66 matches
-
comparatistice, pe linia Eminescu Alecsandri Coșbuc Mateevici Goga, ca "poezie strigăt existențial, oracular mesianică și înverșunat-pamfletară", reluarea în dezbatere a unor constante neoromantice vierene din perspectiva întoarcerii la "matricea românismului" în stare să refacă întregul dezmembrat", poetica preaplinului evocată prin "trăirismul organic" transfigurat finalmente în moralism și mesianism", precum și textualizarea postmodernistă de care Grigore Vieru nu e străin, comentate de criticul chișinăuian, la fel și diversele aspecte menționate de către majoritatea exegeților și confraților de condei sunt aduse în prim-plan, constituindu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
contact cu zona de numinos a centrului politic, Partidul, de unde emană întreaga cunoaștere și putere. Ca și pe celălalt apostol, Matei, îl caracterizează tăria credinței, tenacitatea în atingerea scopului și modestia exprimată de către fiecare conform temperamentului său. Fanatismul vizionar și trăirismul partinic care-i caracterizează pe cei doi "apostoli" este recuperabil din definiția concentrată pe care Vladimir Tismăneanu o oferă în ceea ce privește organizația numită PCR: "PCR întruchipa o sectă revoluționară: fundamentalist în credința sa, opunându-se oricărei forme de erezie sau gândire
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
prea e de râs, cât de plâns, și această constatare amară m-a făcut să fiu mai precaut cu exaltarea, fie ea și polemică, a fondului nostru nelatin amintit de Blaga. Nu cred că e vremea resurecției niciunui fel de trăirism misticoid și acest tip de discurs, delirant și iresponsabil, oricât de seducător ar putea el părea în gura unui pantomim trăznit de viziuni soft codreniste (da, fac referire la ghiveciul naționalist misticoid al domnului Dan Puric, care a reușit performața
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
evreilor există peste tot, dar ei sunt singurii care le-au trăit. Asta înseamnă pentru Eliade XE "Eliade, Mircea" ceva foarte, foarte pozitiv... S.A.: ...fiindcă el susținea trăirea ideilor, autenticitatea. Acesta era nucleul existențialismului românesc din epocă. Însuși termenul de „trăirism” e limpede. M.I.: Sigur. Asta până la începutul lui ’37. Cu timpul, în ’37, și nu numai după cum scrie Sebastian XE "Sebastian, Mihail" în Jurnal, să spunem că pasajul e fals - eu nu cred că e fals, cred că e autentic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
constituie datele și particularitățile de neam. În Reflexii despre spiritualitatea poporului român, Dumitru Stăniloae caută să aprofundeze o serie de aspecte analizate de marele poet și filosof Lucian Blaga în Spațiul mioritic, punând accent pe echilibrul dintre raționalismul latin și trăirismul slav, sintetizate în mod sui-generis în spiritualitatea noastră. Unele articole din perioada interbelică rămân de actualitate prin semnalul de alarmă pe carel trag asupra pericolului pe care-l reprezintă comunismul prin tendința de omogenizare și capitalismul care exaltă individualismul, ambele
Caleidoscop by Gabriel Dumitru Teodorescu, Mihai Cristian Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93250]
-
Se pare că Țurcanu îl considera un om de încredere, care a acționat din convingere, spre deosebire de majoritatea celorlalți: L-am cunoscut pe Pușcașu Vasile ca un om cu fire practică (nu idealist-cu capul în nori), lipsit de misticismul și trăirismul legionar, realist, vesel, puțin șmecher, corect, în privința sincerității și nesincerității-normal, îi plăcea viața fără a fi viciat, regreta f. mult că a fost legionar, iar față de legionari avea o atitudine de dispreț și batjocură. În Pitești a bătut după directivele
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
petrece în China cu boxerii, și toată Europa nu poate pentru ca să se-nțeleagă”. În plus, și solidaritățile fondatoare de națiune s-au dizolvat, „nu mai e niciun patriotism...”, iar ca un climax al agoniei generalizate, recolta de rapiță este compromisă. Trăirismul patriotic al lui Nae atinge paroxismul, momentele apoge- tice se succed, Nae simte „enorm”, iar sub raportul viziunii vede „monstruos”. Disoluția structurilor statale este deplină prin incapacitatea forțelor politice de a gestiona criza și de a ajunge la formula de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
se-ndrepte...”. Ceea ce contrazice cu vehemență Nae este tocmai acest principiu al moderației, această relativizare igienică a paro- xismelor retorice. Cu toate acestea, ceea ce constituie esența discursului catastrofic al lui Nae, nu este nicidecum teroarea, angoasa sau compasiunea, ci jubilația. Trăirismul lui Nae este în deplin acord cu o catastrofă delectabilă. Apropierea sfârșitului constituie rațiunea unei plenare trăiri. Abnormul este aici rezultatul unei excitații jubila- torii, la antipodul celei nevrotice a lui Leiba Zibal. „Simț enorm și văz monstruos” devine un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
