215 matches
-
Adaugă toate ingredientele în shaker. Umple shakerul cu gheață. Se amestecă cu putere și se toarnă într-un pahar de șampanie. Gin Tonic Într-un pahar Collins (sonda) plin cu gheață se adaugă 50 ml Gin Beefeater, 150 ml apă Tonica. Se decorează cu o felie de lămâie. Gin Fizz Într-un shaker jumătate plin cu gheață se adaugă 50 ml Gin Beefeater, 8 grame zahăr sucul de la ½ lămâie stoarsa. Se agită energic timp de 30 de secunde. Se strecoară într-
Beefeater Gin () [Corola-website/Science/312584_a_313913]
-
hiperkinetice) 2. arii limbice (crize discognitive cu sau fără automatisme - psihomotorii) D. Secundar generalizate 1. crize tonico-clonice 2. ? absente 3. ? spasme epileptice II. Crize cu debut generalizat A. Crize cu manifestari tonice și/sau clonice 1. tonico-clonice 2. clonice 3. tonice B. Absente 1. tipice 2. absente mioclonice 3. absente atipice C. Mioclonice 1. crize mioclonice 2. crize mioclonic-astatice 3. mioclonia palpebrala D. Spasme epileptice E. Crize atone III. Crize epileptice neclasificabile Crizele neonatale Anexa 11.4 Diagnosticul diferențial al crizelor
EUR-Lex () [Corola-website/Law/227319_a_228648]
-
celălalt. „Neavând curajul vieții, neavând o rază de senin În suflet, am Îndrăznit cu toate astea a te iubi, am pus dorința de a fi a mea peste orice considerații și peste orice cuvinte de cruțare aș fi vrut”. Firea tonica a Veronicăi era binefăcătoare pentru Eminescu. „Eminescu al meu, singurul și unicul obiect al dragostei mele, singurul și unicul obiect al durerii și fericirii mele, dacă Între tine și mine e dragoste, noi trebuie să binecuvântăm Împreună ironia soartei. În
Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
secundară la pacienți începând cu vârsta de 16 ani , recent diagnosticați cu epilepsie , precum și ca terapie adjuvantă în tratarea crizelor convulsive parțiale , a crizelor epileptice de tip mioclonic la pacienți diagnosticați cu epilepsie mioclonică juvenilă și la pacienți cu crize tonico - clonice primar generalizate diagnosticați cu epilepsie generalizată idiopatică . Comitetul a recomandat eliberarea unei autorizații de introducere pe piață pentru Keppra . Alte informații despre Keppra : Comisia Europeană a acordat o autorizație de introducere pe piață pentru Keppra , valabilă pe întreg teritoriul
Ro_550 () [Corola-website/Science/291309_a_292638]
-
de 12 măsuri (engl. "12 bar blues") aranjate într-o formă de tip bar (A-A-B, fiecare secțiune constă din patru măsuri), în metru de patru pătrimi. Acordurile folosite de tiparul cel mai primitiv de blues sunt cele diatonice principale: de tonică, subdominantă și dominantă (în secțiunea „B” se produce relația plagală dominantă-subdominantă, interzisă în sistemul tonal). Melodica folosește modul de blues, o scară muzicală simetrică derivată dintr-o pentatonie anhemitonică folosită de afro-americani în muzica lor tradițională. În cadrul ei apar celebrele
Blues () [Corola-website/Science/303809_a_305138]
-
și reprezintă fundația armoniei unei compoziții. Rameau a stabilit că diferite "sonorități" (de exemplu, în notație modernă, formula 1, formula 2 și formula 3) sunt de fapt variante ale aceluiași "acord" și a introdus noțiunea de acord perfect (fr. "accord parfait", triada pe tonică), subdominantă (fr. "sousdominante", o creștere de P5 în basul fundamental) și dominantă (fr. "dominante", o descreștere de P5 în basul fundamental). Ca și în Baroc, acordurile, pentru a forma o structură coerentă, trebuie conectate prin disonanțe. Disonanța are o importanță
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
Triadele majore sunt notate I=T (tonica), IV=S (subdominanta), V=D (dominanta). În analiza funcțională, triadele minore sunt interpretate ca având o funcție „paralelă” cu cele majore. Astfel, triada vi este notată Tp (tonica paralelă), deoarece are baza pe tonica gamei paralele celei majore (La minor fata de Do major). Treptele iii și ii, fiind o cvintă peste și o cvartă sub treapta vi, au primit firesc numele Dp (dominanta paralelă) și respectiv Sp (subdominanta paralelă). Sistemul este dezvoltat simetric
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
unde T reprezintă treapta) și denumirea de funcție „secundară” (engl. "secondary function"). Funcția secundară descrie funcția unui acord în gama spre care se tonicizează (sau „secundară”). Astfel, V/V este o triadă majoră pe treapta V într-o gamă cu tonica pe treapta V a gamei principale. De exemplu, dacă o compoziție în Do Major tonicizează în Sol Major, acordul (Sol, Si, Re) este notat V, iar acordul (Re, Sol Bemol, La) este notat V/V. Analiza Schenkeriană, numită astfel după
Armonie () [Corola-website/Science/298865_a_300194]
-
dar mai cu seamă, suspinele entităților care bântuie locul fără să se lase a fi văzute de om. Doar capelă a mai rămas întreaga din străvechiul locaș și constituie mostră palpabila din ceea ce a fost la apogeu incinta arhi tec tonica, lovită, mai apoi, pe rând și fără milă, de Hoarda de Aur, de raz meritele iobăgești, războaiele mondiale și... măcinișul lent dar și gur al vremurilor de pace relativă pe care o trăim la începutul Mileniului Trei. în crepusculul zilei
Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
