166 matches
-
din moment ce există o incompatibilitate absolută între limbajele culturale diferite 477. Ceea ce regăsim, în acest context, este, după cum subliniază anumiți comentatori, o respingere a fundaționalismului specific epistemologiei moderne 478, o renunțare la instanțele fondatoare, configurate de gândirea modernă într-o modalitate "totalizantă". Pe de altă parte, tocmai această abordare este ținta unor critici la adresa unei asemenea viziuni postmoderne, considerându-se că ea însăși este totalizantă, atâta vreme cât, într-un sens, prezintă necesitatea unei totale renunțări la metanarațiuni și, într-un alt sens, se
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
fundaționalismului specific epistemologiei moderne 478, o renunțare la instanțele fondatoare, configurate de gândirea modernă într-o modalitate "totalizantă". Pe de altă parte, tocmai această abordare este ținta unor critici la adresa unei asemenea viziuni postmoderne, considerându-se că ea însăși este totalizantă, atâta vreme cât, într-un sens, prezintă necesitatea unei totale renunțări la metanarațiuni și, într-un alt sens, se fundamentează pe convingerea că această necesitate a dominat gândirea modernității 479. În mod evident, o astfel de critică nu anulează existența unor modificări
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
nu poate fi altceva decât o reașezare a acesteia în raport cu pretențiile condiției postmoderne. După cum arată anumiți comentatori, "(...) epistemologia nu a "murit", ci doar s-a transformat, o imagine determinată asupra științei putându-se constitui și în absența acelor concepte generale, totalizante, specifice modernității, în absența unor criterii și norme universale, pe baza descrierii comportării cognitive a oamenilor de știință în situații particulare, determinate"483. Cu alte cuvinte, particularizarea cunoașterii, în încercarea sa de a răspunde la problemele concrete pe care le
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
proiecția procesului globalizării la nivelul conștiinței sociale și individuale, realizată într-o manieră holistică, impune schimbări ireversibile în planul teoriei sociale însăși. Astfel, noțiunea de "societate", în sensul său "clasic", modern, apare redundantă din perspectivă postmodernă, fiind considerată un concept totalizant. Globalizarea presupune, dimpotrivă, o logică pluralistă, fragmentară, în esență contra-dictorie497, trecerea umanității la o condiție complexă, în care lumea ca atare este reconstituită ca un altfel de spațiu social. Cu alte cuvinte, nu mai putem vorbi de societate în condițiile
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
său de simț cel mai solicitat rămîne ochiul, iar lumea surprinsă cu predilecție de privire se coagulează frecvent În unități și ansambluri spațiale care sugerează etalarea, prezentarea, desfășurarea, cuprinderea, Înregistrarea unui cît mai mare număr de obiecte (imagini): perspectivă cumulativă, totalizantă, pe care o concretizează o Întreagă constelație de imagini, de la aceea a panoramei, a deschiderii caleidoscopice a privirii, la succesiunea afișelor, ferestrelor, mărcilor poștale, vitrinelor, panopliilor, garderobelor etc., cu corespondente În universul textual-scriptural: almanahul, atlasul, harta, albumul, catalogul, jurnalul, registrul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
scoțîndu-le din inerție și stagnare. În mod firesc, metaforele spațiale din categoria celor menționate (vitrina, garderoba, panoplia) Își au foarte frecvent corespondentele În figuri textual-scripturale ce satisfac exigențe similare ale sugestiei, adică constituie deopotrivă spații În care se exprimă viziunea totalizantă a lumii, Însumată În semnele ei, ca lume scrisă, dar și, pe de altă parte, ca univers În-scris, asumat, asimilat, aflat, oricum, În intimă comunicare cu obiectul. Este cazul suitei amintite, căreia le aparțin almanahul, atlasul, harta, albumul, jurnalul, registrul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
straturi ale fanteziei ar acoperi-o. Abia În Patmos ajunge de fapt În pragul vizionarismului oniric, ce substituie În mare măsură freneziei de „operator al limbajului” ambiguitatea specifică a unor stări de spirit aliind angoasa, stranietatea programaticului „depaysement”, cu reveria totalizantă. La Întrebările puse de G. Călinescu cu privire la apartenența poetului la una sau alta dintre orientările avangardei, se poate așadar răspunde că fiecăreia dintre acestea scrisul său Îi este dator prin cîteva note caracteristice, topite Însă Într-o „stare de spirit
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
generație și de îndeletnicire, rolul de a consolida în conștiința estetică a cititorilor cinci autori de referință. Al. I. Odobescu este văzut din perspectiva organicității unei opere esențiale. Creația artistului nu trebuie nicidecum scrutată unilateral ci mereu dintr-o perspectivă totalizantă: „... a propune atenției publice un Odobescu antologic, adică pe fragmente, care să aibă fiecare în parte un motiv unitar ca „descrierea Bărăganului” sau „basmul bisoceanului”, când opera întreagă se întemeiază pe unitatea arborescentă și vie a conștiinței, însemnează a-l
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
