140 matches
-
ar fi fost demascarea și autodemascarea, substratul reeducării era tortura, doar astfel ajungându-se ca victimele să aibă reflexe pavloviene. Costin Merișca enumeră trei soluții posibile În fața reeducării: refularea, moartea și nebunia, Însă doar cea dintâi depinde de voința celui torturat. Sinuciderea era utopică, reeducarea nu putea fi evitată, iar victimele erau silite să supraviețuiască doar ca să devină călăi. Disperarea victimei devenite torționar era dramatică. D. Bacu17 prezintă cazurile unor reeducați care Își conștientizau condiția de epave umane și care, la
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
dintre complici (optsprezece la umăr) sunt executați. Rezultatul reeeducărilor de la Pitești, Gherla și din alte spații carcerale unde s-a Încercat exportarea fenomenului sunt 30 de victime ucise (după estimarea autorităților comuniste) sau peste 60 (după unele victime), 780 de torturați (după autorități), câteva mii de torturați ( În opinia victimelor), sute dintre aceștia rămânând cu traume fizice și psihice. Din documentele privitoare la ancheta lui Țurcanu și a lotului său de torționari (publicate În Memorialul ororii) reiese că schingiuirile au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
executați. Rezultatul reeeducărilor de la Pitești, Gherla și din alte spații carcerale unde s-a Încercat exportarea fenomenului sunt 30 de victime ucise (după estimarea autorităților comuniste) sau peste 60 (după unele victime), 780 de torturați (după autorități), câteva mii de torturați ( În opinia victimelor), sute dintre aceștia rămânând cu traume fizice și psihice. Din documentele privitoare la ancheta lui Țurcanu și a lotului său de torționari (publicate În Memorialul ororii) reiese că schingiuirile au fost indicate și aprobate de autoritățile comuniste
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
perioadă de dificultăți financiare și de profundă dezamăgire personală din viața fostului secretar florentin și cancelar secundar. În 1512 Machiavelli a fost concediat de la cancelaria Republicii Florentine. În 1513 a fost arestat, pe baza unei acuzații probabil false de conspirație, torturat (deși el nu a făcut nici o mărturisire în acest sens) și apoi eliberat pe neașteptate printr-o amnistie generală care a urmat alegerii unui florentin, Giovanni de' Medici, ca Papă Leon al X-lea. În 1515, la momentul redactării acestor
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
mărturisirilor” suscită imaginația scriitorilor. Belgianul Charles Plisnier este primul care abordează fenomenul în Pașapoarte false (1937): el aduce aici în scenă un bolșevic prizonier al mecanicii procesului, în ciuda fidelității sale față de partid. Koestler reia tema în Zero și infinitul (1946): torturat, bolșevicul Rubașov mărturisește crime imaginare. Procesele organizate în democrațiile populare* contra unor înalți responsabili comuniști prelungesc și înnoiesc întrebările asupra „pedagogiei infernale”, după expresia cu care Annie Kriegel califică acest exercițiu atât de particular (Marile procese din sistemele comuniste, 1972
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un membru NKVD, care le anunță pedeapsa - în jumătate din cazuri, pedeapsa cu moartea, executată în aceeași zi. Cât despre Stalin, va aplica aceste metode toată viața, așa cum o arată afacerea „complotului bluzelor albe” de la începutul anului 1953: arestați și torturați, medicii evrei de la Kremlin își mărturisesc intenția de a-l asasina pe Stalin. Numai moartea dictatorului pune capăt acestei sinistre comedii care prefigura, fără îndoială, o vastă epurare împotriva evreilor*. Mecanismul intern al proceselor Comuniștii, dar și tovarășii de drum
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
literar, un adversar al lui Titu Maiorescu. Polemica Gherea - Maiorescu a fost urmărită cu interes de Nicolae Iorga, lucru ieșit din unele relatări ale marelui savant. Arestat de agentura sovietică C.E.K.A., supus la un regim dur de interogatorii și torturat, Alexandru Dobrogeanu Gherea a suferit traume psihice, care vor contribui la alienarea lui mintală. Desi bolnav psihic, cu mintea rătăcită, considerat un om lipsit de periculozitate pentru Komintern, n-a scăpat de execuțiile staliniste. A fost executat, ca trădător al
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
părtaș, deocamdată inconștient, la supliciul lui. Când am conștientizat, am ridicat capul și-am strigat: Nu mai țin! Nu mai țin! Am dat drumul victimei. Cu o lovitură peste cap m-au redus la tăcere și-am căzut alături de cel torturat. L-au dezvelit pe cel bătut, atunci l-am recunoscut pe Costică Pascu. Trezit din aiureală, am început să plâng în hohote fără să mă pot opri. Căzusem în cursa subtil întinsă de diavol, speculând râvna mea de supunere la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
