2,344 matches
-
cu sandalele, iar în loc de computer - atît de scump - se poate încerca din nou cu mașina de scris. Și în loc de manuale alternative, nu e mai bine cu un manual unic, ieftin, urît și prost ? Și în loc de democrație nu e mai bun totalitarismul ? Dă-i încolo, că s-au îmbogățit destul" - a spus despre autorii de manuale o persoană foarte importantă din Ministerul Educației, instituție care se presupune că ar trebui să apere interesele tuturor celor pe care-i păstorește și, da, să
Prețul manualelor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15187_a_16512]
-
în arta europeană - această întoarcere spre figurativ reprezenta o tendință puternică pe plan mondial -, artiștii români au pus cîteva accente foarte importante, mai ales în perspectiva istorică și psihologică a unei Românii prizoniere înlăuntrul unui sistem pentru care noțiunea de totalitarism este una aproape bucolică. în mod cert, propunerile lor, dar și ale altor artiști din aceeași perioadă, au marcat primele momente a ceea ce s-ar putea numi neoantropocentrismul românesc. Lor le-au urmat, într-o adevărată avalanșă, artiștii generației optzeci
Artistul de mîine și lumea de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15201_a_16526]
-
o pune în slujba unei credințe speciale, dăruiesc celor din jur ceea ce știu, cu o bunătate inflexibilă, care pare, adesea, de pe altă lume. Am cunoscut cîțiva astfel de oameni, a căror bunătate nu s-a lăsat contaminată nici de jegoșeniile totalitarismului și nici de murdăriile tranziției. Unul dintre ei este doctorul Mihai C. Teodorescu, unul dintre marii dermatologi ai României, doctor și în filosofie - sper că nu-și închipuie nimeni că ne înrudim, deși aș fi fericit să fiu rudă cu
Blajinii dintre noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15232_a_16557]
-
înțelesul că multă vreme nu s-a putut vorbi despre autorul Rozei vînturilor decît vehement negativ, într-o unilateralitate politic pecetluită de cele trei dictaturi: a lui Carol al II-lea, a lui Ion Antonescu, a comuniștilor. Prin urmare "patronul totalitarismelor" s-a văzut dezavuat tocmai de cei ce ar fi trebuit să aibă cultul său! Liberalizanții noștri actuali, unii abia coborîți de la catedra îndoctrinării marxist-leniniste (sau încă rămași cu un picior pe podiumul acesteia), sînt și ei antinăiști nu o dată cu
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
prin tipul de scriitură practicat. Cititorii occidentali descoperă în cărțile autorilor ruși, proaspăt traduse aici în Apus, un univers foarte diferit de clișeele curente - romane polițiste cu mafioți ruși, story-uri sentimentale à la Doctor Jivago, memorii și mărturii despre ororile totalitarismului ori dezbateri interminabile în jurul problemelor democrației ruse. Cunoscătorii avizați ai scenei literare ruse se referă la o adevărată revoluție culturală, manifestată printr-o deschidere fără precedent spre circuitul de valori, idei și bunuri din întreaga lume, dar în prelungirea unor
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
globalizării diversitatea, care este „inima oricărei culturi”. Scriitorul rus Evgheni Popov a arătat că în locul relelor aduse de comunism s-au instalat cele aduse de globalizare și de terorism, iar colega sa Svetlana Vasilenko a vorbit despre psihozele create de totalitarism. Dinu Flămând, moderatorul sesiunii a doua a colocviului, a vorbit despre „noul Raskolnikov”, un personaj care-și caută identitatea consultând horoscopul, iar Gabriela Adameșteanu despre „celălalt care e doar oglinda care te urmărește”. Gabriel Chifu s-a referit în expunerea
Festivalul Internațional „Zile și nopți de literatură” by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/13483_a_14808]
-
Mari. Or, în anii ’30, singura provincie descoperită din acest punct de vedere este Basarabia, în dispută cu URSS. Merită subliniat că, aparent naivă azi, politica tratatelor acționează totuși în spiritul epocii. Dacă ea se va dovedi repede ineficace în fața totalitarismelor, iată un fapt care nu poate cădea, nici pe departe, în sarcina exclusivă a lui Titulescu, cât a întregii lumi interbelice. Interesantă este și caracterizarea pe care Alexandru Danielopol o face mentorului său, din care exclude determinanta politică - adăugând în
Conjuncția salvatoare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13505_a_14830]
-
l-am auzit murmurând: „Săraca lume, Doamne!” „Cine e?”, l-am întrebat pe cerber. „E un domn Eminescu.” Puțin după aceea, mintea lui arzătoare s-a întunecat. În mai 2003, când transcriu acest text vechi scris pe timpuri în plin totalitarism, un interviu luat Hazardului neiertător prefăcut într-un adolescent curios, martor al trecerii Geniului, mă întreb, dacă, pe pământ, și mai cu seamă în România de astăzi, plină de atâți inși rudimentari, primitivi, înzestrați cu fel de fel de puteri
Fără șase 100 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13573_a_14898]
-
