431 matches
-
din 1241. Și spre deosebire de satele din Mărginime, în această zonă colonizarea sașilor a însemnat deposedarea localnicilor de pământ, de bunurile și de drepturile lor, prin Bula Andreiană. Dovezi ale caracterului majoritar al populației săsești sunt multe de-a lungul timpului. Toponimice ca "Brinchini" (pădure), sau "Muler" (pășunat), sau "Blehanes" (o parte a viilor) constituie astfel de dovezi. Mult timp, populația Ludoșului a fost majoritar săsească. Nu este cunoscut cu exactitate când au devenit românii majoritari în Ludoș, unele surse indică anii
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
meșteșugurile din zonă. Literatura cu pronunțat specific oltenesc a lui A. este cuprinsă în volumele Posada Gurenilor. Povestiri din alte vremi (1929), în parte memorialistic, și Povestiri oltenești. Locuri și oameni din alte vremi (1946). Bogăția datelor etnofolclorice, istorice și toponimice, conținute de povestirile scrise în savurosul grai gorjean (autorul adăuga și un „vocabular” dialectal explicativ), oferă în subsidiar o posibilă monografie a zonei dintre Jiu și Cerna. Onomastica bogată, cu accent individualizator, persiflant, colorează narațiunea. Mama este, ca și la
AL LUPULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285208_a_286537]
-
fost înființate departamente de lexicologie-lexicografie, dialectologie, toponimie, istorie literară și folclor. În urma angajării unui număr sporit de cercetători, s-a trecut la elaborarea unor lucrări de anvergură: Dicționarul limbii române, Noul atlas lingvistic român pe regiuni. Moldova și Bucovina, Tezaurul toponimic al României. Moldova, Dicționarul literaturii române, Arhiva de Folclor a Moldovei și Bucovinei. Pentru realizarea unei baze de date corespunzătoare, s-a întocmit un chestionar dialectal (de I.A. Florea, Zamfira Mihail, Dragoș Moldovanu și Ion Nuță, în 1968), un
INSTITUTUL DE FILOLOGIE ROMANA „ALEXANDRU PHILIPPIDE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287559_a_288888]
-
Bucovinei. Pentru realizarea unei baze de date corespunzătoare, s-a întocmit un chestionar dialectal (de I.A. Florea, Zamfira Mihail, Dragoș Moldovanu și Ion Nuță, în 1968), un chestionar folcloric și etnografic general (de I.H. Ciubotaru, în 1970), un chestionar toponimic și entopic general (de Dragoș Moldovanu, în 1976). Ca urmare a răspunsurilor primite la aceste chestionare, a anchetelor directe, a investigațiilor în biblioteci și arhive, au fost stocate câteva milioane de informații. Treptat, acestea au început să fie prelucrate și
INSTITUTUL DE FILOLOGIE ROMANA „ALEXANDRU PHILIPPIDE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287559_a_288888]
-
în 1997, de volumul al doilea. În 1993, 1995 și 2002 s-au publicat trei volume de texte dialectale, întregite în 1997 de un studiu asupra specificului anchetei dialectale. În 1991 și în 1992 au apărut două volume din Tezaurul toponimic al României. Moldova, cel de-al treilea (Toponimia Moldovei în documente scrise în limbi străine) fiind, de asemenea, tipărit. În seria „Caietele Arhivei de folclor a Moldovei și Bucovinei” s-au realizat, începând cu 1979, 11 volume, cuprinzând studii și
INSTITUTUL DE FILOLOGIE ROMANA „ALEXANDRU PHILIPPIDE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287559_a_288888]
-
a limbajului și poetică. Colaborează la „Cahiers de linguistique théorique et appliquée”, „Limba română”, „Limbă și literatură”, „Revue roumaine de linguistique”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Studii și cercetări lingvistice” ș.a. I s-a acordat Premiul Academiei Române pentru Dicționarul toponimic al României. Oltenia, I (1993), în calitate de coredactor responsabil de volum. Debutează cu studiul Metode matematice în analiza operei literare, inclus în volumul colectiv Analiză și interpretare (1972), prezentând aici diferite metode matematice folosite în investigarea unei scrieri literare. Cu ajutorul noțiunilor
MIHAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288126_a_289455]
