1,118 matches
-
și ironiei postmoderne, ar trebui s-o împărtășească și substructurile canonice precum stilul (ieșirea din tiparele stilistice), genul (implozia și hibridizarea tipologiilor de gen), formele (metisajul tipologiilor de forma), sistemele de organizare sonoră (invalidarea modelelor tradiționale de sisteme de organizare tonala și sintactica) și suspendarea accepțiunii tradiționale a sunetului muzical (prin diversificarea tehnicilor de sinteză sonoră). În realitate, însă, lucrurile nu se prezintă într-un mod atât de grav, deoarece în postmodernitate nu mai este aplicat tabularasismul eliminatoriu caracteristic mai degrabă
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
inoperanta cărui canon poate fi vorba în postmodernitate, atâta timp cât canonul reprezintă, în esență, modelul procedurii evaluative fără de care nu poate fi imaginata existența și articularea normală a practicii muzicale însăși? În acest caz, ar trebui să admitem că filonul tradiției tonale, precum și cel al tradiției atonale supraviețuiesc în formulările lor originale și își continuă existența într-un mod neperturbat de nici o fragmentare, contestației fiind supusă doar exclusivitatea, supremația și universalitatea lor în calitate de metanarațiuni muzicale și nu specificul organizării tehnicilor sau limbajului
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
în calitate de metanarațiuni muzicale și nu specificul organizării tehnicilor sau limbajului muzical. Tot astfel, spre exemplu, nu poate fi vorba despre un abandon a tipologiilor stilistice, ci doar de o reformulare recuperativă în substanță ei - revenirea de la stilurile gândirii organice (tradiția tonala și atonala) înspre stilurile gândirii retorice, însă la un cu totul alt nivel substanțial decât cel existent în perioada Barocului muzical. Ceea ce dintr-o optică modernist-criticistă se prezenta drept descompunere prin fragmentare a conceptului de canon universal în ansambluri micro-canonice
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
definitivă a metanarațiunilor colective. Deceniul clasicizant. Constatarea sfârșitului perioadei moderniste și împreună cu ea, trecerea în istorie a ultimei avangarde occidentale (europene și americane). Perioadă cristalizării și consacrării muzicii postmoderne. Relevarea post-minimalismului că metisaj între moștenirea minimalistă propriu-zisă și resuscitarea elementelor tonale în creația lui John Adams - fuziunea între procesualitatea post-minimalistă, tipologia de simfonie postromantica și pastișa operistică postmodernă. Adams definește această orientare prin titulatura "On the Dominant Divide"<footnote Robert Fink, pag. 544. footnote>. Emanciparea în interiorul câmpului postmodern a tendințelor de
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
de întreținere. Aceste aparate pot fi achiziționate la prețuri cuprinse între 7000000 și 42 000 000 de lei, iar unele modele pot fi obținute în regim compensat sau gratuit prin intermediul C.A.S. În cadrul cabinetului se efectuează teste de auz: audiogramă tonală, vocală și în câmp liber, la tarife cuprinse între 70 000 și 100 000 de lei, precum și olive individuale obținute pe baza mulajului urechii. Între 17-20 august, orele 9-14, aceste teste vor fi efectuate gratuit, pe bază de programare ce
Agenda2004-33-04-servicii comert () [Corola-journal/Journalistic/282769_a_284098]
-
post)modernă", "contemporană", se pot înscrie piese de avangardă, cu tehnici mai mult sau mai putin sofisticate (precum majoritatea celor cuprinse în repertoriile de concert), lucrări (neo)clasice din secolul 20 (Stravinski, Vaughan-Williams) și partituri actuale, declarat accesibile - folclorice sau tonale (semnate bunăoară de Ionel Petroi sau Felicia Donceanu). În schimb, poate fi valorizat demersul (ne)profesionist al unui compozitor, indiferent de opțiunea să estetică. Criteriul geografic devine, la rându-i, generator de comparații sau ierarhii: compozitori români (George Balint, Adrian
Pluralism stilistic by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/17849_a_19174]
-
se pot observa aici cîteva lucruri foarte importante: sensibilitatea reală a Alexandrei, melancolică și rafinată, asemănătoare oarecum celei impuse de pictura lui Florin Mitroi, o bună stăpînire compozițională pe spații mici și un real simț al proporțiilor atît în juxtapunerile tonale cît și în cele de cantitate. Pentru identificare, aceste lucrări sînt Lumină cerească, Un pas înapoi, Spirit înlănțuit, La fereastră, Pace sclipitoare.
