88 matches
-
nimic? Când asistau la o lecție puteau, cel puțin, să râdă pe seama profesorului, să li se ridice adrenalina când se simțeau amenințați cu un doi. Așa, însă, școala nu mai avea nici un fun. Plictisiți de ei înșiși, zăceau în bănci toropiți ori cădeau într-o veselie isterică: se ciupeau, îmbrânceau, scuipau. Fetele se machiau la nesfârșit, își făceau unghiile una alteia sau își storceau coșurile. Odată la jumătate de oră un geamăt răgușit: hai acas profu’, că murim de somn! Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
despre care vorbește în revista dumneavoastră doamna Luiza Vasiliu. înainte de a încheia, mai am o ultimă întrebare : credeți că sînt pe „calea” cea bună ? Al dumneavoastră cititor, Vintilă Mihăilescu Patrimonializarea gustului — Gustă din acest shiraz ! mă îndeamnă B. Petrecerea lîncezea toropită de căldură. Mîncarea nu prea tenta pe nimeni, iar băuturile se limitau la citronade cu gheață. B. Îmi toarnă jumătate de pahar dintr-o sticlă cu un cangur pe ea. — E australian, îmi mai explică el. — E minunat ! îi răspund
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
am însoțit-o pe Ester. Eram bucuroase că ziua ei ieșise bine, că jocul ne reușise și de data asta. Ea își scosese coronița, își scuturase părul de sârmă roșie și acum mergeam împreună, de mână, prin soarele tropical. Eram toropite ca niște pisici. Glumeam amândouă, arătîndu-ne limbuțele și râzând. Ne-am mai surâs o dată la poarta ei și, când m-am întors, am simțit o săgetare în inimă. Am avut pentru prima dată sentimentul că totul, totul avea în curând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se aud într-adevăr hurducăturile unei trăsuri ! Un zgomot de neconfundat, mai ales acum, de când ne pavează strada ! Și eu, care m-am luptat cu mine atât ca să-mi înjumătățesc lânceda siestă și, după o toaletă sumară, cu mintea încă toropită, am coborât grijuliu scara de lemn, în timp ce restul casei continua să se repauzeze, numai ca să-mi pot urma tabietul ! Numai pentru ca să închin câteva ore solitudinii și să fiu întărit sufletește pentru sindrofie, ca un Anteu care a atins pământul... Ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să oorească. Nesimțit, fără ca șoferul să aibă o mișcare, trăsura stopa. După ce ajută lui Mini să se coboare, reamintindu-i ora fixă a concertului, Marcian rămase puțin îîngă scara autoului, apoi urcă din nou. Elena comandă: -- Pe bulevard înainte! și, toropită, se rezemă cu capul lipitele pichetajul moale al perinilor. Ținea ochii închiși pe jumătate. In lunecatul, pe care-1 combina într-o armonie moale cu lenea ei, i se păru o încetinire la urc moment. întredeschise ochii. Lunecarea era iar regulată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ostenise să vină la aeroport. Copiii veneau În urma lor, urmați de Vilma și de Carlos, care reușise totuși să rămînă cu o valiză de mînă. Cei patru copii se apropiară de ghișeul agenției Panagra, triști și somnoroși; Santiago, totuși, așa toropit cum era, simțea cum În sufletul său ia naștere o mînie cumplită: cine era imbecilul ăsta care o lua de braț pe mama lui? Și acum, cînd Îl vedea din profil, sprijinit cu multă distincție de ghișeul agenției Panagra, simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a luat ochii ăstora. Ea și Mirciulică... Și totuși nu se poate! Nu se poate să nu fi greșit undeva! Dar unde?" Se uită la chipul căruntului căutând parcă acolo răspunsul, dar nu văzu decât feșele albe și un ochi toropit de somn. Cristescu ieși pe culoar. Părea adus pe spate, iar pe umerii căzuți paltonul devenise prea larg. Mergea încet, aproape târșit, cu fruntea în pământ. O soră cu o cutie de seringi în mână îi aruncă o privire indiferentă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
În cel mai Înalt strat al Parisului, printre șeicii petrolului la „Crillon”, sau printre magnații de la „Ritz” sau play‑boys de la „Hôtel Meurice”. Cum conversația noastră lâncezea În căldura soarelui, Ravelstein s‑a abstractizat un timp sau s‑a lăsat toropit; sprâncenele emisferice Îi erau Înălțate. Buzele, pregătite să spună multe, n‑au mai spus nimic pentru moment. Simțeai că, uitându‑te la capul lui pleșuv, căutai pe el urma degetului creatorului. Momentan, Ravelstein era dus; suferea deseori astfel de intermitențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