fugă, obișnuiesc să facă un studiu asupra posibilităților expresive și tehnice ale temei alese. Astfel se pot determina de la început, anumite coordonate ale formei și scriiturii polifone. O temă de fugă apare în două ipostaze: de subiect (este expusă pe tonica) și de raspuns (este prezentată la dominantă, subdominanta sau mai rar pe alta treaptă). O temă de fugă începe cu treaptă I, mai rar cu alte trepte. Sfârșitul poate coincide cu începutul sau nu. Răspunsul este tema de fugă expusă
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
de fugă expusă de regulă pe dominantă sau subdominanta. De obicei, răspunsul, în cadrul expoziției, utilizează dominantă pentru a se respectă atât unitatea tonala a expunerilor cât și legile fiziologice în relațiile dintre voci: altist-sopran, bas-tenor, tenor-altist. Relația intervalică dublă între tonica și dominantă, existența unor subiecte de fugă cu caracter modulator, ca și necesitatea de a menține unitatea tonala în cadrul expoziției a determinat existența a două categorii de răspunsuri: real și tonal. Răspunsul real înseamnă o prezentare exactă a subiectului la
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
existența a două categorii de răspunsuri: real și tonal. Răspunsul real înseamnă o prezentare exactă a subiectului la dominantă. Dacă subiectul începe cu treaptă a V-a, răspunsul va fi tonal. Cand subiectul începe cu dominantă, răspunsul va începe cu tonica. Există și excepții de la aceste reguli, justificate de conținut. Contrasubiectul este linia melodica, pe care o continuă o voce după expunerea subiectului sau a răspunsului. El este un contrapunct al oricărui profil melodic, ritmic și armonic; completează și reliefează tema
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
i l-a dat compozitorul. Pentru că o expoziție de fugă să poată fi considerată completă trebuie să conțină în primul rând prezentarea temei la toate vocile. O expoziție de fugă nu se poate încheia - din punct de vedere armonic - pe tonica. Uneori, la sfârșitul expoziției există acel interludiu cu rolul de legătură tonala cu divertismentul. Contraexpoziția conține o intrare în minus față de numărul celor din expoziție. Contraexpoziția trebuie să conțină doar trei intrări. Tonalitatea de bază se menține și în expoziție
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
pregătească fie "coda", fie o "cadența perfectă" în tonalitatea de bază care să încheie. Repriză reprezintă de cele mai multe ori, o culminație expresiva și dinamica a fugii. Aceasta poate începe cu un răspuns la subdominanta, după care urmeaza subiectul expus pe tonica. Aceast inflexiune spre subdominanta din încheierea fugii, este proprie și altor forme ale Barocului, de exemplu invențiunea, si s-a menținut în sonata clasică pentru a marca încheierea sau coda. Această secțiune reprezintă uneori o culminație a desfășurării muzicale. Din
Fugă (muzică) () [Corola-website/Science/304696_a_306025]
-
sunt cele mai active, justifică ipoteza intervenției acestui tip de somn în procesele de memorie. Somnul paradoxal pare să depindă de un mecanism periodic situat în punte și în special în nucleul reticulat caudal, constituind un declanșator al activității neuronale tonice ascendente de angajare a cortexului cerebral și a segmentelor eferente și pare a fi identic cu cel al stării de trezire. O serie de experiențe demonstrează, că multe dintre modificările ce caracterizează componența fazică a somnului paradoxal sunt inițiate printr-
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]
-
se ocupă de studiul oaselor, cu producția de saltele. Strucutra unei saltele este formată din 2 părți: Matlasarea: asigura confortul imediat ce se simte în momentul în care ne întindem pe pat. Senzația de confort poate fi de scufundare, moale sau tonica și depinde de calitatea, grosimea și structura materialelor folosite. Nucleul: asigura susținerea corectă a coloanei vertebrale și permite mușchilor să se relaxeze complet. Este realizat din arcuri sau spumă și poate fi mediu ferm, ferm sau foarte ferm. Calitatea structurii
Saltea () [Corola-website/Science/315734_a_317063]
-
a (fr. "tonalite", "ton", en. "tonality", "key", ger. "Tonart") este organizarea notelor unei compoziții în raport cu un centru (tonica). Noțiunea de tonalitate, produs al unui diversificat proces prin care a trecut creația muzicală la sfârșitul secolului XVII, are la bază un principiu de creație pe care îl putem asemănă cu legea atracției gravitaționale. Aceasta organizare este realizată prin progresii
Tonalitate () [Corola-website/Science/315452_a_316781]
-
este o progresie de acorduri de trei triade, a doua triada cu o cvinta perfectă mai sus. În acest caz, aproape cert triada inițială este pe treaptă I, progresia fiind notata I-V-I. Notă fundamentală a triadei I este tonica (vedeți figură). O definiție alternativă de compromis în care tonalitatea este bazată pe game și funcții este urmatoarea (definiția nu explică ce "este" tonalitatea, dar abordează subiectul "bazelor" acesteia): Tonalitatea reprezintă un sistem sonor bazat pe o scară heptatonica octaviantă
Tonalitate () [Corola-website/Science/315452_a_316781]
-
game și funcții este urmatoarea (definiția nu explică ce "este" tonalitatea, dar abordează subiectul "bazelor" acesteia): Tonalitatea reprezintă un sistem sonor bazat pe o scară heptatonica octaviantă, al cărui complex sistem funcțional se bazează pe tendința spre centrul sonor numit tonica." Două tonalități relative sunt două tonalități diferite ca mod (tonalitate majoră sau minoră) dar care au în comun aceeași scară diatonica și au aceeași armura.