pe față, în publicațiile periferice (nu geografic, ci calitativ) din țară, cele două «comenzi» își cîntă «hai să dăm mînă cu mînă». Și-aș adăuga: să nu le fie de bine!”. Asemenea rînduri atestă și ele faptul binecunoscut că flagelul totalitarismelor nu trece cu una-cu două, că sîntem siliți a-i îndura efectele calitatativ „periferice”, dar oricum oneroase. Să le-ajungă blestemul candid al poetului! Alexandru Lungu, Misterul poeziei. ~ntre turnul de filde[ [i zgomotul istoriei, Ed. Paralela 45, 2003
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
într-o lume în care nici unul, nici altul nu au ce căuta. Etnografie și oțel Complexul de țară eminamente agrară, care va fi însoțit discret, vreme de mai multe decenii, conștiința de sine a României, și-a găsit în anii totalitarismului comunist cea mai aberantă și mai grotescă formă de rezolvare: industrializarea sălbatică și popularea geografiei patriei cu giganți din diferite specii, în rîndul cărora erau răsfățate ramura metalurgică și cea petrochimică. Dacă dezvoltarea petrochimiei a dus, inițial, la raționalizarea drastică
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
de la Marin Preda, care mi-a spus, cu gravitate: Monșer, te felicit!. Scrisul e o...maladie psihică - Dumneavoastră ați străbătut viața literară, viețile literare, ați fost în miezul lumii scriitorilor. - Cea mai interesantă viață literară am avut-o, paradoxal, în totalitarism. Dacă nu ai trăit acel lucru, e greu să-ți dai seama. În Uniunea Scriitorilor, eu am intrat târziu și cu teamă, cu toate că știam foarte bine că scriitori adevărați erau foarte puțini; îi miroseam imediat. Eram foarte retras și când
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
schimb, a dat ideea și poate că se va găsi cineva care să facă o istorie a boemei autohtone de la începuturi pînă în prezent. Fiindcă în perioada regimului comunist din România, boema a însemnat și o formă de protest împotriva totalitarismului, si un mijloc de a conserva un anume fel de libertate culturală. Dar - după cum rezultă din dosarele de la CNSAS - sub travestiul de boemi destui au fost cei care au făcut pe nemulțumiții și pe liberii la gură, avînd de fapt
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
e redacția culturală. «Nu vi se pare că se vorbește prea mult despre Cioran și Eliade?» l-a admonestat sever patronul. Rămîn stupid. Trăim (inconștient) în plină desfășurare a societății comuniste". Oare numai "inconștient"? Orice critică la adresa "mărețelor realizări" ale totalitarismului se izbește de rezistența vechii mentalități ce zadarnic se străduiește a-și pune straie noi ( ele sînt cele mai primejdioase, întrucît ne pot lesne induce în eroare): "Directorul Muzeului vîlcean e ofuscat, de fapt, că am atacat sistemul practicat de
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
arată dispuși a le recunoaște ascendența, considerîndu-i deja "epuizați", "terminați". Se manifestă o mobilitate fără precedent, o nervozitate generaționistă aproape isterică. Au început să bată la ușă și "douămiiștii" Mircea A. Diaconu menționează și "condescendența" optzeciștilor afirmați inițial, majoritatea aparținînd "totalitarismului" bucureștean ( s-ar putea vedea aci o analogie cu valul prim, privilegiat, al șaizeciștilor), în raport atît cu congenerii lor veniți ulterior, mulți dintre ei circumscriși mediului provincial, cît și cu cei care, ținînd de alte vîrste poetice, s-ar
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
11-12 ani poate produce confuzii, dintr-o afectivitate încă necuprinsă în armura rațiunii. Un pic de răbdare și îi vine și lui rândul! Doar oameni suntem! A îndoctrina, însă, generațiile de cum merg pe picioare a fost, în schimb, specialitatea fiecărui totalitarism, și mai departe va rămâne. Ca străjer, pe la 11-12 ani, purtam cu mândrie eghileții galbeni, bascul alb, fluierul cu șnur, nici un dubiu nu mă cutreiera când cântam în cor, "Regele coboară printre noi/ să ne-nsufle avânturi de eroi" sau "Toți
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
excepție pare s-o constituie Jeni Acterian, adolescenta genialoidă ce-și scrutează necruțător viața intimă, e drept în contextul menționării unor personalități de la finele perioadei interbelice. Exhibarea "ratării" sale are aerul a prefața impasul crunt al unei generații confruntate cu totalitarismul. "Am o conformație de om ce va rata, mărturisește diarista fără ocol. Sînt leneșă, comodă, egoistă și fără prea mare energie. în Ťabsolutť nu cred în nimic și deci organic n-am entuziasm pentru nimic; n-am nici un fel de
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
potrivit căruia - întreaga istorie a Reich-ului milenar nu ar fi fost - la urma urmei decât un amplu război îndreptat împotriva memoriei (Levi 1989: 31). Afirmația se va fi dovedit perfect valabilă și în cazul când se aplică realităților generate de totalitarismul comunist. Să ne reamintim repetatele demersuri de mistificare și re-inventare a propriei noastre istorii care, în esența lor, nu exprimau altceva decât o tentativă obstinată de ocultare a sensului real al unor anumite evenimente și - în ultimă instanță - nu erau
