221 matches
-
este deja un adjectiv: poarta este mereu redeschisă. Care poartă? Aceea trîntită. Pentru haiku recuzita este gata: vînt, rafale, poartă, redeschisă, trîntită - omul dispărut din peisaj, lăsînd În urmă doar o relicvă: poarta. Nu este notată nicio tresărire emoțională. Doar trăncăneala porții izbind ușorul. Iar și iar redeschisă / poarta trîntită. Poemul Își mărturisește singur emoția prin imagini: locul este pustiu, vîntul Își face de cap, poarta nu se mai Închide și nu se mai deschide cu rost, poate nu mai e
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cu cioc, 1939). Volumele Măști pentru muzeu (1970) și Colivia cu sticleți (1977) au o factură antologică. „Tărășeniile”, de un comic minor, se petrec într-un târgușor amorțit, înecat în plictis, unde doar câte o gâlceavă, vreun adulter sau nesfârșita trăncăneală de la berărie par să împrăștie, pentru moment, monotonia. Și totuși, bârfa, scandalul, ofensele care duc la pălmuiri sonore nu alungă „tirania unei vieți idioate”. Totul se precipită spre farsă. Sinuciderile, bineînțeles, nu izbutesc, duelurile pe chestiuni de onoare au rezolvări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
m-o ajutat un frate de-al meu, preot, am pus și eu și surorile, una la care mă duc, îmi dai cinci mii? la Bacău, agricultură incidental, transport la liber de vînt Duhul, Galbeni făină la moara Vorbele, teroarea trăncănelii Caragiale monocultura, țara bananieră în singurătate, forma de socializare minimă, geamul hrănește în afară strălucirea dinăuntru, orbenia umbra în geam, schelet pe Bistrița hidrocentrala, prea mult Bacău metronom de străzi, o singură mahala, biserica în pămînt turle pe trupul scund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
întotdeauna un hoinar, n-am prins nicăieri rădăcini așa că n-am fost în stare să țin un animal, și-i mare păcat. Aveți și acum o pisică? Ben aruncă pe pat invitația și plicul mototolit. Gestul acesta brusc puse capăt trăncănelii mele. O clipă își deschise gura, într-o expresie de nehotărâre, lăsând să i se vadă dinții neregulați, își trecu mâna prin părul tuns scurt, ciufulindu-l. Spuse: „Ascultă!“, după care a urmat o pauză, a înghițit în sec, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înseamnă că am fost de acord cu ei... Pentru mine fiecare pasăre pe limba ei piere... Eu mi-am văzut de treburile mele, eu sunt un tip serios, m-am ținut de studiu, de sport și nu m-a interesat trăncăneala lor... Da’ mi-au zis: Ei, să știi că tot o să iei minimul pedeapsă, fără trei ani nu scapi de aici, să fii sigur... Ceea ce s-a și întâmplat, așa a și fost... Știi? ăștia s-au convins că eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
pusă sub supraveghere"). Ministerul Securității Statului urmează să fie informat în legătură cu monstruoasa afirmație a gospodinei Florescu Ecaterina, care, pălăvrăgind la gard cu vecina Dumitrescu, și-a permis să afirme "Ai auzit? Valea și cu Stalin!" (o ureche vigilentă a înregistrat trăncăneala babelor). Făcându-se chetă pentru procurarea pânzei negre necesară pavoazării clubului, căpitanul Simionescu n-a catadixit să contribuie (precizarea anchetatorilor arată că nu-i vorba de o reacție întâmplătoare: căpitanul este fără de partid și a fost coleg de școală cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Procesiunea s-a oprit și unul dintre indivizii Îmbrăcați În negru a apărut la un balcon - cu niște hîrțoage În mînă: „Este de datoria noastră, În timp ce ne luăm rămas-bun de la acest mare și vrednic om, unul sau altul...“ etc. După trăncăneala interminabilă, procesiunea s-a mutat cu cîteva case mai departe și alt personaj Îmbrăcat În negru a apărut la balcon. „Cutare sau cutare a murit, Însă amintirea faptelor lui bune și a integrității sale fără de cusur...“ etc. Și așa mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
adolescenți. Se rostesc cu poftă, în spațiul public, acele lucruri care asigură, de partea cititorilor, complicitatea celei mai rudimentare curiozități. Trăind „viața ca o pradă”, nu vom da naștere decât unui scris traumatic, recalcitrant, cacofonic și infantil. Să fie oare trăncăneala, și nu mirarea originară a filozofiei antidotul pentru nevroza unei umanități postistorice? Eseistica postmodernă pare un aspirator fără filtru al celei mai vulgare cotidianități. Când posteritatea devine o banală posterioritate, dispare și harul nostalgiei. Dar nici nostalgia nu mai este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în noi de dictatură, la avalanșa de vorbe rostite sau scrise. Am vorbit și am scris de parcă am fi fost într-o nesfîrșită lună de miere a cuvîntului, e drept afină, nu de puține ori, cu mica sau chiar marea trăncăneală. Gesturi firești dacă vom considera că nimic altceva decît conjuncția organică dintre cuvînt și sens ne poate ajuta să ne regăsim ființa degenerată de ideologia regimului totalitar. Putem constata asta și din asceza în care ne-am propus să intrăm