s-a repetat supliciul. Înaintea ultimei tranșe, ofițerul a deschis ușa celulei și, văzându-i pe bătrân și pe ofițerul legionar complet epuizați, întinși pe pardoseală, a dat ordin milițienilor să fie scoși. Milițienii îi făcuseră semn doctorului că cel torturat nu mai rezistă. Dar, ca să-și dovedească credincioșia, doctorul a aruncat încă o găleată de apă: Rezistă, rezistă, banditul! A pus mâna pe frânghii strângând din răsputeri. Așteptam ca sângele să-i țâșnească pe gură și pe nas și omul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
personaje au mai stârnit rumoare printre colegii dumneavoastră, pentru că specificul muncii făcea ca cel ce asculta să aibă o imagine în legătură cu cel ascultat. G.Ș.: Mazilu. S.B.: De ce? G.Ș.: Mazilu a zis că a fost arestat de Securitate și torturat, dar știți cum s-a întâmplat? S.B.: Cum? G.Ș.: A fost luat pe 21 decembrie. S.B.: Atunci când s-au făcut mai multe arestări. G.Ș.: A fost luat și dus la o casă conspirativă de-a noastră, pe la Băneasa
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
-i fixau picioarele; astfel, deținutul se prăbușea în cap. Bătaia la testicule. Această tortură consta în prinderea glandelor între degete, după care erau bătute cu un bețigaș sau cu o andrea de împletit până se umflau. În acest fel, cel torturat nu mai putea umbla și avea dureri înfiorătoare. Bătaia cu sacul de nisip. Deținutul era legat cu mâinile deasupra capului. Imobilizat în această poziție, era bătut cu un sac de nisip, care avea o greutate de 4-5 kg. Loviturile dislocau
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Și tot ce e împotriva lor va fi dat la o parte. — Ce fel de viață e asta ? Ați înnebunit ? — Oricum ar fi, măcar e viață, Cristi, măcar respirăm. Iar dacă nu erau morți, atunci cu siguranță erau închiși. Și torturați, cel mai probabil. Nu mulți ieșeau întregi de după gratii, batjocoriți în ultimul hal, bătuți până nu mai puteau să meargă, înfometați și umiliți, mințile luând-o razna de atâta durere și chin, oameni odată sănătoși care nici nu mai știau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
și tribunalul; în loc de patru librării, doar una; o singură farmacie în locul celor trei de dinainte de război. În schimb Fălticenii dezvoltă instituția securității, în frunte cu maiorul Fuchs, care a operat cele mai răsunătoare arestări în mediul intelectual: avocați, profesori, elevi, torturați și unii uciși în închisoare. Cu coline înconjurătoare pline de pomi fructiferi, cu livezi întinse în jurul caselor care naveau decât parter, orășelul îndemna, în lumina verde-aurie a zilei, la reverie și contemplări tihnite. Munca în livadă nu e nici grea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
XII-lea l-a numit Episcop de Iași; a fost consacrat ca episcop pe 05.04.1948 în București. Din 1949 a fost numit și administrator apostolic al Arhidiecezei de București. La 26.06.1949 a fost arestat, anchetat și torturat bestial la București și Sighet, unde s-a și stins, creștinește, la 10.12.1951. Prin puterea exemplului său, Episcopul îi învăța pe toți că „mântuirea noastră stă în rugăciune”, „cine se roagă se mântuiește” (Sf. Alfons M. De Liguori
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
declarații în care vor fi forțați să afirme că oferă informațiile de bunăvoie, nicidecum în urma torturilor, pentru a ține secretă acțiunea de la Pitești, pe de o parte, și pentru ca notele să lase impresia colaborării victimelor cu regimul. Primul lot de torturați a scris declarații, între 10 și 17 decembrie 1949, în fața direcțiunii, iar într-una din seri Țurcanu l-a instruit deja pe Pătrășcanu cum să procedeze în acțiune, cerându-i chiar părerea despre unii colegi de lot care ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
zi și câteva săptămâni, până când se intra în următoarea fază, în care li se cereau mai întâi informații. Practic, până în acel moment, tinerii erau bătuți fără să le fie foarte clar de ce. Acesta era alt moment de cumpănă pentru cei torturați, întrucât trebuiau să decidă dacă își trădează colegii rămași în libertate, uneori chiar membri ai familiei, ori dacă îi înfruntă pe agresorii lor - verbal, desigur, întrucât fizic era deja imposibil. Având în vedere că fuseseră supuși torturii timp de câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
tot ce ascunsese Securității în timpul anchetelor -, dar și informații din cadrul închisorilor, moment în care trebuia să îi denunțe pe acei membri ai administrației care au favorizat-o ori au ajutat-o în vreun fel. După ce se încheia „audierea” tuturor celor torturați (sigur, unii refuzau să vorbească și erau schingiuiți în continuare), victimele erau obligate să treacă în scris informațiile, la început, în fața directorului, iar mai târziu, direct în camera de baie, organizată de administrație pentru Țurcanu. În plus, cinismul organizatorilor a
