate constata. Ba chiar a crezut, greșind și aici, că tendința epocii moderne
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
râs în barba ce pornise a bate în sur, ușurat de propria-i greutate, și să-și fi frecat mâinile de încântare, gata să mai comită o crimă pe care o putem numi, fără spaima de a fi considerați răutăcioși, „tolstoiana răzbunare a contelui rus“. Ce procedee a urmat autorul în darea spre ființă a acestui personaj este prea puțin interesant și nesem nificativ din perspectiva noastră și, de aceea, nu vom insista asupra acestui aspect. Ne vom apleca însă cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
a excomunicat jurnalul dintre genurile literare a fost chiar G. Călinescu, a cărui înverșunare împotriva paginilor autoreferențiale n-a slăbit nici o clipă. Sînt celebre paginile sale de înfierare a confesiunii intime, alături de pledoaria pentru literatură „obiectivă”, de inspirație balzaciană sau tolstoiană. Toate părerile nefaste pe care criticul le-a emis în timp asupra jurnalului au fost strînse de Eugen Simion în Falsul jurnal din 1999, o colecție de remarci virulente și intelegente, a căror lectură place în sine, indiferent că-i
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4497_a_5822]
-
Hangerlioaica", de o infatuare comică monumentală, altele sinistre, ca asasinul Gavrilcea. În Scrinul negru apar și muncitori, comuniști, sub înfățișări atât de convenționale și schematice încît devin amuzanți prin ridicol. Depășind formula balzaciană, romanele de după 1944 se apropie de cea tolstoiană, epopeică. În spațiul lor, al celui de al doilea în special, se înfăptuiește un larg caleidoscop al mediilor lumii românești de dinainte, din timpul și de după cel de al doilea război mondial. Se înfăptuiește cu mijloace principial clasice, complicate însă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
artiștii n-ar trebui să se angajeze În politică, decît În măsura În care sunt nevoiți să se apere de ea”. În fine, despre Salonul nr. 6, scriitorul a refuzat să comenteze presupunerile unora, care vedea În capodoperă fie o critică a doctrinei tolstoiene (de neîmpotrivire la rău), fie un pamflet Împotriva regimului - reprezentat În proză de Salonul nr.6. Părerea mea e că ambele interpretări Primul mesaj Îngrijorător, din partea cumplitei maladii de care avea să moară (boală de familie, se zice!), a apărut
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
lagăr militar. L-am revăzut pe Sergiu Filerot după război. Arăta neschimbat, ca și Bezuhov, cu care semăna și la chip și la impulsul care îl determinase să se vâre singur în mecanismul orb al represiunii; scăpase ca și eroul tolstoian ca prin minune din fața plutonului de execuție, dar nu știam cum, în ce împrejurări, fusese mareșalul însuși cel care îi comutase pedeapsa, sau altă autoritate militară din ordinul acestuia, în urma unui raport favorabil, misterios sau de rutină, pedeapsa cu moartea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fulgerare, ca un demon și la douăzeci de ani demonii ne atrag mai mult decât îngerii... Dar nu eram pregătit să-l întîlnesc... M-am reântâlnit cu el mulți ani mai târziu, după ce am fost contrariat de neocreștinismul și fatalismul tolstoian. Războaiele, marile cataclisme? Nu vin de la oameni... în luptă, inteligența e o ispită. Ceea ce te atrage spre un succes orbitor e o capcană, mai mult, o zădărnicie și o vanitate smintită. Vrei să-l prinzi pe Napoleon în cursă și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Așa, e doar ca un fulger și faptul că Helene moare de o angină pectorală e uman, prea uman... O slăbiciune a creatorului ei ca și în cazul lui Kuraghin, când doar războiul îi taie picioarele... Dubla natură a eroilor tolstoieni, prinși între instincte și în același timp detașare fatalistă de ele, mi se părea o sfâșiere a naturii umane care mă amețea și în același timp mă revolta. Homeric, cu forța cataclismului, simțeam că țâșnise din firea omului acel te
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]