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Toader, taică-tu era calicul satului, lucra pe la toți cu ziua... Toanto, și bogații, și regii mai sărăcesc în timp, dar le curge prin vene sînge albastru... Ha, ha, poate rachiu... Ce știu femeile?! Nu? Toader nu lua în seamă trăncăneala unei femei proaste, din popor, fără multă știință de carte. El a studiat, nu glumă, era primul la liceul de silvicultură. Dacă ar fi avut condiții, făcea și facultatea... Dar băiatul lui va fi inginer silvic. Mort, copt, inginer va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dovada unei munci apăsătoare de inscripționare. Dematerializarea suporturilor a ucis simbolica arhitectură a Cărții ca templu de adevăr, cu frontispicii, coloane verticale și fațadă-acoperămînt proprii. Revine deci textul scris în piatră. Singurul garant al imuabilului, cel mai apt să depășească trăncăneala și înfloriturile, să izbucnească asemenea rocii din fluiditatea credințelor și a cuvintelor. "Ideea capitală" a generației este, din acel moment, exprimată de marele arhitect, nu de marele scriitor. Sfîrșitul monumentelor gravate, reluarea scriiturilor monumentale. Pei îl înlocuiește pe Malraux la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
numai ea n-ar fi fost nimic, dar a apărut, parcă ar fi fost înțelese, și o altă palavragioaică faimoasă, doamna Sărăcin, prietenă cu doamna Duțulescu. Evident, s-au pus pe turuit și nu și-au găsit alt loc pentru trăncăneală decât sub pomul unde mă urcasem eu. Proprietăreasa, doamna Duțulescu, nu-mi dă voie să mă cațăr în pomul ei și să iau mere, așa că am stat acolo, sus, pe o creangă subțire, îmi țineam respirația și făceam eforturi supraomenești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Luceafărul Huilei” anul trecut - ce condiții trebuia să îndeplinească un brav român pentru a fi șeful unei agenții de tipul Navrom-ului de la Anvers, funcție ocupată de dl Băsescu între 1987 și 1989. După care, poate scăpăm dumnezeului de toată această trăncăneală și-l lăsăm pe dl Băsescu să-și vadă de treabă, nu să-l urmărim la CNN înveselind tribunalele unde are jour fix cu grupul de gherilă Ciuvică & Bădin Inc., companie a cărei responsabilitate este oricum foarte Ltd. În interviul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
pricepere emoția care o copleșea. Îi cerceta atent privirea, și îl întreba serioasă: - Cum te mai simți? - Nu se vede? Bine. Răspunsul lui îi păru firesc, iar glasul mai cald ca altădată. Se gândea că va începe din nou cu trăncăneala dură, obiceiul lui, aducându-i argumente obositoare ca în final, ea să-i țină piept până la finalul pledoariei. Nu îl înfruntase niciodată pentru a evita urmările violente. Căuta întotdeauna o cale de ieșire ca o apă lină, curgătoare. Intrase într-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
evidență aproape dureroasă. Evoluînd în „climate” nesigure, printre „solomonari” imprevizibili, atenția mea s-a concentrat pe depistarea amenințărilor, insinuărilor răuvoitoare, criticilor nedrepte, precum și a limbajului dublu, greșelilor de limbă, alunecărilor în grotesc. Organic, n-am suferit și nu sufăr limbuția, trăncăneala, retorica oficială, recitările zgomotoase, relatările afectate, chichi-urile, exprimările simandicoase, schimonoselile didactice, certurile furibunde, confesiunile de bețivi, povestirile scabroase, abordările familiare, mojiciile, înjurăturile etc. Ori de cîte ori am fost nevoit să ascult așa ceva, am fost torturat interior. M-am „răzbunat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se adunau rând pe rând diminețile, adică pe la zece, și își arătau toaletele. Se broda pe canavaua întâmplărilor publice și se degustau anecdote, cu mai puțină fățărnicie și răutate decât în alte părți. Tonul conversației era excelent. Nu puteai auzi trăncăneală rece sau veninoasă, nici mecanisme de masacru social organizat împotriva lui cutare sau a lui cutare. Cei mai mulți ambasadori străini treceau prin acest salon și conversau în acest budoar împodobit cu flori, unde cea mai agreabilă facilitate de limbaj se îmbina
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
sau a unei rele întrebuințări nu doar cu instrumentarea ideologică a unui antijunimism caragialian de esență realist socialistă în anii ’50, dar și cu o lectură de opoziție, antitotalitară și evident esopică precum cea a lui Mircea Iorgulescu din Marea trăncăneală. Eseu despre lumea lui Caragiale . În același sens pledează și Monica Lovinescu, asupra revenirii operei lui Caragiale în matca literaturii după o îndelungă întrebuințare a ei în sens ideologic sau contra-ideologic cu toate deformările la care aceste întrebuințări au silit
