129 matches
-
februarie 1476, după amiaza, Balcanii sârbești Veștile Începuseră să vină asemeni valurilor Mării Adriatice În zilele În care insula San Giorgio nu se mai vedea din cauza vânturilor care purtau furtuna. Cercetașii trimiși de Angelo se Întorceau În goana goanelor, ridicând trâmbe de zăpadă sub copitele cailor. La două ceasuri de marș spre nord-est, soseau peste două mii de spahii, urmați de trei regimente de ieniceri. Alte valuri de oaste turcească se apropiau, la aproape patru ceasuri de marș. Erau În jur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu scuturile străpunse de fierul greu al armelor italiene. Lăncierii scoaseră spadele și continuară atacul În două șarje simultane. În urma lor se auzi, deodată, un nou val de călăreți Înarmați cu arbalete. „Cascada” creștea fără contenire. Călăreții se apropiară, ridicând trâmbe de zăpadă În urma lor, goniră până ajunseră la o sută de pași, distanță de la care săgețile puteau traversa orice obstacol, fie el scut sau armură, și lansară trei serii succesive de săgeți. Imediat după a treia serie puseră arbaletele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sferturi amețit. Aici. însă, a intervenit încă una dintre acele șanse uluitoare ce aveau să-l facă pe Homer ilustru: pe fundul fluviului se afla o uzină, iar accidentatul căzuse tocmai în apropierea ei. Curentul l-a împins peste o trâmbă de noroi radioactiv deversat pe unul dintre maluri. * * * Când și-a recăpătat cunoștința, Homer zăcea pe un povârniș de nisip; un fel de dinte de beton îi oprise corpul să se rostogolească într-un bazin, pe care un val țâșnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
târziu, în momentul când soarele își începea timid coborâșul, deschise ochii de parcă brusc un deșteptător ar fi sunat lângă el. După câteva minute, în picioare, în echilibru pe cămilă, scrută deșertul pe care îl lăsase în urmă. Nu zări nici o trâmbă de praf înălțându-se în aer, dar știa că pietrișul greu din erg nu se ridică atunci când vehiculele sunt obligate să înainteze foarte încet din cauza nenumăratelor stânci. Așteptă răbdător și această răbdare dădu roade: un obiect metalic reflectă, foarte departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
E prins bine. Pornește toate motoarele și du-te spre el! i-am strigat negrului. Și-apoi a sărit o dată, de două ori, țeapăn ca o prăjină, ieșind din apă cît era de lung, sărind direct către noi și aruncînd trîmbe Înalte de apă de cîte ori se prăbușea. Firul s-a Întins și am văzut că se-ndrepta din nou spre țărm, după care s-a Întors. — De-acum Își face turele, zic. Dacă se prinde și mai tare ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lumea. Eram la timonă și trăgeam pe marginea curentului Înspre fabrica aia veche de ciment unde apa se adîncește atît de aproape de mal și face un fel de vîrtej, unde găsești momeală cu duiumul. Și-atunci s-a Înălțat o trîmbă de apă, ca și cum o bombă ar fi explodat În adînc, și am apucat să văd spada, ochiul, fălcile deschise și capul uriaș, negru-purpuriu, al unui pește-cu-spadă negru. Înotătoarea superioară Îi ieșise cu totul din apă, Înaltă cît catargul unei bărci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fel de acoperitoare pentru lentilă din niște perdele rupte - dar, așa cum v-am zis, eram prea departe. Nu eram Însă prea departe ca s-avem imagini cu dealurile Împînzite de pini, cu lacul, cu șirul de ferme care dispăreau În trîmbe bruște de piatră explodată, În urma loviturilor proiectilelor, și nu eram prea departe ca să surprindem norii de fum și praf ce tunau deasupra crestei dealului În timp ce bombele zumzăiau pe deasupra. Însă, de la o distanță de 700-900 de metri, tancurile arătau ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe coama dealului, În timp ce tancurile continuau să Înainteze. Speram totuși să fi surprins desfășurarea bătĂliei. Aveam multe imagini luate de aproape și, cu puțin noroc, speram să avem și mai multe, iar dacă puteam surprinde bruștele arteziene de pămÎnt explodat, trîmbele aruncate de șrapnel, vălĂtucii de fum și praf aprinși de flăcĂrile galbene și Înfloriturile albe lăsate de grenade, care sînt esența desfășurării unei bătĂlii, atunci aveam ce ne trebuia. Așa că atunci cînd n-am mai avut lumină am cărat camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Îl știam, ieși