89 matches
-
să le croiască un destin, să le stăpânească și să le comande". Fie că răspunde unui cititor și colaborator al publicației, fie că ironizează integralismul după ce reprezentanții curentului i-au dedicat un număr întreg al revistei, fie că respinge concepția tolstoiană despre artă sau critică realismul lui Delavrancea, Arghezi își scrie manifestul polemizând explicit. Ofensiva directă, motivată conjunctural, poate fi un bun pretext pentru a-și afirma categoric convingerile și a-și trasa cu bună știință liniile directoare ale atipicului program
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
William Holman Hunt (v. Pictura), Darwin (v. Știința), George Edward Street (v. Arhitectura), naționalistul irlandez Parnell etc. Barba lui Dickens era despicată (barbe fourchue, spun francezii, split-beard, spun englezii), iar Darwin, Tennyson și Ruskin erau renumiți pentru barba lor patriarhală, tolstoiană. Devin la modă favoriții, mai scurți sau mai lungi (încadrînd obrazul, ca la Gladstone) și purtați în combinație cu barbă sau fără barbă. Prințul-consort Albert avea favoriți și mustață. Thackeray și lordul Shaftesbury purtau și ei favoriți. Dintre "mustăcioșii" celebri
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Amintirile, bombardate zilnic și sistematic de către cea pe care am iubit-o altădată, sfârșesc prin a se șterge. Dar apare regretul sfâșietor când îi vedem pe alții trăind în armonie și sufletul parcă ni se sbate ca într-un sac tolstoian în care e vârât Ivan Ilici înainte de a muri. Nu mai aveam familie, totul era pierdut pentru mine, fiindcă bucuria de a avea copii e atât de indestructibil legată și de mama care i-a făcut încît vederea lor, a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
repetiție grea (încercarea eminesciană, devenirea întru ființă), ca în cvartetul lui Beethoven. Coincidența este semnul destinului, cum au intuit cei vechi. Asta grăiește extraordinarul mit al lui Oedip, care începe cu întâmplarea copilului găsit plutind în coș. Kundera dă exemplul tolstoian al Annei Karenina. Anna l-a cunoscut pe Vronski în clipa când, într-o gară, o femeie se aruncă sub roțile trenului. Acesta va fi destinul ei. La noi, intuiția destinului ca repetiție-coincidență a avut-o Liviu Rebreanu în Pădurea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și orientări care, în alte literaturi, au apărut treptat. Problemele complexe social-politice, produse de perioada interbelică, necesită o cuprindere și dezbatere largă, deschizând drum larg romanului social și de analiză. Pe fondul romanului autohton se grefează aluviuni mai vechi balzaciene, tolstoiene, stendhaliene, zoliste, iar mai recente, proustiene și gidiene, constituindu-se în forme compoziționale de o rară varietate în creațiile marilor romancieri din literatura veacului al XX-lea. Romanul românesc din secolul al XIX-lea n-a excelat prin capodopere. El
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
Radicalitatea pedagogică sovietică Aceste mari ambiții se manifestă în URSS* mai întâi în domeniul pedagogic. Reflecția vizând traducerea lor în practică se bazează pe mai multe principii concurente. Copilul este perceput fie ca un spațiu neatins de prejudecăți, după modelul tolstoian și în conformitate cu imaginea unei societăți fără clase, fie ca un aluat menit a fi modelat în mod științific - „Noi trebuie să-i transformăm pe copii [pentru că, exact ca ceara ei se lasă modelați] în buni, în adevărați comuniști” (Zinovieva); fie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
trecut). Două drame puse pe seama a două familii: a ziaristului Dragoș Ivănescu, cel ce-și asumă, cu orice risc, cealaltă dramă, a profesorului Dimitrie Cristea, generată de iubirea lui serafică pentru profesorul Cora Solomon, "Străina din Negara", ce va sfârși, tolstoian, sub roțile trenului. Orice romancier autentic instituie o nouă viziune asupra Timpului (vezi Marcel Proust, Thomas Mann ș.a.) și prozatorul Theodor Codreanu imprimă aici imaginea timpului-oglindă, a timpului reflectat, de la cel individual, al conștiinței, la cel social, al luptei pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
legat de viață, de nevoile omului, împotrivindu-se instrucției bazate pe memorarea unor texte din cărți; a propus ca procesul instructiv să pornească de la educația simțurilor, ridicîndu-se apoi spre operațiuni din ce în ce mai abstracte. 5.6. India Animat de idei rousseauiste și tolstoiene, Rabindranath Tagore deschide în 1901, la Santiniketan ("Locașul păcii"), o școală unde copiii erau izolați, oarecum, de restul lumii. Dar, la fel cum Rousseau dorea să izoleze copiii de societatea coruptă a vremii sale, și la Tagore trebuie să înțelegem
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
