8,271 matches
-
iubirii. Un mic rezumat al acestei căutări îl avem în versurile următoare: "îți caut sub piele între jumătățile creierului/ în mijlocul inimii/ știi ce caut?/ o priză o mufă un început bun/ cuplajul cel bun prin care/ ne dezlegăm zâmbetele ne topim nervii". Tot ce ține de acest domeniu al "relației"e tradus, de altfel, în termeni "tehnici" banalizați prin uzul curent, comunicarea devenind "conectare" ("să ne conectăm și să așteptăm/ să ne desființăm pleoapele/ să stăm treji până la capăt", "o să vă
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
lemnului, orice speranță de autoexprimare. Asociat, în multe dintre lucrările sale, cu bronzul patinat sau lustruit, lemnul își pierde nu numai relevanța, ci și identitatea. Acoperit cu foiță de aur sau doar integrat în structuri calofile și aseptice, el se topește cu desăvîrșire în concepte plastice și își uită definitiv natura. Din material activ, cu o viață autonomă și cu o enormă predispoziție pentru așezarea autoritară în formă, el devine simplu suport pentru expresii grațioase și pentru proiecții ornamentale. Dacă în
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
cînd nu se întîlnesc pur și simplu, cu tehnicile de ultimă oră și cu un irepresibil elan experimental. Chipurile arhaice din pictura sa mai veche, impersonală și atemporală asemenea celei populare, s-au dezagregat în ultimii ani și s-au topit în construcții cromatice de o remarcabilă vitalitate și cu un impact vizual la fel de puternic. Sculptura urmează și ea un traseu oarecum similar: lemnul, piatra, lutul, nuielele și bronzul, singure sau asociate, brute ori prelucrate pînă la iluzia transparenței, comentează modele
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
zile, tot felul de fraze, de ici, de colo, fraze auzite-n metrou, fraze auzite la bistrou, fraze auzite-n tramvai, o înjurătură auzită pe nu știu unde... la un moment dat există un anume cumul mental care, până ajunge să se topească în diverse personaje, trece printr-o retortă a propriei personalități. Oare așa se-ntâmplă? Nicolae Breban: Nu, nu. În cazul meu se-ntâmplă cu totul altfel. De altfel, eu am o mai veche propunere de categorisire a creatorilor; eu spun
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
Cadrul este cu totul obișnuit, fără urmă de pitoresc, lumea traversată fiind una apropiată până la familiaritate. Un râuleț, Nadășul, "ca o pastă îngălată", Ostroveniul "toxic și sfânt", Dâmbu Rotund și Jupâneștii, Mănășturul apar, fără prea multe fasoane, din realitatea imediată, topindu-se de obicei în pasta biografică a poeziei, în "lumina primelor amintiri". Amazonul din titlul volumului nu este un element de decor suprarealist ori un ingredient exotic care, adăugat la cele autohtone și regionale, să dea o sinteză simbolic-geografică. Îmi
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
1-5, în PSB, vol. 13, p. 326-328) „Alții au pătimit în Pont chinuri care te îngrozesc chiar și numai când le auzi: unora li se străpungeau degetele cu trestii ascuțite, pe care li le vârau sub unghii; pentru alții se topea plumb pe foc, iar când această materie era încinsă și fierbea, era turnată pe piept și pe spate, arzându-i astfel toate părțile cu care se împlinesc toate necesitățile corpului omenesc. Și iarăși, alții îndurau fără milă în stomac și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
călăii, care ascultau de ordinul primit, au aprins focul. Ce suferințe a trebuit să îndure fericitul atunci, nu se poate descrie în cuvinte, căci înmuindu-i carnea de pe el, focul ajungea până la os, așa că din pricina flăcărilor lichidul din trup se topea ca ceara și se scurgea picătură cu picătură<footnote Notă Pr. Bodogae: Dacă chiar legislația editată de Constantin cel Mare prevedea pedepse precum turnarea plumbului topit în gura celui care ar fi comis răpirea unei fete, ne putem închipui că
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
carnea de pe el, focul ajungea până la os, așa că din pricina flăcărilor lichidul din trup se topea ca ceara și se scurgea picătură cu picătură<footnote Notă Pr. Bodogae: Dacă chiar legislația editată de Constantin cel Mare prevedea pedepse precum turnarea plumbului topit în gura celui care ar fi comis răpirea unei fete, ne putem închipui că cruzimea persecuțiilor, oricât de rafinată ar fi fost, nu-i neverosimilă. (n.s. 30, p. 402) footnote>. Dar nici după aceste chinuri el nu s-a încovoiat
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
