100 matches
-
ca și cum ar fi gândit cu voce tare. Contrastul ăsta te face foarte fericit. —Eu... dar... Brigit părea nedumerită și-a încercat să spună ceva, dar Josephine trecuse deja mai departe. în cele din urmă, am ajuns la finalul acelei ședințe torturante. Josephine a spus că Luke o să urmeze după prânz, apoi i-a trimis și pe el și pe Brigit în sala de mese a personalului. Faptul că ei mergeau în zona „persoanelor normale“ m-a umilit și mai mult. Detestam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
minte că răspunsurile la întrebările ce m-au chinuit (oricât m-am străduit a le alunga, în această ultimă lună nefericită) se aflau la doi pași de mine, în ființa ei, ce se sprijinea de brațul meu ! Și atunci, nemairezistând torturantei curiozități, i-am spus : — Dacă aș putea înțelege de ce a fost nevoie de atâta mister între noi, ce ajunseserăm atât de apropiați... Nu s-ar mai putea invoca nici pudoarea exagerată, nici... Ca să pot ierta ce a fost, trebuie să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și simplu „recuperat“, fără comentarii, în viața lui John Robert? Era posibil. Totuși George știa prea bine cât de nesatisfăcător evoluaseră relațiile lui cu Rozanov, deși el nu se făcuse cu nimic vinovat, cum își spunea adeseori, în meditațiile lui torturante. Nu era vorba numai de faptul că John Robert „îi ruinase viața“ sfătuindu-l să renunțe la filozofie și îndepărtându-l, în felul ăsta, de la o carieră academică. Dar John Robert îi rănise mortal sufletul, sădindu-i în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
surprinsă, iritată și ușurată. Pearl sosi și o găsi pe Hattie petrecându-și vacanța de vară într-o mică garsonieră întunecoasă, din același bloc unde locuia Margot, și străduindu-se să-și facă temele de vacanță, în timp ce suferea de o torturantă singurătate și lacrimi cronice. Hattie avea treisprezece ani, Pearl douăzeci și unu. Când își concepuse proiectul, John Robert nu-l studiase în detaliu. De pildă, nu se întrebase ce o să facă Pearl în timpul cât Hattie era la școală și această problemă i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rătăcind într-o lume secreta, de aventuri sexuale, pur și simplu îl teroriza pe filozof. S-ar fi zis că-și spunea cu o pasiune dementă: „Ea nu trebuie să păcătuiască“. Acest chin, care se manifestase și înainte prin premoniții torturante, se materializase, printr-o fatalitate, exact acum, când John Robert începuse să simtă sau să-și imagineze că îi slăbesc puterile intelectuale. Încerca senzația cucernicului care-și pierde credința religioasă. Începuse să se îndoiască nu numai de ce făcea acum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
încetări? Când o sună la telefon Emma, pe la ora cinci după-masă, Pearl crezu că e Hattie și decepția o făcu să atingă punctul suprem al disperării. A fost semnalul final. Stând de atâta vreme în casă singură cu gândurile ei torturante, începuse să se simtă speriată, îngrozită. Nu se prea gândise la Emma, nici măcar nu avea o părere formată despre el, dar în acele momente simți că ar fi fost o prezență binevenită. Avea nevoie de ajutor, de o prezență umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pentru că am fost alungați din casele noastre, izgoniți din țara noastră; am fost tratați ca niște animale și măcelăriți ca niște oi. Ni s-a refuzat până și o moarte decentă. Nici măcar durerea provocată bunicilor noștri nu este atât de torturantă ca negarea sistematică ce i-a urmat. Dacă spunem asta, care va fi răspunsul turcilor? Nici unul! Există o singură cale de-a te Împrieteni cu turcii: să fii exact la fel de dezinformat și de uituc. Fiindcă ei refuză să ni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
matroanei. Apoi, nu își putea explica nevoia pe care o avea să scape din acest loc imediat după ce îi păși pragul. Nu, nu își va da haina jos, fiindcă, la urma urmei, avea acest drept. Vedea reflectate toate aceste gândui torturante în zâmbetul său ironic. ă Fraulein Keller, eu sunt un magistrat investigator. ă și prin urmare, nu vă puteți scoate haina. Înțeleg. ă Nu, nu. Problema este că mă aflu aici în interes de serviciu. ă Cunoști o pasăre după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
poetizare”... După ce, în răspăr cu mitul precursorului absolut, criticul observă că „scriitorul nu apăruse din neant”, întrucît se produsese la începutul veacului „o restructurare a mentalității artistice”, el eșuează în clișeele critice ale anilor ’60-’70: „tragedia” generată de „neîncrederea torturantă în posibilitatea realei comunicări” și determinisme de genul: „Asumîndu-și tragedia, Urmuz a ajuns la sinucidere, criza culturală declanșînd, în cazul său, una existențială”. Este evidențiată modernitatea centrării pe „text” și pe evitarea sugestiei în favoarea numirii directe: „Sfera conotativă... este preferată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
