150 matches
-
spărseseră fractalic, în zeci și zeci de ostroave și de insulițe albicioase, printre care se roteau stoluri-stoluri neliniștite de păsări, ca-ntr-un puseu de vitiligo ceresc. În răcoarea matinală tăioasă, peste parcelele ordonate, somnoroase, semănate îngrămădit cu morminte, monumente tombale, busturi, lanțuri negre, lespezi, cavouri și cruci, cuvintele Arhanghelului înfioară: Este întocmai ora șase dimineața! Ante-meridian, precis! Este ziua de sâmbătă. E sâmbăta morților vii! Sâmbăta amară a tunetului, a cenușii și a răzbunării! Oameni buni! Pentru ultima oară, vă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
acută pentru această deficiență lombară a societății românești, din pricina defectului de coloană vertebrală cu care această generație s-a născut. Dar n-aș plânge pe mormântul generației ’80. Chiar dacă are defecte congenitale, copilul acesta nu este handicapat. Ștefan Borbély: Piatra tombală a pus-o Alex Ștefănescu. Mormântul există... Doru Pop: Dimpotrivă, generația ’80 este În toate punctele-cheie ale societății românești, a rămas În acele puncte „nodale” ale spațiului autohton pe care și le-a ales ca proiect cultural În vremea comunismului
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
lăsând în urmă o oboseală cu aburiri de tristețe și resemnare. „Setea de infinit”, din care se nasc himere, pare a se stinge, făcând loc, într-o gestică afectată, unui sentiment al zădărniciei, ce pulsează în „strofe amare” și „reverii tombale”. Impasul se traduce prin stări de însingurare, retorica deziluziei scoțând la iveală o interioritate stăpânită nu de credință, ci de tăgadă, nu de elanuri, ci de dezgust și, câteodată, de exasperare. Mizantrop, misogin, găsindu-și seninătatea doar în natura care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
secolul al VI-lea, cu fibule de aur în formă de păsări. Raclele cu oseminte, relicvariile din Evul Mediu timpuriu. Gisanții de bronz din secolul al XI-lea, măștile din cupru aurit din secolul al XIII-lea, dalele funerare, statuile tombale ale lui Blanche de Champagne, papii și sfinții îngenuncheați din mormintele renascentiste. Să scurtăm litania clișeelor. E o constatare banală că arta se naște funerară și renaște îndată după ce moare, sub imboldul morții. Onorurile mormântului relansează, din loc în loc, imaginația
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
dar un triumf dobândit asupra morții și meritat de aceasta. Și să nu se creadă că ordinea simbolului are o origine mai pură decât cea, mai grosieră, a imaginarului. Cadavrul le este un sol comun. Semn vine de la séma, piatra tombală. Séma chéein, la Homer, este ridicarea unui mormânt. Semnul prin care este recunoscut un mormânt precede și fondează semnul de asemănare. Moartea ca semafor original pare foarte departe de semiologia și semantica noastră modernă, dar răzuiți puțin știința semnelor și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
oceanului cu sedentarii care-i îngroapă în poziție fetală pentru a-i reda pământului-mamă, care-i va face să renască. Fiecare civilizație tratează moartea în felul ei, prin care nu se asemănă cu nicio alta; și fiecare are formele ei tombale; dar n-ar mai fi o civilizație dacă n-ar trata-o deloc (iar decăderea arhitecturii funerare face modernitatea noastră destul de apropiată de barbarie). Societățile arhaice care au făcut din moarte nucleul lor de organizare nu au aceeași monumentalitate, fiindcă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a decedat la Paris la 24 aprilie 1986. La ceremonia funebră de la castelul Windsor au participat regina Elisabeta II, regina-mamă și prințesa Alice, ducesă de Gloucester. A fost înmormîntată, alături de soțul ei, la Frogmore, în Windsor Great Park. Pe piatra tombală se pot citi cuvintele Wallis, Duchess of Windsor. Moartea șterge multe resentimente, iar timpul le estompează și memoria. La National Portrait Gallery există 63 de portrete ale lui Eduard în ipostaza de prinț de Wales și de rege. La Colecția
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
lutul au fost primele și cele mai rezistente. Dacă prin argilă nu se mai trimit decît mesaje ale formelor sculpturale, ori ale veselei capacități, pietrei omul i-a rămas scriitor credincios, durînd în ea, de la însemnele esențiale de pe o lespede tombală, la cele necesare ori deșarte de pe soclul unei statui. Drumul pietrei, din vechime pînă azi, a fost însoțit de cursuri paralele ori de afluenți pitorești: lemnul, mătasea, metalul, osul, frunza, papirusul și pergamentul, pînă la atotputernica domnie de cinci secole
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