coborau de pe stâlp și-i întindeau deasupra cărbunilor aprinși pe grătare de fier. Puteai vedea iarăși priveliști mai crâncene decât cele dinainte: două feluri de picături curgeau din trupurile lor, unele din sângele ce curgea, altele din cărnurile ce se topeau; iar sfinții se uitau cu plăcere la cele ce se întâmplau, ca și cum ar fi stat pe trandafiri, nu pe cărbuni aprinși”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la toți Sfinții din toată lumea care au suferit mucenicia, I, în
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
apucat să ne forfecăm jumătate din colegii de an și discuția a devenit atât de familiară, atât de asemănătoare celor pe care le purtam zilnic la bar, încât vorbele lui Jaime, afirmația lui surprinzătoare, jumătate promisiune, jumătate amenințare, s-au topit treptat, s-au dezumflat ca un balon înțepat. Am ieșit din restaurant convinsă că ne vom lua la revedere și fiecare se va duce la casa lui, dar el m-a apucat de braț de cum am ajuns pe trotuar: - Am
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
a fost teamă ca nu care cumva muzicile lui Charron să se spargă. De fapt ele sunt încropite din țăndări. }ăndări pliate, demontate, remontate, surmontate. }ăndări lucide, translucide și, ceea ce mi se pare cel mai important, solubile, căci ele se topesc într-o magma sonoră neutră, insuficient personalizată. Neutră pentru că arareori e briliantă, pătrunzătoare. Nepersonalizată deoarece amână sine die instaurarea acelor zone de interes întemeiate pe febrilitatea căutărilor, tatonărilor. Cu siguranță că Damien Charron a intuit intranzitivitatea stilului său componistic, din moment ce
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
o acuitate a observației demnă de flerul unui foarte fin psiholog. În plus, cu Andrei Codrescu trăiești un paradox la percepției estetice: scrie atît de bine, încît nici măcar nu-ți dai seama de acest lucru la prima lectură. Și-a topit tehnica scrisului într-o proză la a cărei lectură atenția cititorului, absorbită în întregime de spectacolul aflat dincolo de cuvinte, și anume de realitatea americană, uită că, la urma urmelor, ceea ce are sub ochi sînt doar niște cuvinte. Andrei Codrescu a
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
orgasme// acolo unde laba leului despică meridiane" (Realitate și duioșie). Nimic nou, prin urmare, pînă aci. Ceea ce intervine ca factor novator în perspectiva lui Petre Stoica e figurarea ființei sale care pînă acum s-a văzut îndeobște pusă în paranteză, topită în masa imaginilor ce reprezentau un real stilizat. Nu avem a face nici de data aceasta cu un afiș al unicității proclamative a subiectului (gen: "Eu sînt spiritul adîncurilor" sau: "Eu nu sînt altceva/ decît o pată de sînge care
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
cu profesorul Emil Iordache pe Calea Victoriei, în apropierea redacției. Nu-mi amintesc deloc de ce eram pe jos și nu cu mașina - lucru cu totul neobișnuit la mine. Știu doar că era căldură mare. Caniculă, de-a dreptul. Asfaltul fierbea, se topea, scotea aburi ciudați, în plină zi. Lumina era atît de strălucitoare, încît totul în jur părea ca un film supraexpus, în care imaginile sînt arse. Nimeni pe stradă. Nimeni, nimeni. Cînd, mă trezesc, sub pălăria mea cu boruri mari, cu
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
Peianov, Un spectacol ratat. Îmi luase mințile. L-am citit, apoi, pe Harms, mai tîrziu, în traduceri nemțești și franțuzești. "Greu", i-am spus, banal. "Greu", mi-a răspuns, respectîndu-mi tonul. Apele curgeau pe noi. Am înțeles, înainte să mă topesc de tot de căldură și să mă evapor, că spiritul ludic și în doi peri al lui Emil Ionescu se potrivește cu spiritul deopotrivă jucăuș, nărăvaș, năstrușnic, inventiv, spumos, cumva codat al lui Harms. Un mare scriitor, cu un destin
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
aripi ascunse, rănite de iubire. Bucură-te înger, care ai sub aripa ta un poet. Acesta te iubește pe tine poezie, întru veșnică vindecare. (oricând, fără dată) IOAN GÂF-DEAC Este autorul mai multor volume de eseuri și poezii incluse sau topite în eseuri, publicate sub titlul Semne generale, Venind către mine, Situații simetrice, Speranța duală. A colaborat, încă din studenție, cu poeme și eseuri, în revistele de cultură și literatură: Tribuna, Viața Românească, Luceafărul, Amfiteatru, România Literară. Textele din acest volum
Înger cu aripi ascunse / Ioan Gâf-Deac [Corola-blog/BlogPost/94307_a_95599]
-
breslei noastre, constatând că am cam rămas singura uniune de creație în viață. După ’89, dacă nu greșesc eu, se înființaseră vreo 32 asociații mai mult sau mai puțin profesionale, într-un entuziasm specific erei revoluționare, care entuziasm s-a topit pe măsură ce breasla noastră și-a subminat din interior profesia, glisând-o spre amatorism. Breaslă care, după cum citesc în cartea lui Constatin Bacalbașa „Bucureștii de altădată”, organizase „întâiul Congres al presei din România la 26 octombrie 1871”, adică tot atunci când se