de partid pe fondul polemicii istoriografice româno-sovietice, în condițiile în care lucrarea lui Artiom Lazarev, Statul moldovenesc sovietic și problema Basarabiei, a apărut la Chișinău în 1974. Marin Preda nu a urmărit o reabilitare a mareșalului Antonescu ci "potrivit modelului tolstoian la care își propunea să se raporteze, găsirea unei formule literare pentru tratarea acestuia cu mijloacele psihologiei istoriei". O primă ediție a romanului a fost publicată, în 1975, într-un prim tiraj de 35.000 exemplare, suplimentat după câteva luni
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
pe care am reușit să o regăsim cu privire la atitudinea personală a scriitorului față de subiectul romanului său. Din ea se poate deduce că Marin Preda nu urmărea un scopul politic, extraliterar, de "reabilitare" a personajului mareșalului, ci mai degrabă, potrivit modelului tolstoian la care își propunea să se raporteze 45, găsirea unei formule literare pentru tratarea acestuia cu mijloacele psihologiei istoriei. Prima ediție a romanului apare în primăvara anului 1975, într-un tiraj de 35.000 exemplare 46. Câteva luni mai târziu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
speciale. Mai mult chiar, eroul principal era prezentat ca fiind el însuși, la un anumit moment al evoluției sale intelectuale, atras de doctrina legionară 51. Narațiunea, care, în viziunea autorului trebuia să ofere o vastă filosofie a istoriei opozabilă celei tolstoiene din Război și pace52, este însoțită de portrete ale principalelor personaje politice ale epocii: Corneliu Zelea-Codreanu și Horia Sima, regele Carol al II-lea, Iuliu Maniu, Adolf Hitler și, descris în tușe favorabile, ca martir al cauzei naționale, mareșalul Ion
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
imaginea a ceea ce va fi, nu trebuie să existe pentru omul care trăiește cu înțelepciune"; Sînt tot mai conștient, îmi dau seama de imposibilitatea de a trăi în numele viitorului" (fraze din Jurnalul lui Tolstoi - noiembrie, 1908). Sociologul argumentează în favoarea viziunii tolstoiene privind lipsa de sens a morții: "Nu, deoarece viața individuală a omului civilizat este integrată în "progres". În infinit, iar o asemenea viață, potrivit sensului ei imanent, n-ar trebui să aibă sfîrșit. Căci, pentru cine trăiește în cadrul progresului, există
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
meditației înțelepților și filozofilor care-și pun întrebări cu privire la sensul lumii. Iată care este condiția ineluctabilă a situației noastre istorice, de care nu putem scăpa dacă ne rămînem fideli nouă înșine. Și acum, dacă puneți din nou problema în chip tolstoian și întrebați: Cine răspunde, de vreme ce știința n-o face, la întrebarea: ce trebuie să facem și cum trebuie să trăim?" sau dacă puneți problema în termenii folosiți în această seară: "Pe care dintre zeii aflați în luptă trebuie să-l
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ei, și iese trântind ușa. "Ce are?" Nevastă-sa, care ieșise din cameră, mănâncă în bucătărie. În picioare, tot cu bereta roșie pe cap. S-a săturat de diminutivul rusesc!", țipă prin ușa întredeschisă. "S-a săturat de un diminutiv tolstoian?" "Mai lasă-mă în pace cu titanul de la Iasnaia Poliana!" " Dar poți fi de partea socialismului național fără a-ți renega admirația pentru marele boier scrântit întru Hristos, nu?" "Nu! Cât timp o să mai târâm după noi tincheaua cu studiile
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a operei, și mai presus de orice se dorește o recomandare de lectură, de apropiere, asimilare și relectură a unei cărți pe nedrept uitate... PARTEA A TREIA SCURTE ESEURI PENTRU OAMENI GRĂBIȚI... DESPRE RUȘI ȘI ALTELE... PĂRINTELE SERGHI, UN PERSONAJ TOLSTOIAN DE SORGINTE PAISIANĂ? <footnote Acest text a fost publicat inițial în revista „Filologie Rusă” a Universității din București, în luna iulie 2012, nr. XXVIII, pp. 71-78, Editura Universității București (vezi și formatul electronic http://www.filologie-rusa.ro) footnote> Secolul XXI
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
fapt - nu s-a găsit niciodată și, adesea, ignoră chiar reala sa individualitate, existență, noroc! Și-atunci, cum o spuneam mai sus, un accident oarecare existențial, o „nenorocire”, o gravă injustiție sau o boală, o infirmitate gravă (vezi nuvela formidabilă tolstoiană Moartea lui Ivan Ilici!