patru săptămâni ca să vadă ce se întâmplă cu Augustin. Pe de altă parte, viața lui tihnită s-ar fi scurtat: în loc de 40 de zile ar fi trebuit să stea doar 15, cine știe, chiar mai puțin, ceea ce i se părea torturant, mai ales când se gândea că nu poate să intre în orișicine. Și deodată l-a lovit și alt gând, unul și mai cumplit și care avea să-l bântuie tot restul existenței lui fărâmițate, și anume gândul sficuitor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
apăsătoare, împrumutîndu-le uneori un caracter voluptuos. Disproporția dintre infinitatea lumii și finitatea omului este un motiv serios de disperare; atunci însă când o privești într-o perspectivă de vis, așa cum e în stările melancolice, aceasta încetează de a mai fi torturantă, lumea apărând într-o frumusețe stranie și maladivă. Sensul adânc al singurătății vizează o suspendare dureroasă a omului în viață și o frământare în izolare cu gândul morții. A trăi singur înseamnă a nu mai cere nimic și a nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
acesta este atât de impalpabil și de difuz, încît nu se poate cristaliza în conștiința nimănui. Toate durerile care se sting aduc cu ele un sentiment de tulburare, ca și cum intrarea într-un ritm echilibrat ți-ar închide calea pentru regiuni torturante și încîntătoare în același timp, și de care nu te poți despărți fără să întorci ochii înapoi. Deși suferința nu ți-a revelat frumusețea, ce lumini îți mai pot fura privirea? Nu oare pentru că luminile acestea tremură ca și cum s-ar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
orientării mesianice, ci și într-o sumă de elemente psihologice și spirituale, care diferențiază specific fizionomiile națiunilor. În cultura franceză, care este o cultură de stil și în care grația temperează elanurile vitalității, n-a existat niciodată, ca o problemă torturantă și dramatică, antinomia dintre viață și spirit. (În Franța, bergsonismul este o erezie.) Francezul trăiește mai unitar, nici prea departe de viață și nici prea aproape de ea. Din acest motiv, nu veți găsi niciodată la francezi neliniștea și teama de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
că va da un semn de viață. A treia zi Pomponescu primi o telegramă cu următorul cuprins: "Vii mulțumiri pentru frumoasele cuvinte. Gaittany." Atât. Gaittany se făcea că nu-nțelege. Chiar și întîlnirile la masă cu cele două Pomponești deveniseră torturante pentru Pomponescu. În special madam Pomponescu-mamă dădea semne irecuzabile de debilitate mintală, întrucît, incapabilă de a percepe realitățile, sufoca pe fiul ei cu iluziile-i absolut deplasate. - Când ai să te hotărăști să reintri în minister? insista ea. . - Tot mereu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
creațiile omenești devenite derizorii (coroanele de plumb), stridente prin pretențiile de a se sustrage timpului și ruinei (Și scârțâiau coroanele de plumb). Între eul liric și această realitate împietrită în tiparele morții se instituie un raport fragil și nesigur, mereu torturant: Stam singur în cavou... și era vânt... Vântul, simbol obsesiv în poe tica bacoviană, este o entitate enigmatică, semnificând efemerul și inconsistența existenței sau neliniștea spiritului captiv în trupulcavou. Ca suflu cosmic, el poate simboliza o precară manifestare a transcendentului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
episodul excursiei la Odobești (cap. 3, E tot filosofie...), când Ela cochetează cu Grigoriade, marchează intrarea lui Ștefan sub zodia Erosului ca suferință. Evocarea nopții de 15 februarie, când, întors de la Azuga, nuși găsește soția acasă, urmată de o despărțire torturantă și de împăcarea fragilă (cap. 5, Între oglinzi paralele), redeschide răni dureroase în sufletul lui Ștefan. Este reliefat astfel un spirit dilematic și orgolios ce refuză până și ideea că este gelos. Întâlnirea cu Ela la Câmpulung (cap. 6, Ultima
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
excedate de neliniști, notații frizând tragicul. Jurnalul ante-mortem, zguduitor, include mărturiile lui Sorescu de final, care, bolnav incurabil, speră, se amăgește, se roagă și își întrevede sfârșitul produs la 8 decembrie 1996. Document uman sfâșietor, sub imperiul thanaticului; trei luni torturante, pe puntea "între viață și moarte"; mărturii în parte consemnate după dictare de către soția agonizantului până cu o zi înainte de Marea Trecere. O Singură confesiune, tot după dictare, Pasărea cu clonț de rubin, rămăsese de la Nicolae Labiș în ceasul din
