246 matches
-
lui Bogdan, Norei, Sofiei) abordează claritatea treziei, tonuri trubadurești și cavalerești medievale, având drept leitmotiv: "și făcut să fiu lăsat în urmă/ și făcut să fiu lăsat în lume ". Nordurile (iulie, aprilie, octombrie) aduc conștiința morții, cu leitmotivul: "toropit/ copleșit"( "toropit de întrebări o mie și de-o mie de minciuni la fel /zac în mine ca-ntr-o pușcărie plină de tâlhari cu-n singur țel / și de milă n-am nevoie și de silă sufletul îmi stă ca-n
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
Florin Irimia Bine ați venit în lumea îndestulată, frivolă, deprimată, toropită de alcool, plictisită, lipsită de orizont, sexistă, ipocrită, crudă, amatoare de petreceri și plină de amă- răciune a lui John Cheever. Locația: New York și suburbiile, în general Coasta de Est a Statelor Unite. Perioada: anii ’50, ’60 ai secolului trecut. Atmosfera
Călătorie în lumea lui Cheever by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5277_a_6602]
-
întâlnit oameni foarte relaxați și puși pe distracție. Vă așteptăm în continuare alături de noi, pe plajă, cu jocuri, concursuri și foarte multe premii!” , a declarat Virgil Ianțu. Pe plaja special amenajată de Kanal D, căldura nu a reușit să îi toropească pe cei prezenți, care au participat, ulterior la o serie de competiții, fie că a fost vorba de volei sau de fotbal în piscină, toate acestea culminând cu decernarea premiilor, oferite de Virgil Ianțu și de Gabriel Coveșeanu. Distracția continuă
Virgil Ianțu, la distracție pe plaja Kanal D Summer Studio () [Corola-journal/Journalistic/66340_a_67665]
-
scoborâră de pe cai, pe care îi dădură în grija lui Tonea, omul de la grajd (părintele avea vreo patru perechi); din cerdacul înalt se ivi și coana preoteasă. - Dă-ne câte o dulceață, Hisafto, strigă popa de jos, că ne-a toropit căldura umblând peste dealuri și văi, ca oameni nevoiași ce suntem. Se așezară la o masă în cerdacul acoperit cu plante acățătoare. Trimise pe Matache, un flăcău din curte, să le scoată apă de la fântână. - Apă rece, mă, că doar
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
S.R. a renunțat în ultimă oră să mai participe la Salonul de carte de la Montreal. În compensare, cu ocazia a 10 ani de existanță, se vor organiza alte activități culturale. Comitetul Executiv al ACSR. Ne acoperă, în plină dimineață, norii toropiți de fierbințeala dragostei lor, consumate în noapte..., ne acoperă norii zilelor, în care prea puștii, ne-am pierdut în întunericul vieții... Tu mi-ai dăruit o Moarte. Eu, îngenunchind în suferință, ți-am dăruit viața mea spulberata de vise și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
înfrânte dintre nori, încătușându-ne sub pulberea lor diamantina, azi..., mâine..., pentru totdeauna... Nori și Om, o singură Moarte! În fiecare zi, mă strecor dincolo de trup, căutând în sângele meu ciutele, ce-și alinta setea de vis în murmurul curcubeului toropit de dragostea lui Dumnezeu... Îngeri cu tălpile goale, alunecă pe iarbă proaspăt cosita, grăbiți, aproape în panică, înfiorați de durere, căutându-ne... Primesc o nouă pedeapsă... pedeapsă mea ești tu...,tu cu neliniștile sânilor tăi..., tu cu foamea de dragoste
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 2098 din 28 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului zâmbetul copilului plecat mă atrage fotografia își pierde culorile uimirea mea crește atunci când privesc îndelung numai zâmbetul zâmbetul acela plin de lumină care mă toropea când îi auzeam glasul i-l aud și acum și mă pierd în trecutul care pentru mine și acum mușcă la fel ca prezentul suntem nebuni de legat suntem nebuni acum realizez că ne unește un număr frumos în care
NUMĂRUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384397_a_385726]
-
Încă era întuneric la îmbarcare, dar când avionul nostru se ridică în aer, deodată s-a făcut ziua, un soare imens, de aur curat, răsări la orizont și se înălță repede pe cer, risipind energie în toate ungherele acelor zări toropite de noapte. Fără să vrem, ne gândeam la giganticele stele albastre. Noi eram mândri de acest vultur semeț, avionul nostru, ba negru, ba albastru, care se avânta cu un optimism fără seamăn spre înălțimile cerului. În jurul nostru se vedeau întinderi
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
stăteau puțin să-și tragă sufletul, tot acel efort de a căra cu acele roabe etajate cu pepeni îi istovise. Cel putin Vasea se simțea frânt, muncise mult poate prea mult pentru vârsta lui mușchii îl dureau și simțea oboseală toropindu-i corpul, nici pofta de mâncare nu avea băuse apă multă și mâncase pepeni în micile pauze ale muncii și numai avea pofta de mâncare. Stătea întins sub un mandarin cu capul sprijinit de tulpina copacului, purta pe cap o
