71 matches
-
de altă parte, la marxismul althusserian. În 1937, Yves Congar publică o carte de pionierat În materie de ecumenism, Chrétiens désunis, și tot În același an apare manifestul lui Marie-Dominique Chenu, Une école de théologie: le Saulchoir, care vizează reformarea tomismului din interior. Deși situabil la „stânga”, cu alunecări uneori agasante spre zona politică, Chenu rămâne unul dintre cei mai interesanți reformatori ai secolului XX și una din vocile ascultate În timpul Conciliului Vatican II. Întorcându-ne acum la cartea lui Henri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
dar destul de „stranie”, chiar la limita „ereziei”, În contextul teologic al anilor 1930-1950. Atrăgând atenția asupra acestui caracter istoric, temporal, dinamic, De Lubac provoacă și interpelează teologia metafizică oficială care, prin simplificări pe cât de nejustificate, pe atât de drastice, impusese tomismul (simplificat) ca unică metodă de captare și Înțelegere a datelor Revelației. Dintr-odată, Biserica, așa cum o „reinventează” De Lubac plecând de la Părinți, nu mai este o „supernova” idealizată, aflată În opoziție radicală cu „lumea”, ci redevine „sufletul Însuși al lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
scoaterea la lumină a bogățiilor tradiției patristice sau efortul de a găsi o formulare Întinerită sunt Însoțite de o evidentă depreciere a teologiei scolastice”. Or, după criza „modernistă” de la sfârșitul secolului al XIX-lea și Începutul secolului XX, Vaticanul impusese tomismul ca „doctrină oficială”. În Angelicum, octombrie-noiembrie, pp. 126-145. Aceleași reproșuri apar În articolul lui Labourdette: „Misterele subiectivității interesează mai mult decât adevărul impersonal” (ibid., p. 360). Sau, două pagini mai departe (p. 362): „Pseudofilozofia pe care o inspiră, inconștient, metodele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
idealului drept o realitate născută din activitatea eu-lui și nu drept un model sau normă impusă” din afara sa. Principiile pedagogiei esenței au avansat în felul acesta un gen de umanism raționalist, care căuta să înlăture elementele idealismului antic și ale tomismului medieval, dar și speculațiile filosofice moderne, dificil de verificat și mai întotdeauna subiective. Pedagogia existenței, tot mai accentuată în secolele XIX-XX, va continua discuția deschisă inițial de J. J. Rousseau pe variate coordonate filosofice proprii idealismului subiectiv (S. Kirkegaard susținea
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
termenilor filosofiei antice în spiritul său. Tomismul, cea mai bună expresie a acestei atitudini, reprezintă un monumental exemplu de speculație teologică pe cadre creștine și cu termeni proveniți din filosofia greacă, deși în forma lor latinizată. Aristotel, cel prezent în tomism, nu are a face decât prea puțin cu Aristotel din Stagira. Renașterea, înlăturând preocupările scolasticii și revendicând idealul umanismului, nu a făcut altceva decât să ducă mai departe folosirea conceptual schematică a termenilor grecești în dimensiunea lor latini¬zată. Se
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
convenit că, deși el nu credea că între Dante și Abu-l Ala’ al-Ma’arri (care descrisese cu câteva sute de ani înainte călătoria unui poet prin Infern și Paradis) ar fi putut exista o legătură directă, în mod cert tomismul păstrase amprenta filozofiei arabe, iar Dante era un știutor al acestuia. Și considera probabilă ideea că, datorită lui Brunetto Latini, Dante ar fi cunoscut Liber Scalae, despre ascensiunea la cer a Profetului Muhammad, care circula într-o versiune latină. M-
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
schisma din 1054, cele două Biserici s-au dispus în ordine de bătaie în spatele a două teologii „luptătoare”: a sfântului Toma D’Aquino și a sfântului Grigore Palamas. Afirmarea propriei identități, catolice sau ortodoxe, este totuna cu a fi partizanul tomismului sau palamismului. Monografia lui Stăniloae din 1938222 cuprinde două părți: prima reprezintă un lung studiu, de aproape două sute de pagini, despre „viața și învățătura lui Palamas”, în vreme ce a doua propune traducerea a patru tratate împotriva lui Varlaam și Akindin. Tonul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