-
și bogăție, l. românească a fost împărțită în funcție de tematica abordată, în patru mari categorii: etiologică, mitologică, religioasă și istorică. L. etiologică este cea mai cuprinzătoare, încorporând vechile mituri ale genezei, povestirile legate de floră și faună, de viața omului, de toponimice și antroponimice. În cadrul l. despre facerea lumii se conturează un strat arhaic, care consideră lumea drept opera unor animale, și altul, mai nou, de influență bogomilică, atribuind geneza colaborării dintre Dumnezeu și diavol. Subiectele referitoare la plante, animale sau la
LEGENDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
avea în față originalul însuși. De altfel, Petruța Spânu este deja un nume de referință, atât ca traducător, cât și ca interpret al literaturilor franceză și belgiană. Dumitru Scorțaru este atent la situarea geografică, la amănuntele de peisaj, la detaliile toponimice și etnografice. O recuzită bogată care, folosită în note, destăinuie interesul, deosebit al lui Nicolae Suțu pentru cadrul material al descrierilor sale. Deplinătatea informațiilor lui Gh. Macarie din tabloul cronologic și din postfață este bun îndrumător pentru reconstituirea vieții lui
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
Își ia doctoratul cu teza Termeni păstorești în limba română (1976) și publică mai multe lucrări dedicate limbii române: Limba și cultura populară (1983), Cuvinte românești fundamentale (1995), Memoriu limbii române (I-IV, 1997-2003). Participa și la elaborarea monografiei Tezaurul toponimic al României. Moldova (I-II, 1991-1992; Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române). Colaborează la „Contemporanul”, unde debutează în 1965, „Cronică”, Convorbiri literare”, „Dacia literară”, „Revista română” ș.a. Dintre scrierile literare ale lui P.-S., destinate cu deosebire copiilor și tinerilor, o
POPESCU-SIRETEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288953_a_290282]
-
că „trecutul obligă”, publicația își face o datorie de onoare din a reînnoda tradiția, popularizând realitățile și valorile locale. Ca atare, articolele și studiile publicate descriu ținutul sub varii aspecte: istoric, geografic, economic, social, militar, dar și literar, folcloric, etnografic, toponimic etc. Câteva titluri semnificative: Al. P. Arbore, Toponimie putneană, Călători străini despre Focșani, Teodor Rădulescu, Focșanii. Date asupra orașului în legătură cu planul de amenajare, Ion Diaconu, Aspecte din folclorul vrâncean. O variantă a „Mioriței”, N.Al. Rădulescu, Clima Moldovei de sud
MILCOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288136_a_289465]
-
Episcopiei românești din Ardeal, până la 1773 - utilizează documente de arhivă, tradiții locale și informația directă. Scriind istoria tuturor românilor, M. a avut în vedere demonstrarea tezelor fundamentale ale Școlii Ardelene - originea, continuitatea și unitatea poporului român, aducând și argumente lingvistice, toponimice, etnografice. Concepția raționalistă asupra istoriei îl deosebește de cronicari, fiind vizibilă în înlănțuirea cauzală a evenimentelor, înlăturarea providenței din determinismul istoric, folosirea exactă a izvoarelor, în caracterul demonstrativ și sensul militant al scrierii. Dar modul de expunere, stilul, tonul preponderent
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
a Câmpiei Moldovei, în județul Iași, la o distanță de 36 de kilometri de orașul reședință de județ, pe drumul național 24C, Iași-Ștefănești-Botoșani. Comuna Trifești este atestată documentar din anul 1772, iar satul cu același nume la 5 iunie 1624. Toponimicul trifești provine fie de la Trif, reprezentâdu-i pe cei trei frați ce au stăpânit moșia Trifești înainte de 1864, fie de la Trifan, proprietarul satului Șendreni, sau Trifu, proprietarul moșiei Ștefănești. Formată din satele Trifești (contopit cu Damachi), Zaboloteni, Hermeziu (Lunca Prutului sau