Amurgul unui răsărit: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17059_a_18384]
-
n-au fost comparate încă. Din fumul (și scrumul) esteticii monovocale, modale și orizontale a Evului Mediu s-a ridicat, de pildă, estetica plurivocală, contrapunctică și superpozițională a Renașterii. Din cenușa polifoniei vocale a Renașterii s-a născut multivocalitatea instrumentală, tonală și imitativă a Barocului care, la rîndul său, odată ce și-a consumat energia cinetică, disponibilă, a fost substituită de esteticile omofone tonal-funcționale, esențial bazate pe o gîndire verticală a Clasicismului și Romantismului, estetici topite în cele din urmă de temperaturile
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
și delimitate (mai puțin spectralismul, aflat în compenetrație cu celelalte sisteme extratemporale). Sistemul modal a dominat creația sonoră secole de-a rîndul, de la muzica antică greacă pînă la cea gregoriană, bizantină și renascentistă. A urmat tutela intransigentă, coercitivă a sistemului tonal, sub care a mijit și înflorit totalitatea creațiilor baroce și clasico-romantice. Pentru ca apoi, odată cu exacerbarea spiritului contestatar și non-conformist, la început de secol 20, să vină vremea serialismului, cu întregul lui alai constructivist și formalizator, un serialism care a coabitat
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
a scărilor dispuse prin trepte alăturate și/sau salturi intervalice) și cordii (moduri ale căror scări sunt dispuse exclusiv prin mers treptat). Dar perspectiva calitativă oferă totodată și un spectacol dichotomic prilejuit de prezența conceptelor de diatonism și cromatism. Sistemul tonal a fost cotat în mod constant drept principiu suveran, hegemonic de organizare spațială a muzicii. Au existat chiar teorii conform cărora dintr-un punct de vedere abstract, anistoric, modalismul însuși ar fi o subcategorie a sistemului tonal (idee împărtășită, printre
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
și cromatism. Sistemul tonal a fost cotat în mod constant drept principiu suveran, hegemonic de organizare spațială a muzicii. Au existat chiar teorii conform cărora dintr-un punct de vedere abstract, anistoric, modalismul însuși ar fi o subcategorie a sistemului tonal (idee împărtășită, printre alții, de Dimitrie Cuclin). Din perspectivă conceptuală însă, tonalitatea a mărturisit mereu virtuțile (dar și păcatele) fenomenului gravitației și convergenței sunetelor unei structuri heptatonice denumită gamă către un centru sonor denumit tonică. La rîndul lui, serialismul, fie
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
sonor cum ar fi, de pildă, calculul probabilistic, sitele numerice sau geometria fractală, ce au captat în vîltoarea lor trupul muzicii, scăpîndu-le însă, printre degete, sufletul. De la descoperirea lor de către Mersenne în 1627, armonicele naturale au fost revendicate de către sistemul tonal ori, în parte, de cel modal și chiar serialismul, în mod indirect, le-a băgat în seamă de vreme ce, prin ricoșeu, s-a străduit cu abnegație să evite și să excomunice eventualele lor sugestii și contagiozități. Prin recule, armonicele naturale și-
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
la vechii greci și, ulterior, în Evul Mediu, de exemplu, vor rămîne doar modurile heptatonice diatonice, autentice și plagale. Asistăm deci la un proces de simplificare, continuat și în secolele următoare cînd vor fi consacrate cele două game ale sistemului tonal: gama majoră și gama minoră. De aici și pînă la dodecafonism nu a mai fost decît un pas, săvîrșit în anii '30 ai veacului trecut cînd s-a instaurat povara unui singur mod - totalul cromatic - ce a funcționat într-un