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
enorm și văz monstruos devine acel principiu de exorbitare la care am făcut deja referire. „Într-un studiu al lui B. Elvin, Caragiale era scos din seria Labiche-Scribe spre a fi introdus în seria Max Frisch - Friedrich Dürrenmatt. În Marea trăncăneală a lui Mircea Iorgulescu, paiațeria caragialiană capătă conotații politice. Lumea lui Caragiale împrumută chipul totalitarismului, e stăpânită de frică și aflată sub permanentă supraveghere polițienească, o lume în care bietul Pristanda întrupa ideea cea mai pură de represiune, amărâtul de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fi rostit fraze de genul „bârfelor de cafenea“, despre sosirea iminentă a americanilor, speculând pe imposibilitatea ca America să abandoneze țările Europei de Est. Dacă procesele din acea epocă și arhivele vor fi dezvăluite, se vor descoperi mulțimea și absurditatea trăncănelilor și a pronosticurilor asupra sosirii americanilor, care au însemnat ani de închisoare pentru autorii lor. Această formă de speranță populară era strâns legată, la românii de atunci, de un trecut liber, încă apropiat de subconștientul persoanelor adulte. Oameni simpli, dar
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
ceea ce a făcut ca cei predestinați să ridice nivelul învățământului românesc să sufere vreo câteva săptămâni de limbariță galopantă și agresivă. Indivizii ăștia telefotogenici, plătiți din banii cadrelor didactice, ca să-și poată ține odraslele la Paris, cu mare harțag la trăncăneală, au vrut să tragă frumos din condei, vânzând recuzita grevei generale la cei care au plătit mai mult, drept pentru care au făcut curat la locul de muncă, închizând gura. Ei, care știu toată legislația, toate chichițele avocățești, care găsesc
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Cum m-am obișnuit cu profunzimea prezidențială, îl las pe domnul Băsescu în plata Domnului, că doar n-o să-i închidem tocmai președintelui gura, într-o țară în care libertatea de exprimare este garantată, transformându-se de cele mai multe ori, în trăncăneală, mai ales când limba o ia înaintea minții. Dacă domnul Băsescu ar fi spus că școala scoate și tâmpiți, toți ar fi fost mulțumiți, nu s-ar fi simțit vizați direct și brutal, iar cei care, prin cancelarii, au luat
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
stânga, dreapta, centru și alte variante. S-ar putea ca scenariile pentru instalarea unor forme de dictatură să fi fost întocmite mai demult și nu se așteaptă decât ocazia prielnică pentru a fi puse în operă. Cei sătui de atâta trăncăneală neproductivă, de mizeria materială și morală, cei care se simt în nesiguranță, amenințați cu pierderea „prea zilnicei pâini”, vor spune: ce vom pierde, ducă-se dracului de regim democratic! Ce se va întâmpla într-un astfel de caz? Printre multe
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
se întâmplă în imediata apropiere, prin Maryse. Acum, imobilul lor e în plină criză aviară. Vecina de la patru duce o campanie împotriva papagalului pe care tânărul Ahmed îl ține pe balcon. Foarte sociabilă, zburătoarea, un cenușiu de Gabon, întâmpină cu trăncăneli și fluierături tot ce mișcă. Întâi și întâi, vecina de la patru o ia deoparte pe mama lui Ahmed: "Du pasărea asta într-o cameră din spate!" Dar femeia îi răspunde că nu se bagă, papagalul nu e al ei, e
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și mă încăpățânez să păstrez cele mai vechi uzanțe ale imperiului. Dacă vei avea ocazia să iei masa în casa unui verde, o să stai pe scaune capitonate. În scurt timp o să cunoști unul, așa că n-o să te mai plictisim cu trăncăneala noastră. L-am asigurat că bucatele oferite făceau suportabil oricare alt disconfort. La drept vorbind, mințeam în mare parte; eram scârbit de mirosul de garum, sos de pește marinat, pus în crăticioare de argint pe lângă orice fel de mâncare. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
noastre contemporane cele mai puțin serioase și cele mai îndrăznețe dintr-o altă epocă. Există totuși biblioteci, împodobite cu operele autorilor noștri buni: e un obiect de paradă. În casele unde tronează reginele zilei, trebuie să te mărginești la o trăncăneală, la o pălăvrăgeală continuă, în care indiscreția atinge limite extreme, în care se epuizează toate formulele ponegririi. În general, un cuvânt echivoc, o glumă au mai mult succes decât un gând serios. E bine totuși să nu ne încredem în
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]