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
caiete recunoști tot ceea ce Cioran ar fi putut să ascundă: meschinării, lașități, frivolitate, iluzii, frustrări, violențe. Abia prin ele Cioran se legitimează. Numite, explorate, ele nu numai că explică resorturi nebănuite care ar fi putut să înspăimânte, dar relevă nevoia torturantă de a fi și disperarea de a fi el însuși. Așa încât, fără a mai angaja istoria, Cioran apare în postura unui „personaj” care se oglindește exclusiv pe sine, fascinat de mecanismul a cărui ipostază stranie este. Un om din fragmente
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ne-am putea mărgini să privim!, exclamă el. Din nenorocire, ne încăpățânăm să înțelegem” (III, 76). Să privim și să ascultăm, am putea adăuga. Momentele lui Cioran de extaz, de pierdere a sinelui său disperat și a conștiinței de sine torturante țin tocmai de o astfel de resorbire în privire. Asta înseamnă a asculta Bach, a rătăci pe drumuri de țară, a privi marea. Dar acestea sunt momente tranzitorii. Cioran nu se poate rupe de instinctul înțelegerii, care-l proiectează în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
văzută "prin minte" sau printr-un ochean fermecat, din ipostaza nepăsării: "Eram ferice, liric, leneș, prost./ Bătut de-o veselie fără rost." Alteori creionează un univers al groazei, de coșmar, cu mașini și trenuri înspăimântătoare, cu sunete de claxoane stridente, torturante pentru nervi. O spaimă metafizică amenință existența: "Drumul, ducând departe, în sensul opus/ Acelui ceasornic uriaș/ Cu axul înfipt in Marele Oraș/ Dar aflat înăuntru tuturor acestor mizerii!/ Dar poate ar trebui să mă sperii." Poetul integrează o lume de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
creațiile omenești devenite derizorii (coroanele de plumb), stridente prin pretențiile de a se sustrage timpului și ruinei (Și scârțâiau coroanele de plumb). Între eul liric și această realitate împietrită în tiparele morții se instituie un raport fragil și nesigur, mereu torturant: Stam singur în cavou... și era vânt... Vântul, simbol obsesiv în poe tica bacoviană, este o entitate enigmatică, semnificând efemerul și inconsistența existenței sau neliniștea spiritului captiv în trupulcavou. Ca suflu cosmic, el poate simboliza o precară manifestare a transcendentului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
episodul excursiei la Odobești (cap. 3, E tot filosofie...), când Ela cochetează cu Grigoriade, marchează intrarea lui Ștefan sub zodia Erosului ca suferință. Evocarea nopții de 15 februarie, când, întors de la Azuga, nuși găsește soția acasă, urmată de o despărțire torturantă și de împăcarea fragilă (cap. 5, Între oglinzi paralele), redeschide răni dureroase în sufletul lui Ștefan. Este reliefat astfel un spirit dilematic și orgolios ce refuză până și ideea că este gelos. Întâlnirea cu Ela la Câmpulung (cap. 6, Ultima
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Dar partea a doua a filmului abandonează studiul de moravuri și livrează o serie de tablouri vivante ale unei dictaturi abstracte 13". Într-adevăr, fiecare detaliere a cronotopului excelent ales (un fel de sanatoriu-închisoare, amintind în special de spațiul torturant din Zbor deasupra unui cuib de cuci, dar și de diverse exploatări literare ale spațiilor demonice anatemizate în Vechiul Testament), fiecare metaforă-simbol ce polarizează atenția privitorilor (fotografia și portretul, nu atât că depozitare ale memoriei într-un Timp necruțător, cât că
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
tînguitoare față de o lume cae nu apreciază înălțimea intențiilor și care se opune realizării acestora prin multudinea tentațiilor pe care le oferă ea. Eșecurile pe plan social sînt inevitabile, ceea ce duce la intensificarea sarcinii exaltate consolalare și în același timp torturante, transformînd nevroza în psihoză. Vanitatea obsedantă poate merge pînă la a sugera ideea fixă că ești personal desemnat de Dumnezeu să-l imiți pe Iisus, să-i urmezi calea spre sfințenie, să-ți asumi datoria imperioasă de a te sacrifica
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
că a fost "Trimis cu catastiful ne-ncheiat", după cum personajul lui Camil, mult apreciat ca autor de versuri, nu reușește până la gestul fatal să-și organizeze opera într-un volum, spre marele regret al contemporanilor. Eșecul erotic e cu atât mai torturant și definitiv, cu cât femeile frivole (Gertrude și Emilia) par maculate de o apă stătută, mlăștinoasă, amintind de apa morților, în timp ce ochii acestora trădează lenea de a privi, imposibilitatea unei elevatio spiritualis: "Lăsași pășunea muntelui frumoasă/ Și lăpăi într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]