5,887 matches
-
jumătate de ceas am coborît în burgul german, care ne primi cu o căldură părintească. Sufletul meu căpătase din nou aripi înviorătoare. Lovinescu își temperase reflecțiile ironice, cuprins și el de frumusețea orașului copilăriei mele. Ne-am urcat într-o trăsură care ne-a purtat pe dinaintea fostului Institut al Călugărițelor Ursuline, în care am urmat primele clase primare, am dat un ocol Pieței Mari, sufocată de mulțimea orașului, care forfotea de colo, colo, am trecut și pe la Liceul "Domnița Ileana" unde
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
fraze devenite desuete. Brusc, Lovinescu și-a mărturisit dorința de a face un drum pînă la Rășinari, fapt care îmi umplu inima de bucurie. Lovinescu părea alt om, era încîntat de prezența mea. Ascultam sunetul pe care îl făceau roțile trăsurii pe asfaltul străzii, îndreptîndu-ne spre Drumul Dumbravei, al faimoasei păduri de stejar care se întindea pînă la Rășinari, unde se născuse poetul Octavian Goga, localitate pe care nu o vizitasem niciodată în copilăria mea, pînă atunci. Am descoperit locul în
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
Goga, localitate pe care nu o vizitasem niciodată în copilăria mea, pînă atunci. Am descoperit locul în care se organiza vara, sărbătoarea cîmpenească numită Maialul, la care lua parte întregul oraș, sărbătorind venirea primăverii. Pădurea ținea drumul, pe care aluneca trăsura, învelindu-ne cu foșnetul frunzelor bătrînilor copaci, din care răzbătea o adiere proaspătă și înviorătoare. Mi se părea că alunecăm într-un vis. Sporovăiam îmbăiată într-o stare de bună simțire, pe care de mult nu o mai trăisem. Lovinescu
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
o stare de bună simțire, pe care de mult nu o mai trăisem. Lovinescu privea cu interes frumusețea drumului pe care ne aflam. La un moment dat după cîțiva kilometri parcurși pe Drumul Dumbrăvii, la un semn al lui Lovinescu, trăsura se opri, înaintea unui indicator care însemna drumul spre localitatea Cisnădie pierdută în desișul pădurii. - Nu mai mergem pînă la Rășinari, a spus, parcă răzgîndindu-se. Făcu o pauză care mi-a adus aminte o expresie pe care uneori Lovinescu o
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
am ascuns avertismentul pe care m-am făcut că nu îl înțeleg, la care Lovinescu a răspuns cu o ridicare din umeri, ca și cînd ar fi spus că este zadarnică străduința lui de a mă lămuri. Birjarul a întors trăsura îndreptîndu-ne spre cochetul restaurant aflat în Drumul Dumbrăvii în care am pășit amîndoi într-o stare de voioșie și bună dispoziție. Ne-am așezat la o masă, unde apăru îndată un ospătar recomandîndu-ne fripturi la grătar. Dinspre pădure năvălea aerul
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
cu glas potolit: - Nimic altceva decît că mîine dimineață, tot Bucureștiul va vui de cele ce Victor Eftimiu va povesti. - Ce să povestească?, l-am întrebat cu stăruință. - Despre expediția mea estivală, despre plimbarea pe care am făcut-o cu trăsura. L-am privit cu o expresie nedumerită, nelăsîndu-l să-și încheie fraza. - Ce însemnează asta pentru dumneavoastră?, l-am întrebat cu o naivitate reală și deconcertantă. Lovinescu se uită la mine cu o expresie nedumerită și-mi spuse: - Dar nu
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
pe care pornise discuția noastră părea că luase un drum neprevăzut, care schimbă înțelesul cuvintelor rostite pînă atunci. Lovinescu s-a oprit, uitîndu-se la mine, ca și cînd era zadarnic să explice ceea ce eu nu puteam pricepe. Am urcat în trăsura care ne purtă spre oraș. Ascultam trapul cailor și priveam cum se derula liziera verde a pădurii. Lovinescu părea cufundat în peisajul foșnitor al Dumbrăvii, fiind preocupat de o idee care se ivise deodată în mintea sa. Se întoarse spre
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