din peșteră, Împături niște hîrtii și le Îndesă În portofelul de piele, se duse la motocicleta sa și, Împingînd-o, sparse rîndul catîrilor și brancardierilor, o Încălecă și dispăru cu un răget În spatele crestei, lăsÎnd În urmă o trîmbă de praf. Dedesubt, dincolo de cîmpul pe care mișunau ambulanțele, se vedea frunzișul Înverzit de pe malul rîului. Mai era o casă mare cu acoperișul din țiglă roșie și o moară făcută din bolovani; printre copacii din jurul casei aflate dincolo de rîu străluceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vîntul bătea sălbatic, așa că-n urma fiecărui catîr care mergea prin trecătoare rămÎnea un nor de praf, iar cei doi brancardieri care duceau cîte o targă mai ridicau și unul; vîntul le amesteca Într-unul singur și jos, peste cîmpie, trîmbe mari de praf se ridicau În urmau ambulanțelor și se duceau purtate de vînt. Eram destul de sigur că de-acum n-o să mai mor În ziua aia, din moment ce dimineață făcuserăm treabă bună și am scăpat de două ori la Începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
crăpată a țevii, trecea printr-un cîmp cu mentă de la marginea drumului și se vărsa-n mlaștină. Stînd În Întuneric, Nick Își băgĂ mîna-n apa izvorului, dar nu putu s-o țină acolo, pentru că era prea rece. Simți pe degete trîmbele de nisip Înălțate de pe fundul izvorului. „Aș vrea să pot intra cu totul În apă. Precis că asta m-ar face bine“, se gîndi Nick. Își scoase brațul din apă și se așeză pe marginea drumului. Era o noapte călduroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-l au ca protagonist pe Nick Adams, această povestire a rămas neterminată. Ultimul loc bun — Nickie, Îi spuse sora sa, ascultă ce-ți zic, Nickie. Nu vreau s-aud nimic. Se uita În fundul izvorului, acolo unde bulbucii de apă aruncau trîmbe de nisip. Pe un băț care se despărțea În două la un capăt și fusese Înfipt În pietrișul de la mal era fixată o ceașcă de tinichea, și Nick se uita la ceașcă și la izvorul care se umfla și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
am văzut sosind - la Început era curbat și părea foarte mic, grăbit și decupat În mai multe secțiuni. Parcă se mișca odată cu dealurile și apoi dealurile se dădeau În spate, ca și copacii pe lîngă care trecea. Motorul aruncă o trîmbă de abur alb și atunci am auzit un fluier, după care altă trîmbă și Încă un fluier. Era Încă devreme și trenul trecea de cealaltă parte a unei mlaștini cu lamariță. De ambele părți ale șinei curgeau două rîuri limpezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
decupat În mai multe secțiuni. Parcă se mișca odată cu dealurile și apoi dealurile se dădeau În spate, ca și copacii pe lîngă care trecea. Motorul aruncă o trîmbă de abur alb și atunci am auzit un fluier, după care altă trîmbă și Încă un fluier. Era Încă devreme și trenul trecea de cealaltă parte a unei mlaștini cu lamariță. De ambele părți ale șinei curgeau două rîuri limpezi, cu fundul mîlos, și deasupra apei, În mijloc, plutea un abur. Copacii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și dispăru printre copaci. Cum ne uitam, văzurăm soldații aruncîndu-se la pămÎnt. Apoi un alt tanc Înaintă pe flancul stîng și dispăru și el printre copaci; Începurăm să vedem flamele obuzelor trase de el și, prin fumul care ieșea În trîmbe din casă, unul dintre soldații care stătuseră Întinși la pămÎnt se ridică și o luă la fugă Înapoi, spre tranșeele pe care le părĂsiseră cînd Începuse atacul. Altul se ridică și fugi și el Înapoi, ținîndu-și arma cu o mînĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-s morți? — Nu. Unii-s răniți prea grav ca să se mai poată mișca. O să-i culeagă după ce se lasă Întunericul. — Și tancurile ce fac acum? Dacă au noroc, se Întorc la unitate. Dar unul dintre ele era deja ghinionist. O trîmbă de fum negru se Înălță din pîlcul de pini și fu suflată de vînt Într-o parte. Curînd se transformă Într-un nor dens de fum negru prin care se vedeau flăcĂrile roșii. Apoi urmă o explozie și o trîmbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