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
și fizică. Pericolele nu treceau cu totul, întrucât au fost numeroase cazuri în care membri ai „comitetelor” de bătăuși au fost schingiuiți încă o dată (sau de mai multe ori) pentru că erau prinși cu informații ascunse ori manifestau milă față de cei torturați, dar situația lor era totuși mai bună decât a celor care suportau bătăile și chinurile în continuare. În plus, se conta pe faptul că, odată cu pierderea echilibrului sufletesc și decăderea morală a victimelor, următorii pași se vor face cu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
sunt cunoscuți Constantin Păvăloaie, Vasile Dușmanu, Ion Popescu, Nicolae Călinescu, Nicolae Eșianu, Petru Cojocaru, Cornel Pop, Ion Angelescu, Ion Soare, Emil Sebeșan, Iosif V. Iosif, Constantin Barbă, Radu Ciuceanu, Lucian Plapșa, aceștia (dar și alții) constituind primul lot masiv de torturați în cadrul acțiunii violente de la Pitești. Emil Sebeșan relatează că pretextul pentru începerea bătăii a fost înfruntarea dintre Țurcanu și Angelescu, ultimul fiind revoltat de faptul că un coleg deținut își permite să dea ordine în cameră. Deși Sebeșan, Ciuceanu și
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
materialul informativ smuls prin torturi de la deținuți, ori înființarea camerei 4-spital ca școală de cadre prin trimiterea de volume din biblioteca penitenciarului, au fost luate direct de către ofițerul politic Ion Marina 2, cel puțin conform declarațiilor lui Dumitrescu. Pentru că cei torturați erau obligați să denunțe orice favoare din partea administrației, gardienii au fost și ei prinși într-un cerc vicios și au participat la bătăi în mai multe rânduri. Un alt detaliu extrem de important, deși nu în totalitate sigur, este ordinul dat
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
care să îi poată folosi în aplicarea sistemului de torturi, menționându-i pe Vasile Pușcașu, Aristotel Popescu, Murărescu, Gheorghe Popescu, Cerbu, Voin și Grigore Romanescu 2. Dintre aceștia, doar Pușcașu făcea parte din lotul inițial de la Suceava, restul fiind cu toții torturați la Pitești. De asemenea, în închisoare se primeau pachete cu alimente de acasă, dar ele erau repartizate de Popa doar acoliților săi. Ioan Cerbu amintește că Popa l-a ajutat pe Viorel Negrilă cu pachete și cu streptomicină 3. La
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
însă fără succes 3. Dintre metodele aplicate de Stoian, Pușcașu, Murărescu și Popescu, Popa înșiruie îngurgitarea excrementelor, băutul urinei, sărutarea reciprocă în anus, mânjirea gurii cu fecale, lingerea closetului, strângerea degetelor între bucăți de lemn la ușă până la leșin; vara, torturații erau ținuți zile întregi în picioare, cu ochelari pe ochi, bine îmbrăcați și cu bagaje grele, fără posibilitatea de a bea apă; picătura chinezească a fost folosită de Murărescu asupra lui Drohobeczky Attila Anton, care fusese ras pe cap. Popa
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de fapt creolină și l-a luat la rost: „Ai băut pe p... mă-tii creolină. Ai băut urină”. Au așteptat puțin și, văzând că nu moare, l-au bătut cumplit 4. Același Voinea susține că Dumitrescu fusese atât de torturat, încât a început să recunoască vini și fapte imaginare, și că torturarea sa cu exces de zel s-a datorat faptului că era nepotul comandantului legionar Butnaru din Iași. A fost cercetat pentru procesul Țurcanu la Ploiești între iunie și
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
colaborat intens cu Popa „Țanu”. Popa spune în anchetă că Grama era cel care dădea indicațiile pentru bătăi, cel puțin între 15 octombrie 1950 și 1 ianuarie 1951, creditându-l cu inventarea metodei folosirii sării în exces în mâncarea celor torturați. Tot Popa menționează o scenă dramatică după moartea lui Alexandru Radovan, la care contribuise și Grama: „Ce, eu l-am omorât? L-au omorât cei de la 104 și, în definitiv, ce ți-e milă de el? A fost un bandit
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
cu acesta atât în Suceava, cât și în primele luni în Pitești și s-a alăturat acțiunii sale. În vara lui 1949 a făcut parte din prima echipă care tatona grupul mediciniștilor din București (cel care avea să devină primul torturat), alături de Leonard Gebac, Constantin Onișor, Ion Negură și Eugen Țurcanu. La sfârșitul lui noiembrie 1949, se găsea în camera 4 din secția gardianului Covreja, având rolul de a obține informații de la Pafnutie Pătrășcanu, în principal. În momentul în care acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]