Tonalitate () [Corola-website/Science/315452_a_316781]
-
pentru pian solo și muzica simfonică. Probabil, caracterul său aventuros s-a manifestat în mod notabil în a doua parte a Cvintetului de coarde (D. 956), unde el modulează de la Mi major prin Fa minor pentru a se întoarce la tonica din Mi major. Deasemenea alegerea neobișnuita a instrumentației în Sonata la minor pentru pian și arpeggione (D. 821) sau notarea neconvențională a Cvintetului "Trout". În timp ce a fost influențat în mod cert de forma de sonată clasică a lui Beethoven și
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
tulburare mai gravă de vorbire și apare mai frecvent la băieți față de fete. Ea are trei forme: clonica, tonica și mixtă. În bîlbîiala clonica apar întreruperi ale cursivități vorbirii, determinate de prelungirea sau repetarea unor sunete și silabe. În formă tonica apare un blocaj la nivelul primului cuvînt din propoziție prin prezența unui spasm articulatoriu de lungă durată. Formă mixtă este mai gravă, deoarece sînt prezente caracteristicile primelor două, cu predominarea uneia dintre ele. Printre cauzele bîlbîielii menționam o serie de
Dislalie () [Corola-website/Science/311562_a_312891]
-
vulgară: /e/ > / ǝ/ > /ɛ/ versus /ɛ/ > /e/ > /e/. Acesta este motivul datorită căruia vocalele "e" deschise și închise din catalană sunt distribuite total opus celor din portugheză și italiană. În variantele dialectale din insulele Baleare se păstrează încă vocalele / ǝ/ tonice în aceleași poziții pe care le aveau în catalana medievală. Se crede că în perioada preliterară toate variantele catalanei se caracterizau printr-o pronunție neutră a vocalelor pretonice (asemănător cu fenomenul care se întâlnește și astăzi în occitana modernă). La
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
mare rezistență a întâmpinat indicația de pedalizare temei refrenului Rondo-ului din Sonata în Do major op. 53, care prevede păstrarea pedalei apăsate pe un timp încă mai îndelungat, sub o desfășurare pianistică foarte mobilă, suprapunând armonii de dominantă și tonică, majore și minore, în mod repetat, la toate reluările refrenului. Și în acest caz, Czerny spune hotărât: „Acest Rondo de caracter pastoral este bazat în întregime pe folosirea pedalei, care aici apare ca esențială”<footnote Idem, pag.38 footnote>.Indicațiile
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
Impresionism. Unul din primele exemple celebre de acest fel este în finalul suitei Papillons op. 2 de Robert Schumann, unde pedala este prevăzută să dureze 27 de măsuri, timp în care, teoretic (armonic), ar putea exista o pedală armonică de tonică în bas, dar practic, acustic, efectul este notat chiar de Schumann: „zgomotul Carnavalului se stinge încet, iar ceasul din turn bate ora șase”. Patru remarci finale, în legătură cu acest subiect: a) Totdeauna aceste pedalizări sunt legate de prelungirea unui bas în
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
să o execute, ci ea trebuie dedusa din poziția pe care o au celelalte semne (că un fel de numărare),pe când în muzică occidentală știm exact notă pe care o cântam. Psaltica are opt glasuri sau ehuri, fiecare cu o tonica și scară (gamă) proprie, iar gamă se scrie astfel: NI PA VU GA DI KE ZO NI corespondent în muzică liniară cu DO RE MI FĂ SOL LA ȘI DO. Cântarea psaltica are o notație proprie. Semnele muzicii psaltice se
Muzica bizantină () [Corola-website/Science/307597_a_308926]