operă a cineastului, a dramaturgului și eseistului-polemist și chiar a romancierului. Pasolini nu mai vrea să reinventeze în Petrol "o mașină care funcționează singură în imaginația cititorului". El își asumă, sub presiunea timpului și a precarității vieții, un proiect interactiv, totalizant, forfotitor de experiențe, repulsii și primejdii reale, de ultime și extreme mărturii, un fel de testament al autorului în instanța cititorului martor, confident și protagonist al scrierii. Petrol înseamnă un masiv tom "Pasolini prin el însuși", dar și cartea de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
filozofiei este aceea a „prezentării“ ideilor, ceea ce revine, de fapt, la medierea unei „auto-prezentări“ a acestora. Natura lingvistică a ideii generează discursul prin impunerea unei „asceze“ (Askeze): conceptul nu are dreptul să se avânte înaintea faptului ca atare, impunând perspective totalizante. Mai degrabă, gestul repetitiv prin care gândirea se întoarce asupra fragmentului și se cufundă în „pozitivitatea“ acestuia are ca scop recontextualizarea continuă a fenomenului și activează, cum am menționat, funcția simbolică a cuvântului. Prezentarea ideii se realizează, așadar, prin asumarea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în primul capitol, o filozofie a istoriei, întrucât istoria este cea care conține deopotrivă sem nele căderii, dar și condiția de posibilitate a așteptării mesianice. Critica dreptului (a violenței sale constitutive) se realizează prin deconstrucția formei sale mundane: dislocarea instanțelor totalizante ale istoriei face loc survenirii, ca eveniment, a originii lor divine. Problema este aceea a modului în care o astfel de survenire poate fi gândită. Aici intră în joc cea de-a treia critică a lui Kant, cu teoria judecății
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
adaosă și mai cu de-adins cu ascuțit și nebiruit cornul a monocherului într-armându-să, într-o luptă numai toată biruința asupra leului dobândi, în carile îndată și fără nici o împiedecare să și mută"17. Și iată ființa perfectă, hibridul-sinteză, "monstrul totalizant (sau "angelic")", "personajul cu două nume și șase suflete", cum îl numește Gabriel Mihăilescu 18. El adună calitățile animalelor pe care le învinge în căutarea sa inițiatică. Căutare de sine, trebuie să adaug. Iată rezultatul ultim, dincolo de care nu se
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
din străfundul propriei interiorități. în secolul trecut, proiectul de societate al lui Platon a fost dur atacat de pe poziția liberalismului, a societății deschise, a demnității și libertății individului modern. Republica lui părea modelul neliniștitor, capul de serie pentru toate societățile totalizante sau chiar totalitare. Dar această critică era întreprinsă în orizontul obiectivării, din perspectiva individului autosuficient, aspect obiectivat al persoanei. Pentru critici, cetatea platoniciană nu era altceva decît un proiect de societate realizabilă sau utopică, puțin contează care înregimenta individul. Statutul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
individul. Căci, potrivit logicii lui Platon, individul și cetatea sînt expresii, în registre diferite, ale sufletului, și amîndouă trebuie ferite de înlănțuirea în obiectivare, amîndouă trebuie privite drept simbol, nu absolutizate în obiectivitatea lor. Așadar, nu un proiect de societate totalizantă propune Platon, ci o cale de totalizare de realizare a destinului total pentru suflet. Dacă cetatea e privită ca realitate secundă, ca machetă a sufletului, atunci proiectul lui Platon cîștigă în viabilitate și sens chiar în planul simbolicii sociale. Fiecare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
în sînul ei dinamica eliberării, depășirea de sine către/în Cel cu totul liber. Divinul este cel care își desfășoară, în omul complet eliberat, libertatea fără margini. în varianta lui exemplară, Omul universal se caracterizează în aceeași măsură ca principiu totalizant al realului și ca transcendere Andrei Pleșu menționează abundența temei la platonicienii musulmani (mundus imaginalis) și la Părinții creștini orientali (citate din Grigore Sinaitul, Isaac Sirul). Acestea sînt calitățile pe care prologul Evangheliei după Ioan le proclamă solemn în ce privește Logosul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
care ne leagă «de acordul profund cu ceilalți» în care experiența realității este înrădăcinată în mod originar. Doar atunci când acest acord irumpe în conștiința noastră facem experiența adevărului și această experiență a adevărului este «extrametodică»” (p. 34). Prinse în proiectul totalizant al modernității, gândirea și limbajul au devenit vectorii acestuia. Redescoperirea și reevaluarea „celeilalte gândiri” și „celuilalt limbaj”, premoderne, pre-metodice, vagi, imprecise, comune - dar pe de altă parte deschise spre posibilitatea dialogului - este, într-un anumit sens, întreprinderea cea mai semnificativă
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
tărâmul emoției, nu al rațiunii, iar acești moderni sunt cei care resimt necesitatea creionării distincției dintre mit și folclor, basm, legendă, fabulă, insistând să creadă că cei vechi aveau simțul unității dincolo de datele naturale ori umane, prin astfel de narațiuni totalizante, ordonatoare, "simbioze încărcate de simboluri și vii în semnificație".67 Urmându-l pe Jacques Solé, putem însă lua în considerare și alternativa la opoziția drastică dintre gândirea religioasă și cea științifică, dintre cea medievală și cea modernă, căci "inseparabilă de