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Aminte a-și aduce”). Vechea Romă, dar și splendorile Italiei moderne sunt beatificate poetic în compoziții clasice: sonetul Cătră Tibru sau oda La Italia. Adorația peisajului sudic se răsfrânge în contemplarea măreției romane, a vestigiilor arheologice, transcrise într-o succesiune toponimică sonoră: Columna lui Traian - memento al nobleței originilor, Capitoliul ș.a. Lirica ocazională - ode, imnuri, unele sonete și meditații - înregistrează evenimentul istoric și cultural, reușitele constructive și civilizatorii. Îndemnul programatic și militant din Prolog. La Patrie (1836) propovăduiește funcția melioristă a
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
sunt ,,obiecte casnice, unelte, materiale, urme de locuințe și chiar de fortificații<footnote N. Zaharia, Emilia N. Zaharia, M. Petrescu-Dâmbovița, Cercetări arheologice în orașul Iași și împrejurimi, în: „Studii și cercetări științifice”, vol. VII, fasc. 2, 1956, p. 37 footnote>. Toponimicul Cetățuia( deal) de lângă Iași, s-a găsit menționat destul de târziu, cu patru decenii înainte de începerea mănăstirii de către Gheorghe Duca. Documentul din 17 decembrie 1618 prin care Radu Mihnea voievod întărește Mănăstirii lui Balica (Frumoasa), stăpânirea asupra locului mănăstirii dăruit de
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
populației ucrainiene, în sfârșit, în sud, sate rare de cazaci, ruși schismatici, de bulgari și de musulmani veniți din Dobrogea. Mai e de notat - și acest fapt prezintă o importanță ce n-ar putea fi contestată - că aproape totalitatea denumirilor toponimice, nume de localități, de sate, de pământuri, de păduri, de munți și văi, de cursuri de apă etc. - sunt chiar în partea Basarabiei ocupată odinioară de tătari, pur moldovenești și că numele similare de origine străină sunt ori prea recente
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
divers și atât de imprevizibil încât la tot pasul poți avea o surpriză, poți face o descoperire, poți obține confirmarea a ceea ce tu însuți știai. Sau bănuiai. Ei bine, foarte multe explicații pe care noi toți le dăm unor toponimice sunt de cele mai multe ori simple presupuneri. Etimologii populare, cum le numesc specialiștii. Cei care pun ordine în această ramură a lingvisticii ÎToponimiaă sunt chiar specialiștii în această chestiune. Dar chiar și printre ei se mai ivesc, uneori, controverse în legătură cu un
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
limba veche a băștinașilor și franceza, tot veche, vorbită. Populară, cum i se mai spune. A rezultat o limbă foarte savuroasă, imaginativă, metaforică. Iată un foarte succint dicționar, trilingv, care poate, fie și într-o mică măsură, confirma acest adevăr. Toponimicele Am văzut deja de unde derivă numele depresiunii Mafate. Denumirea depresiunii Cilaos provine tot din malgașă (Tsylaosy). Ceea ce înseamnă locul care nu se părăsește. Numele depresiunii Salazie, și el de origine malgașă, un bun loc de staționare, de tabără. Cele mai multe nume
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
Rabie, Almelaiur, Leili, Mehrube, Dilrubam. În lexicul poetului intră: gheaur, magear, dalga, geanfez, halaică, hurie, hadîn, beghir, namaz, legevir, alcovan, cofaz, hadîmă, selemie - „dulce nume” - care localizează, Într-adevăr, versurile și le colorează. Procedeul va fi repetat În Macedonele. Scenariul toponimic și onomastic nu este străin la Bolintineanu, de ceea ce el consideră a fi esențial În poezie: plăcerea, răsfățul privirii și al auzului. Înainte de a avea o valoare funcțională (sporul de cunoaștere, sugestia autenticității), lexicul otoman și toponimia trebuie să dea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dezolării. VIII. Dimitrie Bolintineanu. Deplasarea poeziei spre sud. „Simțualismul”. Spațiul bosforian. Violența dulcelui și dalbului. O strategie a răsfățului. Figura „verguralului”. Sunul și prefumul. Gustul pentru pietrele prețioase. Amarantul, roza și crinul. O poetică a mării. Imagini ale privirii. Scenariul toponimic și onomastic. Conrad și, Încă o dată, tema „tărîmelor lichide”. Tema azurului. Voluptatea simțurilor tinere. Iubirea pentru „categoriile perverse”. Figura seducției. Legendele istorice, Basmele, Macedonene: coborîrea pe uscat și deplasarea spre nord. Discursul moral și patriotic. Peisajul lui Bolintineanu, gustul „vălmășagului