simțea cum prind a țâșni din ea lăstari firavi de înmugurire, cum vițele unor rădăcini alburii îi străpung pielea, cum cruste puroiate crapă, se descojesc și lasă în locul lor doar mătasea umedă, îmbujorată, a unei pajiști abia trezite din amorțire. Toropită, abia mișcându-se, de parcă atunci învăța să umble, descoperind pas, după pas, drumul spre noua zi, se duse și cotrobăi în teancul de sidiuri. Îl găsi pe cel cu Aznavour. Porni plaierul. Se trânti în pat, strângând pătura sub ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
câte unul la distrugere, nu-l mai lasă până într-a șaptea viță. Nepot și băiat de profesori și s-a profilat pe haznale. Încercă să râdă. Dinspre plămâni, sfârșeala aceea se scurgea, ca o apă răcorelnică, înspre picioare. Amorțea toropit, cu carnea dințuită, furnicată de mii de țepușe. Mormăia, mai mult pentru el. - L-a mai ajutat și Burtăncureanu, după ce mai prinsese și el cheag, când s-a uitat chestia cu pușcăria de-o făcuse. Îi dăduse ceva pe la Cântarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ei spre moartea din zori, urcau spre nările tremurânde, ca și cum valuri de miresme veneau din aceleași nevăzute depărtări ale neatinsului, îi împurpurau obrajii și lăsau ochilor lumina aceea de sfârșeală când minunile văzute se pierd în vălătucii năzăririlor, când privești toropit ceea ce niciodată nu vei mai veda, când îl vezi gonind pe cel care nu va mai sosi niciodată, când venirea lui viitoare învolbură aerul, despică lumina, sfâșie straturile ascunsului și-ți biciuie privirea cu molatece atingeri, sfâșiindu-ți puterea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
craniului, căutându- și cuvintele, jocul de puzzle al trăsăturilor i se preschimbă într-unul crispat. Îngrijorat. Rușinat de împovărarea ce hotărâse să și-o dezvăluie. Ca un ameliorat, cu tivul încă prins sub bolovanul unei stări confuzionale severe. Glasul său toropit pluti deci, ca o peliculă de ulei, prin Cabinetul de Desăvârșire Psihică. Primul front al mareei abia umezi piepții hainelor celor din jur. Următoarele cinci, șase valuri plezniră, cu crestele intonației lui uleioase, sprâncenele și gurile întredeschise ale Consultantei și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să ți le ții, pituliceo... Că ălora de și le ține încrucișate sau îmbîrligate... Lui nimănuia nu-i vine cum să le facă bucurie. Și nici cum să le reguleze... Era o fațetă nouă, destinsă, șugubeață a Profesorului, se bucură toropită Maria C. Nicolici. Și, când își răsuci coada ochiului să-l cunoască transfigurat și de încercarea de a vorbi ca un om, descoperi, sudat de spatele ei, în locul torsului minunat spiritualizat al Maestrului, un hoit greoi și pătrățos, ca de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și pe toți ai lui. Speranța îl făcea să creadă că va fi închis ca și domnii români dinaintea lui, Vasile Lupu și Mihai Racoviță, în apartamentele pentru ostatici. Dar... Penultima chemare a muezinilor se pierduse în depărtări și orașul toropit de zăpușeala umedă părea mort. Ramadanul, postul cel sfânt, era deosebit de obositor când se întâmpla să fie în luna iunie. În palatul de proporții reduse dar foarte luxos al marelui muftiu de Istanbul, după apusul soarelui erau așteptați oaspeți importanți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zero total, care pe deasupra locuia într-o vilă somptuoasă, cu grădină și cu trei servitori, câte unul pentru fiecare opt ore, să-l vegheze când scria el câte un articol de îndrumare, nesărat și înțesat de lozinci. - Spune, zise Miron toropit. Te ascult. Pe urmă ieșim să ne plimbăm. Am început prin a-i povesti cum am cunoscut-o, că era opticiană și că multă vreme după ce m-am îndrăgostit de ea, de atunci de când s-a apropiat atât de tare
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ei picior gol. Și-l întinse fratern peste ale mele. "Ești urât, îmi șopti, dar ceva te transfigurează... o, ceva terifiant... toate vălurile cad în fața ta..." N-am înțeles aceste cuvinte fără noimă, dar îmi plăcea că era supusă, fericită, toropită și pierdută... Am apucat-o de umeri și am ridicat-o și ea și-a dres părul fără să-și deschidă pleoapele. I-am șoptit la ureche să-și vină în fire și ea, deodată, a surâs și s-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
o săgeată, în vârful căreia era înfiptă o pasăre multicoloră. Pe trupul plăpând, frumosu-i cap se legăna încet, puțin răsturnat pe spate, iar pe obrazul adormit se răsfrângea o melancolie liniștită și nevinovată. Când muzica se oprea, ea se clătina, toropită. Ritmul întețit al tobelor era ca o tulpină nevăzută, în jurul căreia fata își încolăcea arabescurile moi, pentru ca, pe neașteptate, să se oprească iar, o dată cu muzica, clătinându-se până aproape să cadă și scoțând un strigăt ciudat de pasăre, ascuțit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