rădăcinile ei dogmatice, spirituale și liturgice. Neafișând nici o intenție polemică și cu atât mai puțin „novatoare” (în acest sens a fost deformat ulterior), Conciliul încheie totuși o perioadă nefastă (dar necesară, întrucât era impusă de contextul vremii), dominată de un tomism dogmatizat, steril, caricatural. După Vatican II, Biserica intră din nou în rezonanță cu lumea și cu istoria lumii noastre, deschizându-se, în același duh patristic, atât spre celelalte religii, cât și spre curentele pe care până atunci le tratase cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de altă parte, la marxismul althusserian. În 1937, Yves Congar publică o carte de pionierat în materie de ecumenism, Chrétiens désunis, și tot în același an apare manifestul lui Marie-Dominique Chenu, Une école de théologie: le Saulchoir, care vizează reformarea tomismului din interior. Deși situabil la „stânga”, cu alunecări uneori agasante spre zona politică, Chenu rămâne unul dintre cei mai interesanți reformatori ai secolului XX și una dintre vocile ascultate în timpul Conciliului Vatican II239. Întorcându-ne acum la cartea lui Henri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
stranie”, chiar la limita „ereziei”, în contextul teologic al anilor ’30-’50. Atrăgând atenția asupra acestui caracter istoric, temporal și dinamic, De Lubac provoacă și interpelează teologia metafizică oficială, care, prin simplificări pe cât de nejustificate, pe atât de drastice, impusese tomismul (simplificat) ca unică metodă de captare și înțelegere a datelor Revelației. Dintr-odată, Biserica, așa cum o „reinventează” De Lubac plecând de la Părinți, nu mai este o „supernova” idealizată, aflată în opoziție radicală cu „lumea”, ci redevine „sufletul însuși al lumii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
noi perspective instituției ecleziastice. Astfel, dincolo de surmontarea numeroaselor dificultăți de ordin administrativ și juridic, apărute în contextul țării reîntregite, constituirea, sub raport teoretic, a unei gândiri în limitele Ortodoxiei, era de strictă actualitate. Dacă Biserica Catolică stabilise ca prag normativ tomismul, Biserica Ortodoxă nu fixase un asemenea prag, nu dintr-o lipsă a conștientizării raportului indestructibil dintre Ecclesia și Tradiția apostolică, ci mai degrabă dintr-o mefiență în forța Tradiției ortodoxe. Emblematică este mentalitatea laică a oamenilor Bisericii care lucrează în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
un soi de cunoaștere, ci un act arbitrar de voință, o dăruire de sine care se opune rațiunii". Dimpotrivă, în catolicism, actul de credință completează cunoașterea atunci când aceasta din urmă este depășită (a se vedea învățătura oficială a catolicismului, a tomismului aristotelic). Potrivit lui Luther, mântuirea nu se obține în Biserică, omul fiind nevoit "să se arunce ca un pierdut, printr-un elan interior de credință, cu păcate cu tot, în brațele lui Dumnezeu" Pecca fortiter crede fidius (păcătosul și mai mult
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
că cunoașterea lor nu poate fi epuizată de un intelect finit, deoarece cauza acestei abilitări de a cunoaște (luminozitatea, vizibilitatea) are în același timp cu necesitate drept efect aceea de a face aceste lucruri insondabile". Dacă așa stau lucrurile, atunci tomismul Sf. Toma este poate mai aproape de gândirea Capadocienilor decât de tomismul eclectic al teologiilor secolului al XVII-lea. 5 Pr. Rafail Noica, Cultura Duhului, Alba-Iulia, Editura Reîntregirea, 2002, pp. 28-29: Unde duce cultura cuvântului lui Dumnezeu, credința în cuvintele lui
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
deoarece cauza acestei abilitări de a cunoaște (luminozitatea, vizibilitatea) are în același timp cu necesitate drept efect aceea de a face aceste lucruri insondabile". Dacă așa stau lucrurile, atunci tomismul Sf. Toma este poate mai aproape de gândirea Capadocienilor decât de tomismul eclectic al teologiilor secolului al XVII-lea. 5 Pr. Rafail Noica, Cultura Duhului, Alba-Iulia, Editura Reîntregirea, 2002, pp. 28-29: Unde duce cultura cuvântului lui Dumnezeu, credința în cuvintele lui Dumnezeu? Cuvintele lui Dumnezeu omului pot părea, și par de multe
