137 matches
-
pe un coridor, între doi gardieni, zărind, la capătul culuarului un civil care nu avea ce căuta acolo, dar care ar fi putut fi chiar călăul. Povestitorul gradează pașii bărbatului înalt și impozant, tot mai încordat, trecând asupra martorului o trâmbă de spaimă încrâncenată. Personaje contradictorii, precum Nicolae Iorga, au parte de portrete din unghiuri diferite, altele, de mai mică însemnătate, dar de importanță în viața de zi cu zi a unui tânăr sărac, luptând pentru existență, revin într-o narațiune
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
Taberei 34, pe măsură ce te apropii de Piața Moghioroș, simți butoaiele de varză parcate acolo, ca și pe cel de verdețuri putrede aruncate la gunoi. Dacă la Moghioroș o iei pe linia lui 41, cînd intri în Militari te primește o trîmbă de praf, dacă nu plouă. Iar dacă plouă, un miros de praf și de cîine ud, ca pe ulițele satelor amărîte de cîmpie. Apoi, pe drumul autostrăzii spre Pitești, dacă mergi pe jos, pe stînga mai o pizzerie, mai o
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8524_a_9849]
-
-am plecat între toate popoarele Și-am primit nume de munți și ape, Du-mă pre mine la Mama Pâinilor și-a Colacilor de Simbrie Să mă îndrepte Nemesis, cea încinsă cu nouă brâie, Cum întind Urzitoarele și Țesătoarele lungile trâmbe Așa să mă lungească, destrâmbe Ca pânza cărărilor vieții ce omul va să le umble Nerătăcit, cu neștirbită ținere de minte A formelor sale în Metamorfosis ce-au ispășit înainte. Arată-mi câte zile fac De-Aici și Pân-Acolo
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
Altminteri, "purpura" e, la Mateiu, în, baremi, poeziile-i uitate, întotdeauna roșie. Un roșu, mai cu seamă, al norilor sau zării la crepuscul, sanguinolent și incendiar, din "sângele" și "rugul" căruia încheagă, ca să se spulbere în cele patru vânturi, mari "trâmbe de vedenii", mari iluzii (ca, zice-se, pe cerurile frânce, în zilele regelui Pepin cel Scurt 9), poetul cărora, magnific, nu doar în proză (,non prosa modo, sed etiam carmine") este Mateiu: "Sunt seri10, spre toamnă, adânci și strălucite/ Ce
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
contemplația melancolică și ceremonioasă, chiar și când clamează stări de neliniște, se află oarecum la distanță de reflexiile artificiale, problematizării și structurii livrești. Adevărat că în lirica Anei Blandiana "meditațiile", atâtea câte sunt, pun uneori stăpânire, cu sensibilități desuete ori trâmbe retorice, pe confesiunea când vibrant-afectivă, când numai prinsă în alint. Dar aceasta presupune efortul de a distila emoția, căci poeziile "eseistice" nu fac altceva decât să atârne ca un lest enunțiativ într-un câmp ce se vrea al diafanității. Poeta
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
prosternează înaintea lui care nu înțelege de ce este preamărit gloria in excelsis deo când el l-a născut să fie egal lui căruia nu-i place preamărirea și nu are nas pentru fumul de tămâie care nu știe nu cunoaște trâmba de fum înalt și gros a vulcanilor care nu întru gloria celui de sus se ridică ci pentru că aruncă lavă mistuitoare și fac din măruntaiele cele mai adânci ale pământului... și... (11 septembrie 1970)
Frază neterminată by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7408_a_8733]
-
mi se suie,/ În clip-o mare d-aur s-arată,/ Toată pădurea e-nvăpăiată./ Undele jarului umplă locul,/ Alb, verde, galben, roșu e focul." Ivirea propriu-zisă a vrăjitoarei pare un "efect" de pirotehnie. La început, ea seamănă cu o mică "trâmba învăluita", albind pe sol. Degrabă decorul se schimbă și magiciana (cu plete clasice de șerpi, ca Meduză) țâșnește din "mincea (mingea?) stârcita" în formă de "bleaznă mare": "Vântul stătuse, ploaia-ncetase,/ O rază-a lunei se arătase./ Cea cât o
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
volum de eseuri, de ce ar fi, dar din domeniul literaturii, să ascundă fiscului fabuloasele venituri care l-ar înverzi de invidie pe Bill Gates însuși. Și nu e vorba aici de romancieri populari, ca Pavel Coruț, ale căror producțiuni absorb trâmbe de cumpărători în librării, ci și de cel mai firav debutant ce se va muta, grație, întâi de toate generozității editorului, dintr-o amărâtă de cameră cu oportunitățile pe coridor, într-un palace cu câte două garaje de fiecare fațadă
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