Ă - Îl Întorc cu fața spre sine. Suferința dostoievskiană este darul acestui mare Rus care ne arată „calea” spre această regăsire de sine, spre această simplă, dramatică și profundă umanizare. Astfel trebuie citită opera sa - și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nimic cu viața din Rusia și consumă - „fără demnitate” - granturi străine... Un refren pastișat, parcă, după procurorii literari de la Chișinău. Din punct de vedere fizionomic, reprezentanții celor două tabere adverse împărtășesc, cu câteva excepții, același stil hirsut, aceeași barbă „sălbăticită”, tolstoiană... Discuția e aprinsă, dar nu degenerează în violență. O spun, pentru că la ruși nu se știe niciodată... Pentru o scurtă și „importantă” replică, neadmițând vreo amânare, unii se ridică de pe scaunele lor cu paharele cu vin în mână, și vociferează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a pregătit pat, ne-a ospătat, plângea și suspina; Mir, brate, mir! și-și frângea mâinele, dădea tot ce avea la soldați; n-a vrut să ia dela noi plată, și ne-a sărutat mânele când am plecat. Un suflet Tolstoian. La 16 venind de la Zlatița la Mircovo și bivuacăm lângă un pârău, între mori, într-o poziție frumoasă. E vorba să stăm o lună. Dar în vorbele femeilor și ale generalilor nu trebuie să te încrezi. În adevăr stăm abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
servește de bază educației intelectuale, prin folosirea adecvată a lucrărilor manuale, și educației morale, prin practicarea unui sistem de autonomie relativă a elevilor". În aceeași perioadă, mai precis, în 1901, în India, RABINDRANATH TAGORE (1861-1941), animat de idei rousseauiste și tolstoiene, deschide la Santiniketan (Locașul păcii) o școală care, chiar dacă în lucrările de specialitate dominate de europocentrism nu a fost integrată printre "școlile noi", ea are toate caracteristicile acestora: retrasă de aglomerările sociale pentru a oferi elevilor posibilitatea unui contact cît
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
realitatea simplă adevăratul educator al copilului fără ca altcineva să încerce să scoată pentru el spinii din trandafiri (8, p. 57). Unei tendințe de socializare exagerată, care ducea la ștergerea diferențierii dintre oameni, Ellen Key îi opune în spirit rousseauist și tolstoian un nou individualism care va găsi curînd adepți, dar și potrivnici. Din dorința de a apăra individualitatea copilului de intervenții inoportune, autoarea Secolului copilului nu se oprește asupra rolului socializator al educației. Mai mult, ea preferă educația în familie, considerată
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
uretrale sunt zvârlite cu ligheanul prin curte și pe trotuar, ca să alunge clienții fără parale care stau și privesc lung la femei, cu mâinile În buzunare pân’ la cot? O găsisem amândoi În poartă pe această eroină de mare stil tolstoian, care, cu accente cum rar afli În lumea celor buni și cumsecade, protesta și invectiva, de pe culmea cadavrului ei moral, În numele și pentru apărarea femeilor insultate și pângărite, cum fusese și ea, de un soț dedat la vicii infame cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de o potrivire interesantă și anume rolul jucat în literatura vremii de speciile scurte, nuvela, schița, fabula etc. mai agere decât romanul și el feliat în fascicule și foiletoane. Întreprinderi romanești precum cele ale lui Duiliu Zamfirescu vor fi apărut tolstoiene prin dimensiuni într-o epocă a miniaturii, a medalionului și a poeziei. În același timp, viziunea monumentală asupra unor miniaturi implica fără ca autorul apoftegmei să realizeze un proces de deformare pe care jocul de cuvinte îl face vizibil. Ceea ce stătea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
momente magice recunoscute și trăite ca atare. Cu o intuiție excepțională, Marin Preda își începe a treia și ultima parte din Moromeții. I pe o cu totul altă treaptă decât cele precedente, printr-un tablou epic de o frumusețe calmă, tolstoiană. Fragmentul cu tăierea salcâmului a fost de atâtea ori citat și interpretat, simbolul decodat (axis mundi) ajungând parcă să acopere conturul realist al scenei respective, luându-i sevele, diminuând-o. Să parcurgem, așadar, această pagină de o prospețime încă intactă
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
trei, sau chiar cinci minute... Pe Tv Cultural, Horia-Roman Patapievici se chinuia să-l convingă pe un invitat la emisiunea “Idei în libertate” că respectivul fusese urmărit permanent de oamenii securității și că avea un dosar la CNSAS de dimensiunile tolstoianului “Război și pace”... Numai că invitatul avea un fix: -Domnule, apuca el să zică din când în când, eu mi-am văzut de scris, de lecturi, de literatură în general; în rest... Încăpățânat om!... Așa că zice Haralampy plictisit: -Mută-l pe
Oratoriu pentru trombon by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13124_a_14449]
-
viața și moartea, iar ele au fost reexaminate în fiecare nouă scriere, cu o complexitate mereu sporită. E de ajuns să urmărim "„Moartea lui Ivan Ilici”" sau "„Anna Karenina”" ca să vedem că acestea sunt, într-adevăr, temele fundamentale ale operei tolstoiene. Lung și rodnic a fost drumul vieții și al creației lui Tolstoi. El a lăsat omenirii o uriașă moștenire literară care cuprinde printre altele: un roman istorico-psihologic de mari proporții ("„Război și pace”"), un roman social de moravuri ("„Anna Karenina
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]