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
moșia Piscu fiind limita de sud a ținutului Tecuci. S-ar putea ivi obiecția că, din suita de sate și moșii menționate mai înainte, lipsește tocmai acela care face obiectul de bază al studiului nostru, anume Umbrăreștii. Este adevărat, acest toponimic nu-1 întâlnim de prea multe ori la est de apa Bârladului, așa cum îl vom afla mai târziu. Dar sunt elemente și motive să se considere că moșiile și satele Corpăceștii (Tămășenii) și Bozieștii au făcut parte ab initio din marea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
vânzare, apare într-un zapis datat 16 august 1603 la Tomești, ținutul Tutovei, și încă unul, vătaf în Rădeni, înainte de 1622, precum și un Mihai Umbrar, într-o judecată cu Ionașco Jora, în anii 1632 și 1634. Din câte știm, atât toponimicul Umbrărești, cât și antroponimele derivate din latinescul umbră nu au stat până acum în atenția acelora care au elaborat lucrări de toponimie și onomastică românească. Prin tradiție locală, s-au păstrat informații cu caracter de legendă privind întemeierea satului și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cu oștenii săi, după o grea luptă cu turcii. Poate fi găsit aici un sâmbure de adevăr, căci, în vara anului 1470, domnul Moldovei purta lupte prin partea locului cu Radu cel Frumos, după care va urma bătălia de la Soci, toponimic localizat de către unii cercetători pe Siret, destul de aproape de Umbrărești, unde se află acum satul Vadu Roșca. Asemenea particularitate, construirea caselor pe la margine de pădure, se probează și documentar, chiar în secolul al XIX-lea. Astfel, la data de 30 iunie
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Nicoleanu în 1872, pe baza vechilor documente (menționate în plan); pe malul de vest al Bârladului, în zona de habitat al Cătunașilor, se găsește trecut numele Slobozia-Torcești și nu Cătunași sau Salcia. Este greșită localizarea dată acestui sat, în Tezaurul toponimic al României, la est de Bârlad. În catagrafii se arată și hramul bisericii satului, deci, într-un fel, parohia de care aparțineau oamenii recenzați, ajutându-ne acum să identificăm și să localizăm așezările catagrafiate în raport de cele existente în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
turcilor, invazia lăcustelor din 1707, 1711 și 1749, epidemiile de ciumă din 1708, 1719, 1720 și 1738, inundațiile din 1716 și 1730, cutremurele din 1738 și alte evenimente nefericite, au determinat scăderea demografică și chiar restrângerea vetrei (microtoponimia locală înregistrează toponimicul „siliște”, ce semnifică un loc populat și apoi părăsit). Spre sfârșitul sec. al XVIII-lea și începutul sec. al XIX-lea, urmare a stabilirii monopolului turcesc de după pacea de la Kuiciuk Kainargi (1774), începe să se dezvolte din nou comerțul prin
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
eseuri. CIUBOTARU, Mircea, n. 19 mai 1944, Timișoara, Facultatea Fil. Iași, profesor liceul Negrești azi Univ. Iași, domenii de competență: lingvistică generală, istoria limbii române, lexicografie, etnolingvistică, onomastică (antroponimie și toponimie), istorie medie și modernă, genealogie. Preocupări științifice principale: anchete toponimice în județele Vaslui, Iași și Neamț, documentare arhivistică și etimologii, în vederea realizării unui dicționar toponimic al bazinului superior al râului Bârlad; valorificarea informației documentare acumulate în studii genealogice; realizarea unor monografii locale și zonale (com. Horlești și com. Ipatele, jud.
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]