trîmbă de fum negru se Înălță din pîlcul de pini și fu suflată de vînt Într-o parte. Curînd se transformă Într-un nor dens de fum negru prin care se vedeau flăcĂrile roșii. Apoi urmă o explozie și o trîmbă de fum alb Începu să unduiască, În timp ce norul negru se Înălța tot mai sus de pe o bază mult mai largă. — Ăla-i un tanc, spusei. Arde. Așteptarăm o vreme. VĂzurăm cu binoclul doi oameni care ieșiră dintr-un colț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cești de tinichea. Acu’ nu zic de omorît uriași. Zic de cînd e mai bun. Însă ai nevoie de apă rece de izvor și mai trebuie să-ți bagi ceașca-n izvor ca să fie rece și să te uiți la trîmbele mici de nisip de pe albie, ridicate de apa bulbucită. — O să facem asta cîndva? — Sigur că da. O să facem tot. Poți să faci un whisky foarte bun cu fragi. Dacă ai lămÎie taie jumate, o storci În ceașcă și lași și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la timp. Funcționarii regiei de transport sar pe ei, îi trag jos. Oamenii țipă: lăsați-mă, am bilet! Lăsați-mă să-l caut! Degeaba - controlorii sar din autobuz cu prada în gheare. Polonicul pârâie din greu și demarează într-o trâmbă de fum. Totul nu a durat decât zece minute. Observ că a dispărut și femeia jefuită. Asta e - rechinii transportului în comun și-au luat tributul. Noi am scăpat. Ce bine! Lasă, în altă viață, când pentru păcatele noastre ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
globul soarelui, un cap scăldat în sânge proaspăt. Atunci lumina vîlvătaiei începu să pălească înăbușită de lumina zilei, scufundîndu-se parcă în zidul de foc ce tivea marginile cerului. Apoi, cu cât văzduhul se limpezea, cu atât deasupra răsăritului se îngrămădeau trâmbele negre de fum, care se încolăceau și se frângeau ca niște brațe arse înălțate spre Dumnezeu. Țăranii se sculară împreună cu soarele, ca și altă dată. Se învîrteau prin ogrăzi, se uitau la cerul senin și mai ales la vârtejurile de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ci un băiețandru înalt. Când mai înaintă un pic, văzu și un al doilea băiat. Stăteau amândoi și se uitau la un ochi de baltă adunată într-o mică depresiune dintre stânci, în care fluxul, biciuit de furtunile iernii, scuipa trâmbe de apă. Gabriel cunoștea băltița. Când se apropie, o văzură și băieții. „Hello!“ „Hello!“ Gabriel se opri și se uită și ea în baltă. Pe loc simți un spasm dureros și o premoniție înfricoșătoare. În baltă se zbătea un pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe coama unui talaz. George îl urmă cu repeziciune, încordându-și disperat ochii ca să poată desluși micuța creatură neajutorată. Dar privirea îi fu distrasă de imensitatea cerului, de imensitatea oceanului din jur, brăzdat de munți și de văi mișcătoare, scuipând trâmbe de spumă. Îl zări din nou pe Zet, îl ajunse și, călcând prin apă, îl prinse. Făptura udă îi atârna moale în mâini, dar ochișorii negri-albăstrui se uitau cu inteligență conștientă drept în ochii lui George. Acesta din urmă își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și ea și tatăl ei fuseseră la înmormântare.) Nu le spuse ce anume ar fi trebuit să vadă, dar curând văzură singuri. „Micul poznaș“ sau Pârâul lui Lud hotărâse brusc să se prefacă într-un puternic gheizer, care trimitea o trâmbă de apă clocotită în văzduh, la o înălțime de vreo zece metri, „mai înalt ca data trecută“, se comenta cu satisfacție. Era o după-amiază târzie, însorită dar răcorită de un vânt ușor, care distribuia stropi opăriți peste Grădina Dianei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui și a început să guste arar, dus pe gânduri. Nu l-a tulburat nici prezența mușteriilor care intrau, beau un țoi-două și plecau în drumul lor... Afară se înserase de multă vreme, iar zloata nu contenea. Curgeau de sus trâmbe de ploaie împletite cu fulgi de omăt învălmășite de rafalele vântului. Târziu, când crâșmarul se pregătea să închidă, Toaibă s-a ridicat de la masa lui și a pornit către ieșire, cu cele două sticle sub braț. Răăămâi sănătooos, badeee... că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-și continue opera. Noaptea, însă, această lumină ticăloasă nu e cu totul zadarnică. Întrucât trebuie să vă spun că, noaptea, suflă un vânt continuu și monoton. Pornește curând după asfințitul soarelui și încetează abia spre dimineață. Se văd mai întîi trâmbe de praf, un praf înecăcios și roșu, stârnit din iarba uscată și mai ales de pe porțiunile de pământ gol dinspre pădure. Ceva mai târziu, răzbate dinspre mlaștini un sunet surd, probabil vuietul stufărișului. Fără cele două becuri, nopțile ar fi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]