mai să fi șmecherit ca politrucul Huiduind o bocceluță de scuipat Doamne primește pe gratis O extracție din glandele seminale. (1921) Ivan GRUZINOV (1893-1942) EVANTAIUL ZEIȚEI VENUS Vinețiile vene vernale. Lumina lăstărește iarbă neagră. Se ofilește ceara amintirilor, Altfel vârtejul trâmba-și leagă. Din nou naiv e visul-veste: Seara matelor motive Pe micsandre din mansarde; Coborând priviri ce-atrag, Venus va lăsa să-i cadă Cumsecade Evantaiul mov Pe prag De-alcov. (1914) Andrei NIKOLAEV (1895 1968) * * * Pentru rușii noștri - rosini
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
vacarm uriaș cuprinse clopotnița și un nor gros de fum o învălui toată, pe cînd ceva imposibil de descris, cîteva sute de kilograme de bronz topit, puteai să zici lacrima colosală a clopotului încins la maximum și scoțînd flăcări și trîmbe de fum se prăbuși găurind podeaua de stejar vechi. Iar Brenner, terminînd, îmi arătase locul, cîrpit. Într-adevăr, acolo lemnul era nou, unde picase lacrima bronzului aprins. Iar Brenner acesta nu era deloc un om prost. El mai spusese că
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
deformări și malițiozități.) * Există, în așa de imperfectul nostru univers sublunar, nu doar părinți vitregi, ci și profesori vitregi. * Pamfil Șeicaru, într-o scrisoare adresată lui Mihail Sadoveanu: Din băltoaca pactizării cu ocupantul, în care făceai mișcări de bivol fericit, trîmbe de noroi stropeau sufletul îndurerat al țării. Evident, n-ai ars nici o credință, deoarece n-ai adorat nimic; biată moluscă a unei existențe placide, te poți deplasa de la o poziție la alta, fără nici o zdruncinare interioară, dramă morală neputînd să
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
voinic, dar scund, cu timbru vocal în falset, de o politeță protocolară exagerată; îți strângea mâna timp de câteva minute, rămânând în tot timpul descoperit și spunându-ți Ťdomnia-tať. "Ca și în tabletele sale, desfășura, când era în vervă, o trâmbă de metafore despre oameni și lucruri, cu caracteristici totdeauna inedite. Spre deosebire de scriitorii diluați, care scriu cum vorbesc, Arghezi vorbea cum scria, cu aceeași forță de viziune și de expresie scurtă, colorată. Același este stilul său epistolar, deferent la culme, dar
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
al zorilor, artileria se porni din nou. Pereții tranșeelor se surpau de parcă pămîntul ar fi fost scuturat într-un ciur. Obstacolele de sîrmă ghimpată erau zmulse ca scaieții. Dușmanul nu putea fi văzut, dar se simțea că înaintează la adăpostul trîmbelor de pămînt și al fumului. Ilie trăgea cartuș după cartuș, la fel de nesigur ca și cum ar fi aruncat cu pietricele în baltă. Nervos, înecat de tuse, își întrebă vecinul dacă din stînga lui nu venea vreun ordin. Acesta își holbă ochii de
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
întunericul îi gata să cadă!... Când au ajuns pe creasta lungului deal de la ieșirea din târg, au încercat să aprindă felinarele. Dar, din toate câte aveau la ei, doar al lui Mitruță a rămas aprins. Vijelia năpraznică spulbera omătul în trâmbe lungi care învăluiau tot ce întâlnea în cale: om, sanie, boi, copaci ori tufă de buruieni... Nu se vedea și nu se auzea nimic nici în cer nici pe pământ. Mitruță s-a apropiat de Hliboceanu, și a strigat ca să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
întâmplat de nu-l mai aude pe Hliboceanu. Dar ce să vadă pe întuneric și prin zăpada zburătăcită de viforniță? Și apoi vântul sufla ca o fiară! A rămas pe loc, să-l aștepte pe Hliboceanu, ca să se dumirească. Dintre trâmbele de omăt răscolit au apărut ca prin vis întâi boii și apoi sania, dar fără Hliboceanu... „S-o fi oprit și el... ca omul, pentru vreo nevoie... Vine el îndată” - a gândit Iordache și a pornit să-și ajungă sania
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu focuri de archebuză, muschetă și artilerie. Erau acolo morți, oameni În agonie și fugari cât vedeai cu ochii, povestea Vicuña. Și În plin dezastru, sub soarele orbitor care scăpăra pe dunele de nisip, luptând cu vântul puternic și cu trâmbele de fum și de colb, companiile bătrânului Tercio, Împănate de sulițe, Înaintând În careu În jurul flamurilor sfârtecate de mitralii, scuipând foc pe toate cele patru laturi, se retrăgeau foarte Încet, mereu În formație, imperturbabile, strângându-și rândurile după fiecare breșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