romantic” se stinge din viață în 1889. Însă sensibilitatea romantică a transgresat limitele genurilor literare și a intrat într-o formă mutantă, deformată în discursul public și în cel politic. Un anumit tip de a face oratorie vehiculând grandiosul, un trăirism congestionat împrumută tropii specifici curentului literar pentru a-i reinvesti și aici ne află în proximitatea clișajului ca punere în scenă a unei exorbitări retorice. Gesticulația care acompaniază acest retorism s-a pierdut, sunt puține spre mai deloc înregistră- rile
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
se salvează prin impresia de inocență sălbatecă ce se desprinde din moravurile unei eroine așa de străină de civilizația noastră. Maitreyi rămâne până acum singura scriere cu adevărat interesantă a lui Mircea Eliade. Restul e o ilustrare a acelui obsedant trăirism. Tineri participă la mișcări comuniste, fac crime, violează servitoarele și femeile măritate, cunosc morburile sociale, se sinucid ca să facă "saltul în neant" (Întoarcerea din rai). Sau, dimpotrivă, se orientează spre mișcările totalitare, cu formațiuni militare, seduc într-o familie deopotrivă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la o singularitate contingentă, "singuri pe lume", cu sufletul tânjind intuitiv după absolut, luciditatea noastră ne livrează pe "culmile disperării". Soluția nu este investigația (""mă miră faptul că unii se mai preocupă de teoria cunoașterii""), ci trăirea intensă și lucidă. "Trăirismul" - variantă românească a unui existențialism de nuanță creștină și mistică - îl recunoaște în perioada interbelică drept unul din cei mai notabili reprezentanți ai săi. Ieșirea din condiția tragică a omului ar fi cu putință prin două atitudini fundamentale: "cea naivă
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
interbelică drept unul din cei mai notabili reprezentanți ai săi. Ieșirea din condiția tragică a omului ar fi cu putință prin două atitudini fundamentale: "cea naivă și cea eroică" (în "Pe culmile disperării", 1934). Stabilit din 1937 în Franța, abandonează "trăirismul" cu nuanțe radical mistice, abhorând angajarea în secol și orice acțiune ca pe o nefericire; importantă rămâne doar contemplația lucidă. Reușita, ca și eșecul, reprezintă forme moderne de manifestare a Neantului. Viața nu are nici o valoare, este numai o soluție
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
Eugen Ionescu. A fost poetul preferat al generației Criterion, pentru versurile sale, Mircea Eliade, Emil Cioran, Nicolae Steinhardt aveau un adevărat cult. Este autorul unei poezii negre, existențialiste, cu personaje dintr-o mitologie proprie a morții, în consonanță cu filozofia Trăirismului interbelic. E un poet al măștilor, eul liric se devoalează prin toate aceste personaje, rezultând o comedie a morții și a neputinței.. În 1937 îi apare la „Fundațiile regale pentru literatură și artă”, întâiul volum, premiat, intitulat: „Întunecatul april”. Timbrul
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
Nicolae C. Ionescu (mai cunoscut ca , n. 16 iunie 1890, Brăila - d. 15 martie 1940, București) a fost un filozof, logician, pedagog și jurnalist român. Orientarea sa filozofică a fost numită trăirism. A știut să adune în jurul său și să eleveze o pleiadă de membri ai generației de aur interbelice a literaturii și gândirii românești ca Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran, Vasile Moisescu și George Murnu. În anii 1930
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
târziu. Din eseurile apărute în limba română se desprinde portretul unui tânăr gânditor din anii treizeci, influențat de mișcarea de idei din acea epocă în care intelectualii români descopereau gândirea existențialistă (sub varianta ei românească, cu accente creștine și mistice, "trăirismul"). Emil Cioran a început prin a fi un gânditor torturat de sentimente și senzații violente. Preocupat de problema morții și a suferinței, este atras de "ideea" sinuciderii ca idee care ajută supraviețuirii. Tema alienării omului, temă existențialistă prin excelență, prezentă
Emil Cioran () [Corola-website/Science/297107_a_298436]
-
sale prelegeri despre logică, istoria logicii, epistemologie (adică teoria cunoașterii) și istoria metafizicii. Abordarea sa a istoriei filosofiei este mai mult tipologică, nu cronologică. Gândirea lui Nae Ionescu ar putea fi descrisă ca o filosofie existențială a autenticității creștine, numită „trăirism”, o versiune autohtonă a existențialismului, influențată de vitalism și teologia ortodoxă. Mai târziu, mulți comentatori l-au acuzat de „plagiat”, neținând cont de faptul că niciodată nu și-a scris prelegerile și nici măcat notele de prelegere; Ionescu a impovizat
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]