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
omogenitate și uniformitate, și că evoluția aceasta dăunează identităților și apartenențelor tradiționale. [...] nevoia de identitate personală se întâlnește cu aceea colectivă; [...] doar construindu-ne un trecut comun putem beneficia de recunoașterea datorată grupului(Todorov 1999: 52). Violentul atac pe care totalitarismul, prin ideologie și teroare, îl declanșa asupra memoriei (atât a celei colective cât și a celei individuale) punea în acțiune un teribil appareil sanglant de la destruction, o industrie de falsificare a conștiinței și deturnare a realității, o fabrică de opinie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
erau impecabil de universale și transcendente.” (Judt 2008: 204). Dar, surprinzător, mărturiile precum și acuzele la adresa comunismului nu mai păstrau demult aspectul de noutate absolută. Potrivit unui studiu întocmit de Pierre Rigoulot intitulat Imaginea lagărelor sovietice în Franța: un revelator al totalitarismului, se putea vorbi deja despre o elocventă istorie încă din anul 1928 prin cartea scrisă de Raymond Duguet O ocnă în Rusia roșie: Solovki, insulă a foamei, a supliciilor și a morții. Era adus în discuție unul dintre primele lagăre
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
ideologice din patrie și câștigarea unor puncte de vedere proprii în condiții de libertate, nu vrem să se piardă din vedere faptul că o multitudine din textele publicate vădesc și o vizibil-serioasă preocupare analitică ce se focalizează asupra aspectelor specifice totalitarismului, acesta considerat o apocalipsă spirituală ale cărei efecte determină o cumplită secătuire ontologică a adevărului în cultură. „Orice efort ontologic al înțelegerii creatoare, afirma George Uscătescu, a fost, în perioada proletcultului înlăturat, în numele unui nou pragmatism utilitarist, autonomia procesului estetic
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
de un spațiu public care să nu fie golit axiologic. Dacă spațiul public nu cuprinde niciun fel de valoare, niciun fel de reper, dacă toate valorile publice sunt negociabile, înseamnă că putem contesta orice, până și democrația, până la reîntoarcerea la totalitarism. Noi înșine, ca cetățeni europeni, trebuie să ne ocupăm și de umplerea cu valori a spațiului public, nu doar de golirea lui. Sigur că, omenește vorbind, mă revolt nu doar față de atentatele din Franța sau din Danemarca, ci și față de
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
un palimpsest al groazei" (Un roman documentar copleșitor, în "Orizont", 2, 2007). Ceea ce nu-i lucru puțin, într-o vastă bibliotecă a enormei - din multe perspective - probleme. Subiectul nu doar că rămâne actual, dar s-a regenerat după falimentul celuilalt totalitarism, de extremă stângă. Cartea lui Dieter Schlesak este una despre producerea și asumarea (etică, metafizică, religioasă) a vinovăției, mai ales a celei reale, directe, dar și despre responsabilitatea omului ca agent, martor, pacient al terorii și suferinței. Există în noua
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
și să-și subordoneze tehnica briantă unei concepții muzicale mature. Totul spre încântarea spectatorilor (în cazul de față, a celor care l-au aplaudat la Porgy&Bess). Generația ce a purtat greul muzicii noastre de jazz în ultimele decenii de totalitarism a fost și ea reprezentată - la cel mai înalt nivel - prin recitalul Cvartetului Marius Popp. Reîntâlnirea, pe scena P&B, dintre Popp/pian, Cătălin Răsvan/bas (ambii rezidenți în București) și doi dintre marii „fii rătăcitori” ai jazz-ului românesc
Întâia „Săptămână a Jazz-ului românesc” peste fruntarii by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/13198_a_14523]
-
eșec al unui posibil imperiu planetar. SUA, crede el, nu sunt pregătite pentru un rol pe care prăbușirea bruscă a comunismului li-l impun, deși scopul acțiunii lor istorice, „funcția” lor, a fost de apărare consecventă a principiilor democrației față de totalitarisme. Într-o lume democratică în ansamblu nu mai există - după cum demonstrează Doyle - necesitatea unei superputeri militare pentru garantarea libertății și SUA devin, automat, „o democrație printre altele”. Or, de o asemenea eventualitate se tem elitele americane pentru că, dacă necesitatea unui
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
culturală cu restul lumii. Or, SUA vor un control în forță al mapamondului, o globalizare impusă a „modului de viață american”, deși, la rându-i, acesta se transformă în contextul ascensiunii oligarhiei. America exploatează criza de tranziție generată de căderea totalitarismelor tocmai pentru că, altfel, dominația ei s-ar pierde, ar fi marginalizată într-o lume policentrică. Dar, SUA nu au nici forța militară, nici forța economică, nici strategia cea mai adecvată pentru a controla lumea. Militar, America trebuie să se rezume
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]