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
secolul al XIII-lea a căutat să dea un temei rațional credinței, renaște în secolul al XlX-lea pentru ca, receptînd unele din noile și marile cuceriri ale minții umane, să-și propună să pună de acord știința epocii cu revelația. Tomismul a fost și continuă să fie considerat ca philosophia perennis (3, p. 20). ,,Drept vorbind", scria J. Maritain, "filosofia Sfîntului Toma, adică filosofia lui Aristot regîndită și rectificată de un geniu mai luminos și mai sintetic, nu se dă drept
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
filosofia unei epoci istorice, ci filosofia neîncetat progresivă a umanității" (4, p. 289). Trebuie făcută precizarea că, aderînd la raționalismul lui Toma d'Aquino, J. Maritain a respins raționalismul cartesian, pe care îl consideră ca un păcat al culturii franceze. Tomismul prezenta și alte idei care nu puteau să nu rețină atenția. Potrivit concepției Aquinatului, puterea laică căreia îi sînt supuse corpurile oamenilor trebuie să se subordoneze puterii superioare Bisericii, întrucît puterea spirituală este mai presus decît puterea lumească. În restaurarea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
prezenta și alte idei care nu puteau să nu rețină atenția. Potrivit concepției Aquinatului, puterea laică căreia îi sînt supuse corpurile oamenilor trebuie să se subordoneze puterii superioare Bisericii, întrucît puterea spirituală este mai presus decît puterea lumească. În restaurarea tomismului era astfel investită speranța într-o reîntoarcere la vremurile de glorie ale catolicismului. Încă de la început, atenția inițiatorului neotomismului s-a îndreptat către școală, către școlile catolice unde s-a propagat cu insistență, încă de la sfîrșitul secolului, ideile lui Toma
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se descurajează: "desigur, nu am naivitatea să cred că filosofia tomistă este în ajun de a se impune în mod universal lumii moderne. Cred că lumea modernă este mult prea bolnavă pentru aceasta, și cred, de asemenea, o mărturisesc, că tomismul este prea ridicat în intelectualitate și deci prea dificil pentru inteligența noastră umană" (4, p. 320). Aceasta este opțiunea lui J. Maritain, unul din cei mai subtili filosofi ai acestui secol. Opțiune care, ca și în cazul altora, se cuvine
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dintre curentele sale de gîndire cele mai originale, nominalismul, este animat eminamente de critica rațională a posibilității categoriilor generale ale rațiunii de a surprinde realul, care este întotdeauna unic și particular. Un alt curent de gîndire, care se dezvoltă odată cu tomismul, are la bază strădania intensă de a face coerentă una pentru cealaltă rațiunea aristotelică și teologia creștină. Asistăm așadar în Evul Mediu la dezvoltarea unei rațiuni constructive și a unei rațiuni critice. Însă rațiunea critică nu afectează Credința, ci dimpotrivă
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ei din regatul napolitan în Statele Papale, s-a hotărât ca fiecare număr să treacă prin filtrul Sfântului Scaun, înainte de a fi publicat. b) Autonomia revistei a stârnit numeroase dispute cu caracter filozofic, pentru că prin intermediul ei, unii autori au promovat tomismul ca izvor de mântuire, sfidând anumiți profesori de la Colegiul Roman, care nu dădeau acestei doctrine o prea mare importanță. c) Dorința de a-i instrui pe catolici în diferite domenii se lovea de dificultatea de a împăca libertățile unui stat
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
logică, cosmologie, psihologie, critică, metafizică și etică. O altă activitate cu un pronunțat caracter formator și cultural a fost organizarea așa-numitelor cursuri de religie (în perioada 1936-1940) într-o cameră de la subsolul Catedralei catolice din București 546. Lecțiile de tomism predate au avut un impact deosebit asupra laicilor, lucru mărturisit de redactorii publicației catolice Farul nou din București 547. Anton Durcovici a încurajat și a contribuit la dezvoltarea presei catolice din țară, prin studiile și articolele sale care au apărut
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]