VASEA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384088_a_385417]
-
Să cunoască fericirea, Să iubească,nu-i păcat! Nu-i păcat să mai iubești Versurile prinse-n ceară, Dragostea să o momești Cu o lumânare-n seară, Să ardă la foc mocnit Peste straturi de zăpadă, Dorul ce m-a toropit Toată lumea să îl vadă, Să erupă-n verde viu Cu iubiri nepământene Zeu al dragostei să fiu Într-un joc de Sânzâiene! Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Am strâns versuri peste vers / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
AM STRÂNS VERSURI PESTE VERS de VALER POPEAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383427_a_384756]
-
se se aprindea orizontul de văpaie și se depărta precum fata morgana, și vedeam malurile tărmurilor de nisip dezvelite de vânt. Și pe nisipuri fierbinți ca un cuptor treceau desculțe femeile frumoase cu ulcioare de lut arămiu pe umeri. Setea toropea insectele. Și in lumina palidă, lividă a amiezii, deodată inimile ne-au fluturat de bucurie ca niște drapele pocnind în vânt. Și te-ai alintat și ți-ai amânat aventura. Vinovată întoarcere. Peste ecluze au năvălit apoi apele adânci ale
ÎN AṢTEPTAREA PLOILOR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382904_a_384233]
-
proceda și cu agenda după ce o va arăta profesoarei. În fața focului din cămin Mihai stătea cu picioarele întinse, fusese la un accident de circulație făcut de unul din clienții lui, ploaia îl pătrunsese până-n măduva oaselor, simțea căldura cum îl toropește, era ca iubirea unei unei femei dezlănțuite, care-l încălzește cu trupul ei. Privind la limbile focului care se jucau ca Ielele în noaptea de Sânziene, gândul s-a dus cu ani în urmă. Venise dimineața de la un bal, prevăzătoare
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
numit călărit, îi luaseră turcii caii. Surugiul era poreclit Dutin, deoarece orice spunea, obișnuia să adauge fără răutate către celălalt și-un „Du-te-n...”, care-n moldovenește suna „Du-ti-n...”. La auzul veștii, surugiul ridică de pe masă capul toropit de băutură și strigă spre tejghea: — Măi jupâne, du-ti-n... și mai adî o ulcicî di vin, c-a fugit Vodă, măi! Ce spui tu, bre Dutin? - sări grecul de după tejghea și se scurse la masa surugiului. A fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
curcanului cafenii, ca lobul unei urechi de copil malaez. Păr blond, păr negru, arămiu În unghiul interior al coapselor. Membre bărbătești agresive, aprinse, blazate, modeste, nici cît un deget de mănușă, senzaționale, ofensive, Înfricoșătoare ca o vînă de bou. Trupuri toropite sub soarele arzător Într-o moarte aparentă trădîndu-și În exterior rîvna neobosită a glandelor. Poate că se mai află În rai, legănați Într-o dulce inconștiență și șarpele nu le-a Învățat Încă gustul fricii și al rușinii. Maree de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de râs plin de dispreț. Acum era clar pentru Feifel: avea mai mult de doi demoni în corpul său impunător. Încercă să-și învingă „dușmanii“ prin indiferență, în loc să se pună la masa de scris să scrie un articol. Se simțea toropit de oboseală fără să fi făcut nimic. Până la urmă își dădu un brânci ca să se scoale, ajungând până la masa unde îl aștepta mașina de scris italiană pe care Rita i-o făcuse cadou. Încercă să scrie, făcând mereu greșeli. Zadarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
este deschisă tot timpul. Măcar să-l anunțăm că suntem aici. Nu-i nevoie, știe că venim. Cu o zi în urmă, când ajunseseră acasă după drumul la Muntele Rău, inspectorul se dusese direct în camera lui. O sfârșeală ciudată îl toropise de nu-i mai trebuia nici măcar de mâncare. Se simțea obosit peste măsură și nu mai era în stare de nimic. Se aruncase îmbrăcat pe pat și dormise tun până dimineață. Se trezise cu mintea limpede și cu o foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
patul meu. Aveam un divan în camera de zi și puteam să dorm perfect acolo. Între timp ajunsese atât de sfârșit, încât nu s-a putut împotrivi îndemnurilor mele ferme. I-am dat o doză de veronal suficientă ca să-l toropească pentru câteva ore. M-am gândit că acesta e cel mai mare serviciu pe care i-l puteam face. XXX Dar patul pe care mi-l făcusem mie era destul de incomod încât să nu mă lase să închid ochii toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