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
labirintul de semne, cu riscul rătăcirii, al eșecului decriptării, cu inevitabilul și supărătorul „stop joc“. Horia Zilieru își construiește poemele, începînd chiar de la tiparul sonetului (rime alternate, ritm iambic/endecasilabic, două catrene și două terțete, vers din unsprezece silabe, nuclee tonale etc.), le lucrează și nu se lasă ademenit de cîntecele de sirenă ale „inspirației“ și improvizațiilor de tot felul; între poeții care citesc înainte de a „compune“ versuri, Horia Zilieru e printre ultimii mohicani. În consecință, cititorul poeziei sale va trebui
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
probleme de auz, indiferent dacă sunt deja purtătoare de apărat auditiv. Testarea gratuită se va face în cabinetele de audiologie ale Clinicii Audio-Optica, dotate cu aparatură de ultimă generație, iar examinarea va consta într-o serie de investigații precum: audiograma tonala, audiograma vocală etc. Vizitatoarele vor beneficia inclusiv de interpretarea rezultatelor, primind cea mai eficientă soluție pentru rezolvarea problemelor lor. Specialiștii Audio-Optica avertizează că procentul de femei care dezvoltă pierderi de auz este în creștere, iar neglijarea acestei probleme influențează calitatea
Martisor pentru ureche [Corola-blog/BlogPost/99621_a_100913]
-
Pot exista preocupări independente și paralele pe direcții apropiate. D. A.: - Preocupări ce aparțin unei anume epoci și unui anume grup. Mă refer, spre exemplu, la Bach - în Germania și la Rameau - în Franța. Unul independent de celălalt au fundamentat sistemul tonal în deceniile începutului de secol XVIII. Aș reveni asupra scopului comunicării. E oare firesc să avem dorința, chiar orgoliul, de a putea comunica cu foarte mulți sau e important ce anume comunicăm și cu cine. L. M.: - Nu pot să
Compozitorul Lucian Metianu in dialog cu Dumitru Avachian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8218_a_9543]
-
dezvoltă un arc de narativitate, analog fiziologiei respirației, expirând din (de după) inspirație. Lucrările de acest tip frazează în expresivizare, legând semnificativ între două poziții narative, incipit → finalis, printr-o stare-vector de indubitabilă orientare către-finalis. Bunăoară, mai toate opusurile de factură tonală melodizează într-un aspect de dezinență, „stingându-se” elocvent (chiar dacă în fortissimo). Cadența ultimă, ca stare de ajungere (prin înlănțuire trept-acordică sau melodizare armonică) în funcția tonicii, este reductibilă (sintetizabilă) la/printr-o cheie unică de exprimare: subdominantă→dominantă→tonică
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
adevărat desant, care clatină din temelii siguranța legii. O lege care, iată, va fi nevoită să ierte excepția pentru răzvrătirea sa. Ce altceva sunt „zbaterile” armonice lisztiene ori wagneriene dacă nu exemple clare de modelare, de educare a legilor funcționalității tonale. E, desigur, un tip de cunoaștere prin integrări succesive, în a căror limite exercițiul componistic nu este nicidecum greșit, dar care suportă, în zonele ce depășesc aceste limite, excepții de la regulă, iar atunci regula se transfigurează. Așa s-a întâmplat
Reguli și excepții by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83425_a_84750]
-
limite exercițiul componistic nu este nicidecum greșit, dar care suportă, în zonele ce depășesc aceste limite, excepții de la regulă, iar atunci regula se transfigurează. Așa s-a întâmplat cu Gesualdo care a transfigurat sistemul modal într-un embrion de sistem tonal, și tot așa s-a întâmplat cu Wagner care a împins sistemul tonal spre un nou modalism. E ca și cum excepția ar cere legii să intre în devenire și să devină ceea ce este în neștiutul și neprevăzutul ei. Satisfacția