complet al efectelor pe care le avusese incursiunea eliberatorilor săi. Incendiile se stingeau, dar cea mai mare parte a corturilor era distrusă. Constată că și grajdul în care fusese închis luase foc și văzu cum acoperișul se prăbușea într-o trâmbă de fum și lemne arzând, lăsând în picioare doar câțiva stâlpi cuprinși de flăcări. Oameni și cai rătăceau prin preajmă, într-un haos total. în apropierea îngrăditurii văzu mulți oameni adunați la un loc; Sebastianus nu putu să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în gropi adânci și acoperiți cu un strat de var, apoi cu pământ. În ciuda măsurilor de precauție, pretutindeni miroase a hoit, existând riscul serios al izbucnirii epidemiilor. În ultimul timp, oamenii au început să practice incinerarea. E lugubru să privești trâmbele negre de fum care obturează imaginea stelelor sau a discului solar. Dacă violențele durează de atâta vreme, se ridică o întrebare: de ce nu rămân în Whipie doar soldații? De ce oameni cu familie își riscă viețile pentru un viitor nesigur? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ureche, ascultă tictacul lui și, apoi, privi cadranul. Profitând de faptul că era ocupată, Iag îmi semnaliză din ochi disperat: „Plec, chipurile, imediat“. Când a plecat Iag, deja se lăsase seara și începuse să bată vântul. De după colț, apăru o trâmbă de praf care, ca un mic uragan, întoarse fața de masă, ne închise ochii, trecu mai departe și se pierdu în întuneric; între dinți, praful începu să crănțăne ca zahărul, iar de deasupra, parcă de pe acoperiș, ca niște fluturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
titlului, Întîlnirile cu diavolul, dat fiind că acele țîșniri de lavă topită, scrisese el În articol, ne dau mai curînd o idee asupra magnificenței divine - nu-mi dădusem seama că avea un crater În locul inimii. Vulcanul din Azore care ridica trîmbe Învîrtejite de apă, asta era dragostea lui pentru mine. Milioanelor de globule roșii pe care inima lui le propulsa În sistemul circulator li se adăuga această dîră de lavă fluidă, această pastă compactă amestecată cu cristale și bazalt - orgile bazaltice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
însuflețire o romanță sentimentală. Întunericul se zbuciuma peste tot cuprinsul, și sus, în cer, vânturile fâlfâiau pânze de nouri plângători. ― Încotro mergem, camarade? întrebă Klapka deodată cu vocea schimbată. În aceeași clipă însă la răsărit se ivi pe cer o trâmbă de lumină albă, tremurătoare, plimbîndu-se de ici-colo, grăbită, cercetătoare ca o iscoadă isteață, stăruind pe alocuri, alintând pământul și sfidând întunericul... Apoi, peste un minut, se auziră bubuituri dese, înăbușite, depărtate... ― Ce-i asta? făcu căpitanul mirat. Se spunea că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
unul, precum și o clinică ce nu se golea în acei ani de măcel mondial, două școli, una pentru fete, cealaltă pentru băieți, și o Uzină, enormă, cu hornuri rotunde care împung cerul și aruncă, iarnă sau vară, zi și noapte, trâmbe de fum și funingine. Ea ține în viață tot ținutul de când a apărut, la sfârșitul anilor ’80. Puțini sunt oamenii care nu lucrează aici. Toți sau aproape toți au părăsit viile și câmpurile. Și de atunci, pârloagele și mărăcinii s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
acea pajiște unde o văzusem pe tânăra învățătoare așezată la marginea lumii noastre. Mă așez mereu în același loc, pe locul ei, și îmi trag sufletul. Durează minute bune. Privesc ceea ce privea ea, marea panoramă redevenită calmă și lentă, fără trâmbe și scăpărări, și îi revăd surâsul adresat infinitului compromis de război, revăd toate acestea de parcă aceeași scenă ar urma să se joace din nou, și aștept. Aștept. X Războiul dura. Toți fanfaronii care spuseseră că îi vom trimite pe nemți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Mă înțeleg bine cu ea. Câteodată iau masa cu ei. Am luat obiceiul ca, în fiecare dimineață, să urc în vârful colinei. Este acolo o pajiște mare de unde poți vedea întregul orizont. Tu ești acolo jos, dragostea mea. Se văd trâmbe de fum și explozii oribile. Rămân acolo cât pot de mult, până când nu-mi mai simt nici picioarele, nici mâinile, atât este de ger, dar vreau să-ți împărtășesc o parte din suferințe. Dragostea mea, bietul de tine... Cât timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
privesc la rându-mi. Atunci l-am asemuit numai cu Vlahuță, așa cum îi văzusem mai de mult chipul într-o carte. Când m-a băgat de seamă, și-a tras, parcă înapoi în fundul ochilor, luminile ce se răsfrângeau ca o trâmbă, înfășurând cald mulțimea... A plecat fără să se mai uite îndărăt. Câteva zile mai târziu, un prieten mi-a spus că Vlahuță este într-adevăr oaspetele Bârladului, unde îl azvârlise vălul pribegiei ( Lamura, 4 ianuarie 1921). Absolvent al Facultății de
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]