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
înlănțuirile discursului" pot fi percepute elementele cele mai semnificative ale limbii. Cît despre Saussure, el își definește obiectul și programul drept revenirea elementului discursiv la limbă ca la "o comoară mentală", adică la ceea ce pentru Humboldt nu era decît "proiecția totalizantă a vorbirii în act" (1974: 1983): Întreaga limbă intră mai întîi în spiritul nostru prin intermediul planului discursiv, așa cum am spus și așa cum este și firesc. Dar așa cum sunetul unui cuvînt, realitate care a pătruns astfel, la rîndu-i, în forul nostru
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de finețe și frumusețe a mâinilor aduce cu sine un contra-serviciu în forma mulțumirilor din partea destinatarului. Vesela poate primi rolul unui oponent și Mir Rose de adjuvant magic într-o căutare întreprinsă de către subiectul "dumneavoastră". Divizarea acestui subiect în persoana totalizantă ("dumneavoastră") și parțială ("mâinile dumneavoastră", sinecdocă reprezentativă) se explică perfect prin dispozitivul actanțial și prin programele narative: subiectul de stare este reprezentat de mâini și subiectul de acțiune de consumatoarea care utilizează Mir Rose. Dacă acesta din urmă prezintă modalitatea
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Paris, 1904. Printre milenariști figurează nume importante: Papias din Hierapolis; Iustin (Dial., 80), Irineu al Lyonului (Adu. haer., V, 33‑35); Tertulian (Adu. Marc., II, 24). În paralel cu acest milenarism moderat, „care se înscrie în cadrul unei versiuni organice și totalizante a istoriei lumii lipsite de așteptare sau entuziasm eshatologic” (Simonetti, ibidem), există o formă de milenarism radical, reprezentată, în secolul al II‑lea, de mișcarea montanistă. Reacția decisivă împotriva milenarismului vine din partea alexandrinilor, care au „spiritualizat” concepția eshatologică creștină. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Bisericii și aventurile mistice ale autorilor moderni. În lumea artei, de asemenea, tradiția nu mai este pentru creator decât un cuib otrăvit cu prejudecăți. Subiectivismul - și mai ales cultul geniului - pare o fatalitate. Tradiția ca disertațietc " Tradiția ca disertație" Proiectul totalizant al Iluminismului este configurat de idealul progresului în cunoaștere care contaminează imediat științele umaniste. Metoda devine normativă pentru orice căutare a adevărului, fapt care elimină fundalul dramatic al mistagogiei divino-umane. Ecuația este simplă: cunoașterea înseamnă parcurs algoritmic al metodei științifice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nici monumentalizată și nici încheiată, autorul gândindu-și opera ca un ansamblu deschis de lucrări care, totuși, se întregesc cu fiecare nouă apariție, ca straturile istoric încorporate în decurs de secole ale magnificelor catedrale medievale. Este, fără îndoială, o încercare totalizantă de cuprindere a postmodernității, dar care evită închiderea într-un sistem mortifiant. Perspectiva "holismului sociologic", atribut imanent gândirii sociologice pe care îl relegitimează și îl aplică în numeroasele sale lucrări (20 de titluri traduse în peste 20 de limbi de pe
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
resurselor, a așteptărilor. Spre exemplificare, într-o vastă cercetare realizată asupra Partidului comunist italian (PCI), Mannheimer și Sebastiani [1982], refe-rindu-se implicit la analiza stimulentelor, le-au împărțit în trei tipuri: Stimulentele și activitatea în partide a) o concepție puternică și totalizantă a partidului, definită pe baza trăsăturilor generale care se raportează la tradiție (partidul-ideal); b) o concepție puternică definită pe baza obiectivelor generale direcționate către transformarea socială (partidul-proiect); c) o concepție mai neînsemnată, sectorială, definită prin obiective sau trăsături particulare și
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
se oprește într-o imagine/ ape văzduhuri metropole rămân suspendate/ universul întreg se oprește/ într-o fotografie/ adâncă și temerară// El ia fotografia umedă încă/ o privește prelung/ pe el se privește/ și o înghite.” Poemele prelucrează într-un sens totalizant variabilele acestei relații, variantele oferite de compusul instabil și heterotopic care este „haosmosul”. Imprevizibilă, nerepetându-se (deocamdată) de la un volum la altul, deși obsesiile existențiale sunt aceleași, ele estompându-se ori acutizându-se în funcție de „starea” lucidității, poezia scrisă de C., amplă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
mișcare, un profil al Iașului esențial! M-a ținut în loc ideea unei priviri plurale, unificând transparențe și nuanțe cețoase, jaloane primare empirice și suprapuneri novatoare. Un melanj fecund, o linie de complementarități -, părțile urmând a fi montate într-o vedere totalizantă. Nicăieri nu am fost legat mai intens de miezul spiritualității noastre ca în perimetrul acesta stimulator. (Constantin CIOPRAGA) Veneam din Capitală, unde-mi încheiasem studiile, când am trecut prima oară prin Iași, într-un drum despre care voi scrie cândva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]