Reguli și excepții by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83425_a_84750]
-
depășesc aceste limite, excepții de la regulă, iar atunci regula se transfigurează. Așa s-a întâmplat cu Gesualdo care a transfigurat sistemul modal într-un embrion de sistem tonal, și tot așa s-a întâmplat cu Wagner care a împins sistemul tonal spre un nou modalism. E ca și cum excepția ar cere legii să intre în devenire și să devină ceea ce este în neștiutul și neprevăzutul ei. Satisfacția legii nu mai este acum de a fi infirmată sau confirmată, ci de
Reguli și excepții by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83425_a_84750]
-
unor texte de mare expresivitate literară, si anume, un poem de dragoste omenească (sec X î.Hr.) și, psalmii, rugăciuni de laudă a Fecioarei Maria (sec.XII d.Hr.), texte scrise sub inspirație divină. Situată într-o lume ce depășește limitele tonalului, cu sonorități aspre ce comentează și susțin linia melodica a solistei, construită pe intervale aventuros distanțe, întreruptă doar de scurte interludii, Sprachrohr - de Sancta Maria de Carmen Cârneci este o muzică complexă, dificilă, ce pune la grea încercare interpreții iar
Meridian, la Conservator by Veturia DIMOFTACHE () [Corola-journal/Journalistic/83408_a_84733]
-
Didactica muzicii Magda BUCIU Intitulată modest și tehnic “Suportul armonic în solfegiul tonal nemodulatoriu”, lucrarea doamnei Olguța Lupu ascunde în fapt dorința (evidentă, dar nemărturisită!) a autoarei de a realiza un “Mic tratat de gândire muzicală”, atât de necesar formării unor adevărați profesioniști ai domeniului muzical. În acest context, solfegiul tonal nemodulatoriu s-
Didactica muzicii by Magda BUCIU () [Corola-journal/Journalistic/83455_a_84780]
-
în solfegiul tonal nemodulatoriu”, lucrarea doamnei Olguța Lupu ascunde în fapt dorința (evidentă, dar nemărturisită!) a autoarei de a realiza un “Mic tratat de gândire muzicală”, atât de necesar formării unor adevărați profesioniști ai domeniului muzical. În acest context, solfegiul tonal nemodulatoriu s-ar înscrie numai ca o primă etapă a unui lung și laborios proces de dobândire a ceea ce înseamnă cu adevărat gândire muzicală, pașii urmați aici constituind, în fond, “pietrele de temelie” ale fazelor ulterioare: solfegiul tonal modulatoriu și
Didactica muzicii by Magda BUCIU () [Corola-journal/Journalistic/83455_a_84780]
-
context, solfegiul tonal nemodulatoriu s-ar înscrie numai ca o primă etapă a unui lung și laborios proces de dobândire a ceea ce înseamnă cu adevărat gândire muzicală, pașii urmați aici constituind, în fond, “pietrele de temelie” ale fazelor ulterioare: solfegiul tonal modulatoriu și dictatul tonal cu cele trei forme ale sale (melodic, armonic și polifonic). Tot acest laborator de activitate muzicală practică, sub controlul permanent al gândirii, este singurul în măsură să restructureze vechea (sau eronata?!...) imagine/ concepție despre “antrenamentul auzului
Didactica muzicii by Magda BUCIU () [Corola-journal/Journalistic/83455_a_84780]
-
s-ar înscrie numai ca o primă etapă a unui lung și laborios proces de dobândire a ceea ce înseamnă cu adevărat gândire muzicală, pașii urmați aici constituind, în fond, “pietrele de temelie” ale fazelor ulterioare: solfegiul tonal modulatoriu și dictatul tonal cu cele trei forme ale sale (melodic, armonic și polifonic). Tot acest laborator de activitate muzicală practică, sub controlul permanent al gândirii, este singurul în măsură să restructureze vechea (sau eronata?!...) imagine/ concepție despre “antrenamentul auzului” pe de o parte
Didactica muzicii by Magda BUCIU () [Corola-journal/Journalistic/83455_a_84780]