La vânătoare de premii şi autorităţi [Corola-blog/BlogPost/94359_a_95651]
-
21 Feb 2012 under Posted byon 21 Feb 2012 under social După cum era de așteptat, după o asemenea iarnă plină de ger și zapezi că niciodată, a venit momentul în care soarele și-a făcut apariția, iar tot omătul se topește. Deși au fost grave probleme cu deszăpezitul, mașini blocate, străzi pline de zăpadă, lipsa lamelor și al antiderapantului, după rezolvarea unor probleme, primăria a uitat că și trotuarele trebuiesc deszăpezite, dar nu mai contează asta, acum orașul arată că după
Vamos a la Nichita Playa [Corola-blog/BlogPost/94508_a_95800]
-
21 Feb 2012 under Posted byon 21 Feb 2012 under social După cum era de așteptat, după o asemenea iarnă plină de ger și zapezi că niciodată, a venit momentul în care soarele și-a făcut apariția, iar tot omătul se topește. Deși au fost grave probleme cu deszăpezitul, mașini blocate, străzi pline de zăpadă, lipsa lamelor și al antiderapantului, după rezolvarea unor probleme, primăria a uitat că și trotuarele trebuiesc deszăpezite, dar nu mai contează asta, acum orașul arată că după
Vamos a la Nichita Playa [Corola-blog/BlogPost/94526_a_95818]
-
Iar după cum bine știm această noapte mirifica și cea mai lungă este la Sankt Petesburg castelul de iarnă al țărilor ruși și de ce nu al sufletelor dumneavoastră , de aceea organizatorii acestui turneu din peste 20 de localități din România vor topi sufletele de gheață ale acestor vremuri cu ritmuri muzicale de-o frenezie și o bună dispoziție , dându-i mână liberă dirijorului Daniil Zaharov de a dirija o orchestră de primă clasa internațională compusă din 27 de instrumentiști. Biletele se găsesc
Regalul Craciun Vienez @ Casa de Cultura a Studentilor Iasi, 12 decembrie [Corola-blog/BlogPost/94551_a_95843]
-
nu întâmpinându-i pe învinși fericiți lăcrimați cu pas domol cerându-și drepturile lângă crucea de alături. ÎNGHEȚURI Țipătul tot mai îndepărtat focul în mărime naturală îngheață poemul albul se confundă cu murdarul om al lui kierkegaard înduioșata logică se topește fiindcă e noapte. SUNT ȘI EU DE FAȚĂ Vreme în schimbare ceață și burniță omul garnisit cu o grămadă de formulări vin îngerii viața lăcrimând vin marile adevăruri judecate în pripă în cărțile de rugăciuni sunt și eu de față
Poezie by Petru Cârdu () [Corola-journal/Imaginative/3669_a_4994]
-
tău la nesfîrșit te stăpînește. Fie! În mine drumurile se zbat ca peștii în plasă mucezește absența iar cîțiva admiră dîra de sînge a privighetorii ucise pe cînd palmele devin arme și primăvara-i abisul oricărei priviri. Cu grădina Getsemani topită în suflet O odisee a singurătății vei scrie. Mucezește absența. Dacă locuiești într-un fulger floarea furtunii iat-o! Dințișorii curajului iată-i! Se clatină lacrima îngenunchează hotarul. Încă o dată poezia e haosul condamnat la visare. STRĂZILE Nimeni n-a
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/3736_a_5061]
-
mătăsile nopții mantii de jar mă-nvelesc privirile singurătății laurii durerii se-ntind în inimă și eu călcând covoare de flori adormind otrava morții din cupe amare pe buzele mele haine prea strâmte vătămătoare vise stârnite din corn tot trupul topind focuri mistuitoare prin fibre în insuficientele mări mai reînviu din cenușă mai ridic ochii la stele mai strig prin pustie să-ntronez întunericul? voi fi atârnând în câmpul senin cu brațe de brumă desfăcute pe nori departe în mine fără
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
depresivă ca o carte de cioran în rafturile unei biblioteci interzise; gura sobei e cât se poate de clar că am lăsat gura sobei deschisă, se încălzise atât de tare în curtea asta de hârtie încât câinele începuse să se topească, toate lucrurile se ondulaseră peste măsură, până și scheletul bunicului meu, până și fața tristă a bunicii mele primiseră contururi suprarealiste; ce greșeală putusem să fac, doamne, am încărcat soba cu toate lemnele desenate de nepoata mea, în bătătură, și
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
nu știi Brusc mă simții invadat de o tainică fervoare și fără să vreau muiai creta în cerneală și Din neștiință și teamă primele figuri începură a se înfiripă sfielnic prinzând conturul unor forme timide apoi crescură inconștient unele dintr-altel topindu-se criptic și fluent ca niște anagrame rupestre combinându-se în forme stranii abstracte de parcă însuși profesorul în uimirea lui mi le-ar fi dictat telepatic de parcă un dulce elixir mi se scurgea prin degete Umplui somnambul spațiul liber dintre
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]