putea totuși Împlini pe durata unei generații și nici, cu atît mai puțin, să fie opera unei singure per soane. În jurul acestor cărți iau naștere școlile bolog neze de drept. Reprezentările figurative de scene de școală (În manuscrise, În sculpturile tombale) arată maestrul la catedră, cu o carte deschisă dinainte-i, În postura de a o citi și comenta În fața unor grupuri de școlari, care-l ascultă Într-o atitudine de respect. Cultura care se construiește În școlile universitare pune În
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
ale comsomoliștilor noștri de acum câteva decenii, că, dacă deschidem dosarele poliției politice, rămânem fără intelectuali. Nimeni nu s-a simțit ofensat, nici una din personalitățile noastre de primă linie nu s-a scandalizat, respingând această acuzație, grea ca o piatră tombală. Singurii care au ironizat aserțiunea lui Lucinschi au fost tinerii scriitori, ocrotiți de niște biografii mai fericite, scriitori pe care căderea regimului comunist i-a ferit de maculare. Această lipsă de reacție mi se pare destul de elocventă și confirmă, constat
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
său, estetul Gustav vo Aschenbach, extenuat de însăși lunga, voluptuoasa și nicicând împlinita lui năzuință. Colin și Mary își trăiesc ritualul de amanți clandestini în vacanță, rătăcitori într-o Veneție deloc turistică, focalizată mai ales printr-o insulă-cimitir, cu pietre tombale, peisaje nocturne sau marine sugerând primejdia pierderii de sine. Uneori își povesteau visele turbulente, induse de spectacolul diurn al viermuielii vilegiaturiștilor, de profuziunea de clădiri monumentale, poduri, cheiuri și debarcadere, dar și de vulnerabilitatea lor psihică. De unde și balansul simțurilor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
păsări..." Două sunt căile de accedere a răposaților în cartea-dicționar a Cimitirului "Eternitatea": prima condiție să fi fost o personalitate recunoscută în epocă și-n posteritate dar merge și dac-ai avut parte de un monument, bust, statuie, basorelief, piatră tombală cu anume valoare artistică. În cele mai multe cazuri, se întrunesc amândouă criteriile, dar sunt și situații în care numele decedaților nu spun mai nimic, construcția funerară trebuind să preia sarcina legitimării lor ca locatari într-o lume în care, cum spunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Premiul Médicis, pentru cea mai bună carte străină a anului. Aproape simultan cu țesăturile fabuloase ale Visului, C. realiza o altă capodoperă - de parodiere sacralizantă -, Levantul (1990), unde, sub un pretext epic schematic, de epopee balcanică, se pune, practic, „piatra tombală” pe marea tradiție a poeziei române. Culme a intertextualismului postmodern, Levantul e o centrifugă (sau un athanor) unde Bolintineanu, Alecsandri și Petrarca, laolaltă cu Conachi, Eminescu, Șerban Foarță, Leonid Dimov și Anton Pann, Gellu Naum și Ion Barbu, Caragiale (I. L
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
copertă stând scris: „Prețul acestei cărți după inima omului și după meritul lui Cilibi Moise”. Ediția lui Schwarzfeld se difuza mai bine, pitorescul autor intrând cu timpul în conștiința intelectualității române, iar din banii strânși s-a pus o piatră tombală pe locul său de veci. Pildele, maximele și apropourile lui M. se înscriu în așa-numita literatură sapiențială. Oglindind lumea în schimbare de la mijlocul secolului al XIX-lea, pildele sale ironizează ticuri și moravuri, idealizând cinstea, munca și învățătura. O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288208_a_289537]
-
predicatorului suedez Conrad Jacob Hiltebrandt care, vorbind de rolul extraordinar de tălmaci pe care îl dețineau evreii și de foarte buna cunoaștere a geografiei „zonei”, sublinia caracterul statornic al evreilor, locuitori în Iași și Soroca. Numeroase alte însemnări ori inscripții tombale vin să completeze afirmațiile de mai sus. Chiar dacă nu atâția ca în Transilvania, Polonia și Boemia, medicii evrei sunt prezenți în Moldova acelui timp, fiind implicați în viața socială și politico-diplomatică. La rândul lor, rabinii sunt personalități cunoscute în epocă
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
cimitirele lor. Căci prin ele se reflectă un arc peste timp, o unitate, nicicând zdruncinată, o obște care se deschide spre a dialoga cu umanitatea, și care se închide spre a depăși momentele ei de criză. Și de ce tocmai pietrele tombale am ajuns să le invocăm? Probabil că dincolo de inscripții, de simbolistica lor, vom fi în măsură să deslușim marele credo care a condus iudaismul în mileniile diasporei. În spatele lor vom revedea cum a fost posibilă supraviețuirea, ideea-forță a acelui unu
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