o căutau în celălalt se întinsese și se întoarse în văluri asupra lor. Obosiți își reveniră, ea a început încet să-l mângâie duios. Întârzia voit, continuând să-și afle liniștea în repaus gradual. Își exterioriză sentimentele încântată și repeta toropită, - Iubitule! îi plăcea cum arată acum femeia aceasta cu ochii încărcați de dragoste, însă nu vru să se recunoască cucerit și își spuse nervos, - Nici nu distinge clar cine se află în fața ei, puteam fi oricare! Iar îl cuprinse disperarea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Puteam nimeri aici într-o zi ploioasă, când ploaia ar fi domnit peste pietre, cum a vrut s-o facă jungla. Ce mi-ar fi spus Palenque atunci? Nu știu. În schimb, azi lucrurile au un limbaj vital. Acești arbori toropiți de căldură, aceste păsări care zboară pe cerul limpede de septembrie, intimidează scepticul din mine. Văd o calitate în faptul că, în ciuda unui tot mai apăsat sentiment al relativității, n-am ajuns niciodată în tabăra celor dezgustați de viață. Și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
muniții ars, drumul spre Nantao făcea o cotitură În unghi drept față de canal și mergea de-a lungul unui drum pietruit, Între două orezării. Procesiunea se opri. Urmăriți de japonezi, care nu făceau nici o Încercare să-i grăbească, prizonierii așteptau, toropiți, În soare. Jim asculta respirația lor obosită. Apoi se auzi un tîrșîit de saboți și convoiul se mișcă din nou Înainte. Jim privi spre camionul de muniții. Fu uimit văzînd sute de valize zăcînd pe drumul pustiu. Epuizați de efortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
că Frank n-avea să se mai Întoarcă niciodată. Se retrăgeau În trecutul secret al serilor lui cu Paula și al lungilor conversații cu un tînăr și Înflăcărat jucător de tenis care bîntuise țărmul pînă descoperise, Într-o stațiune maritimă toropită, un elixir ce-avea să trezească o lume. Am ascultat mașina de tenis care se alimenta la nesfîrșit din coșul cu mingi. Bubuitul mecanismului de tragere era urmat de impactul fiecărei mingi care trecea peste plasă și lovea zgura, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
așezați pe marginea unui șanț aflat în imediata apropiere a poligonului de tragere. E un cald atât de nesuferit, încât îți lasă impresia că te afli într-o saună uriașă. Înșirați pe marginea taluzului, soldații din cele două plutoane așteaptă toropiți, încercând să reziste arșiței. Dogoarea soarelui de iulie amorțește reacțiile, pista prăfuită de antrenament plină cu tot felul de obstacole pare mai neprietenoasă ca oricând. Străbătând infernul torid, ecoul unor ordine răstite ajung până la ei. Învăluit într-un mic nor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de mulțime în papamobilul incognito, rîul Talna, orizontul faptă de culmi și se tratează în sepia, Orașu Nou comună rurală, Ocolul silvic Livada foioase termofile, crengile de salcîm unde scapă lumină, blazare, turațiile de motor pentru care s-au pregătit toropiți și lasă șoferul tăcut pe colac, tăietura de altă croială de rai silvic primită cu moțăieli, Mănăstirea Portărița 2 km piemont, afundul în panta munților, Livada firme bilingve, nu are case noi, dîmb din linia de blocuri, Strada Satu Mare, cîmpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Fata Morgana. Pe ușă iese chelnerul, cu tava cu cafeluța, cu berea, cu condens pe pahar. Țipă spre mine: Domnule, comanda dumneavoastră... Du-te dracului! Auzi mă, du-te dracului. Demarez nervos spre casă. O parte a creierului, cea ne-toropită total, îmi spune șoptit: Nu-i prea diplomatic, domnule... Du-te și tu dracului, îi răspunde parte toropită de zăpușeală. Eu, fiind imparțial, le las să se ciondănească în pace. Ce știu profanii? Întotdeauna am avut o deosebită stimă pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sunt la Radio, savurând cafeaua cu prietenul Constantin Ilie. Peste 20 de minute Îmi voi pune căștile pe urechi și microfonul dinainte, pentru alte vreo 40. Prietenul meu n’a găsit, pentru rubrica „Portret vorbit“, alt subiect decât pe complet toropitul de căldura verii care sunt; noroc că’n cabina de emisie e o răcoare plăcută, plătită Însă scump prin aer condiționat; poate am să mă leg și de asta... Greu de intuit, dar musai repede, căci sunt În direct, ce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]