încă treze, visele încă nevisate, cuvintele nescrise și necitite, gândurile nerostite, gesturile neduse la capăt -, averi neprețuite care nu încap pe nici o terezie. Cine să mai știe gustul acelui fruct al pământului, de vreme ce, culegătorii de cartofi au adormit pe lan, toropiți de soarele lânced, oploșiți de răsuflarea bourilor din însemnele heraldice? Parcă sunt țăranii lui Corneliu Baba ațipiți între răzoare cu mâna dreaptă sub cap, cu pălăria decolorată pe ochi, cu picioarele strânse, perpelindu-se pe țărâna fierbinte. Asociații neașteptate de
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 1732 din 28 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului DILEMA Clipele, aerul căpătaseră consistența melasei și vara își târa alene trupul de iguană pe străzile orașului, etalându-și splendidele culori, sub privirile indiferente ale trecătorilor toropiți de căldură. Sclipirea de șiș a luminii dezghioca totul, până la ultima fibră, până la albul osului, nelăsând pe nicăieri vreo umbră de îndoială. Pe terasele înșirate ca mărgelele pe ață de-a lungul fiecărei străzi, locurile de la mesele așezate sub umbrarele
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
Articolele Autorului zboară gând până departe până dincolo, la moarte și pețește-o pentru mine spune-i că ursitu-i vine din adâncurile vieții stins ca roua dimineții spune-i cum să se gătească nunta cum s-o pregătească eu vin toropit de flori cu alai de bocitori supărați că plec din lume și adăst la ea-n genune zboară iute, zboară gând și spune-i că sunt de rând să-mi găsesc nouă mireasă de cu zori plecat de-acasă dar
CU DOINA-N GÂND ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367943_a_369272]
-
în regulă. Mă prăbușesc obosit pe banchetă cu intenția de a dormi tot restul drumului. Acceleratul străbate în viteză stațiile cunoscute dar izolate, împânzite, de-a lungul traseului în goana cavalcadei anoste a stâlpilor electrici ... până în munți mai este destul! Toropit de căldura din compartiment ațipesc, dus de uruitul monoton al roților de tren. Mă trezesc transpirat simțind că trenul încetinește. Mirat, zăresc o gară necunoscută care nu era prevăzută în nici un mers al trenurilor! Trag în jos fereastra și orizontul
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]
-
august, trecut de Sfanta Maria și se sparg bostănăriile. Țăranii-și încarcă coșurile carelor cu pepeni verzi de toate mărimile și loitrele par a se lăsa sub greutatea poverii, motiv pentru care au fost întărite cu proptele și lanțuri. Boii toropiți de căldură suflă din greu. Hăis și cea sunt ordinele bunicului pentru Bujor și Bourean, însoțite de pocnetul biciului din piele, în aerul fierbinte. Îi iubește, sunt animale de povară ce-și poartă supuse jugul. Când carul este plin, merge
MIERE DIN PEPENI VERZI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367398_a_368727]
-
de o lege ciudată care nu prevedea sancțiuni în cazul că nu i te conformai. Nu, nu, se împotrivise cu vigoare Cucaras, ridicându-și o mână în dreptul obrazului. La ce bun?... Apoi, după ce fotograful se îndepărtase, urmat de bietul câine toropit de căldură, îmi șoptise, ca și cum mi-ar fi dezvăluit o taină, la drept vorbind mi-e și silă de mutra mea de maimuță bătrână. Nu mi-o pot suferi! Îmi vine să-mi trag palme când mă aflu în dreptul oglinzii
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
Le-am privit fugar și am urmărit mișcările precise prin care și-au conectat telefoanele să asculte muzică. Foarte curând, privirile lor arătau o mare plictiseală. Soarele își arunca razele pe fereastra de lângă mine și, cu tot aerul condiționat, mă toropea vizibil. Ca să nu adorm, am intrat în vorbă cu fetele. Erau din Slatina. Irina mergea la prietene, în București. Era fericită că trecuse în anul doi de facultate. Adriana, mai tăcută, era îngrijorată, precum s-a destăinuit. Urma să susțină
CĂLDURA POEZIEI ÎN ARŞIŢA VERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366937_a_368266]
-
nr. 1884 din 27 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Zorii dimineții își pieptănau, unul altuia,genele răsfirate peste mantia primăverii din care se ivea,cu ochi umezi,zâmbetul jilav al câte unui bulb.Ce frumos înflorea pământul! Fiecare căscat era toropit de iubirea cu care Dumnezeu le atingea sufletul.Copacii își dezmorțeau gândurile sub privirea mugurilor,gângurind a prunci. O simfonie de dragoste necoaptă plutea în aerul cu sărutări de miri.Din loc în loc vedeai exersându-și zborul amorțit de ospățul
SIMFONIA PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367655_a_368984]