acelui unu care se regăsește în fiecare individ, în fiecare familie, în fiecare comunitate. De pildă, cimitirul evreiesc din Lugoj arată o comunitate puternică, nu atât prin numărul său, ci mai ales prin pozițiile socială, economică și intelectuală deopotrivă. Pietrele tombale indică adeseori funcții, profesii, activități în cadrul societății lugojene între anii 1840 și 1940: avocați, medici, negustori, judecători, farmaciști, proprietari de pământuri, proprietari de fabrici. Parte din inscripții provin din secolul al XVIII-lea, indicând o primă fază a așezării evreilor
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
geților când ajung la epilogul aventurii lor pământești. Revoltă Toamnă. Codrul nu mai e decât un mormânt pustiu. Dacă voi muri aici, poate că alt poet - eu însumi într-o altă viață - va putea să exprime aceeași stare de dezolare tombală. Mă cuprinde un strigăt de revoltă infinită. Socrate Plouă fără încetare. Aș vrea să pot să mă topesc și eu în curgerea materiei. De când sunt aici, sufletul meu e invadat de o melancolie continuă. E ca și cum ar aștepta să devină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Roma. Ca să pot să fiu lăsat în pace pe ultimul meu traiect, sunt nevoit să le scriu numai scrisori fictive. La Tomis cerul e mai curat decât oriunde și soarele e chiar mai strălucitor. Fiori Aici liniștea din jur este tombală. Mă plimb în fiecare noapte, temător, sub stelele țiuitoare. Aștept încordat un răspuns, oricât de firav, de undeva. Mă surmenează această singurătate infinită. Tăcerea nopții îmi dă fiori. Aș vrea să reușesc s-o rup; aș vrea să pot să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mi se mărturisea odată, din recunoștință, punându-și furoul roșu ca focul și adu nându-și șuvițele ei negre răvășite sălbatec: „Tu n-ai să-mbă trânești niciodată, Beldie! Ar fi păcat să-mbătrânești!“ Cuvinte memorabile, vrednice a fi săpate pe lespedea tombală a libertinului impenitent și rocam bolesc. Am chemat-o deunăzi la telefon pe această nimfă de odinioară din redacția Ideii Europene, vrând să-i citesc din aceste amintiri, și m-a primit la ea cu aceleași farmece nealterate până la ai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a găsit și odihna aici. În biserică se află de asemenea mormântul lui Grigorie al III-lea Ghica, decapitat de turci în 1777 pentru protestele împotriva cedării Bucovinei către austrieci. Alături de acesta se găsește un mormânt pe a cărui piatră tombală sunt scrise următoarele cuvinte: „Victimă, vai! a medicilor, odihnește acum sub această piatră Scarlat, fiul lui Grigore Ghica.” In timp ce eu spuneam acestea, am auzit cum Spiritul domnesc își dregea glasul, gata să-mi vorbească... - Dragule prieten și om
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
al XV-lea și mijlocul secolului al XVI-lea. Un document din 1619 atestă existența unui Aroyo, rabin, care a păstorit comunitatea evreiască timp de 40 de ani, începând din jurul anului 1580. Aceste realități sunt confirmate de existența unei pietre tombale, datând din 1610, în fostul cimitir evreiesc Ciurchi. Cert este faptul că în 1657 comunitatea evreilor ieșeni era suficient de puternică din punct de vedere financiar pentru a achiziționa locul pe care, în 1670, avea să fie inaugurată Sinagoga Mare
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
spre casa tatălui meu. Am trecut prin fața bazilicilor, a baptisteriului și a episcopatului, toate înconjurate de un mare număr de sarcofage. Casa tatălui meu se afla pe malul drept al râului, în zona negustorilor. M-am oprit să sărut piatra tombală de la mormântul maică-mii, și Rotari a binevoit să-mi fie tovarăș. Am ieșit apoi pe poarta de răsărit a orașului și, văzând de pe podul de lemn, care pârâia sub noi, bărcile de pe mal, unele cu blazonul casei mele, inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
le vedea în Cer". Îngropat într-o groapă comună în cimitirul din Bunhill Fields (rezervat creștinilor nonconformiști, care au fost disidenți față de Biserică Anglicana "Dissenters"), în metropola londoneză, aproape de mormintele lui Bunyan și Defoe. Ulterior s-a adăugat o piatră tombala. *1827 Este fondată Universitatea din Londra. ¶ Apare The Shepherd's Calendar de John Clare. ¶ Apare Tamerlane and Other Poems de E.A. Poe. ¶ Jean-Baptiste Fourier sugerează că activitățile omului au efect asupra climei Pămîntului. ¶ Botanistul Robert Brown descoperă cu ajutorul microscopului că
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-și otrăvească 119 bărbatul? Văduvă, Stana se va întoarce lângă mama ei, la Sibiu, și se va călugări. își va sfârși zilele în 1530. Alexandru Lăpușneanu a devenit călugărul Pahomie (transformare radicală, de vreme ce numele de monah figurează pe piatra sa tombală și era acceptat la Sfântul Munte; din acel moment, Doamna Ruxandra era - în analizele Ecclesiei - văduvă) la 9 martie 1568, după ce Bogdan, fiu său, fusese ales Domn. Fostul Voievod intra într-un „privat absolut”, cel călugăresc, stare în care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]