peisajul foșnitor al Dumbrăvii, fiind preocupat de o idee care se ivise deodată în mintea sa. Se întoarse spre mine, cu totul neașteptat, așezînd mîna lui albă, cu degetele frumos îngrijite, pe mîna mea odihnită pe canapeaua de piele a trăsurii și rosti: - Îți amintești dictonul latin pe care l-ai învățat în primele clase de liceu?, mă întrebă, ca un profesor care cercetează o lecție într-o clasă plină de elevi. - Care anume?, m-am străduit să cotrobăiesc în amintirea
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
nămeți de ce nu dai iertare - slobozire de ce nu uiți păcate slăbănoage căci Tu ești Dumnezeu și ești Iubire: schimbă-n văpăi pârâșe terfeloage dureri și deznădejdi - une prin alte ne-au prăbușit din piscul dumiririi secați orbirii - sclavi suntem încalte trăsuri de chip se-nec' în lutul firii ...îndură-Te - Lumină Preacurată și ne mai umple ochii - înc-o dată ȚĂRANII PRUNCIEI MELE curații mei țărani - cei din pruncie în straie de-mpărați și de vântoase neam ce s-a pogorât nu
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
Alecsandri Balta Albă. Cum auzii pomenind de o asemene minune, rugai pe dl consul să-mi înlesnească vreun chip de a mă duce îndată la Balta-Albă, și, peste o jumătate de ceas, un arnăut intra în salon vestindu-mi că trăsura era gata. Îmi luai un sac de drum și mă coborâi iute în uliță. Când colo, ce să văd? In loc de malpost sau de diligență, o cutioară plină de fân, pe patru roți de lemn cu spițele stricate. Patru
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
o așa de ciudată priveliște, dar consulul ce se coborâse după mine începu a râde și, încredințându-mă că acela era chipul de a călători în Valahia, mă îndemnă a mă sui în căruță. -- N-ai grijă, adăugă el; cu trăsura aceasta primitivă și cu caii aceștia care seamănă mai mult a niște mațe postite vei face un drum de care ți-i aduce aminte cât vei trăi. Ține-te bine, însă! Primii aceste sfaturi ca o glumă din partea compa triotului
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
câteva clipe în imaginație ceea ce, cu peste patruzeci de ani în urmă, era în acest loc vestitul Laminorul Brăila. Matizul Domnului Pătra, silențios și elegant, se înscrie repede în traficul extrem de aglomerat. Drumul, străbătut cândva spre Balta-Albă de căruțe și trăsuri alergând prin praf, este acum o arteră principală cu două benzi pe sens a orașului. Doar rareori mai întâlnești, și asta doar în cartiere, câte o căruță trasă de cai costelivi, semn că nu mai este timpul lor. Drumul spre
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
plâns când a trebuit să-l predea la CAP și care, cât timp a trăit, avea grijă să atragă atenția șefilor de atelaj care au lucrat pe el să fie mai cu grijă că....nu se știe nicidată! - Aveam și trăsură, continuă Domnul Pătra, predată și ea la CAP și pe care, de-aș fi putut respecta premoniția tatălui, ar fi trebuit să o am aici, pentru că îmi repeta ades: de-o fi vreodată, auziți voi, să aveți grijă să recuperați
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
suspendați aici ca bolta cerească, și nu-i de competența lui, zice, să știe cine o susține. Și apoi mai există el. Când a sosit, acum multă vreme, căzuse o mare cantitate de zăpadă, cu toate că eram în aprilie. Caii de la trăsura care l-a adus de la ospiciul din Bicętre, o simplă berlină acoperită, erau lac de sudoare. A trebuit să-i frecționăm toată seara, de teamă să nu moară. Era un bărbat trecut bine de șaizeci de ani, extrem de corpolent, cu
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
care se căsătoreau, bani pentru a-și cumpăra o casă, doi căi și o căruță. Cam așa arată cruntă exploatare capitalista, pe care o prezentau comuniștii, după ce au naționalizat aceste uzine, ateliere și mori. Nu pot fi uitate atelierele de trăsuri, șarete și cabriolete ale renumiților Roth și Bulfinski. O parte dintre acele elegante mijloace de locomoție erau aduse la comanda de la Zurich, Viena și Paris. Copiii Craiovei priveau cu ochii mari, fascinați, acele bijuterii. De multe ori furau zahăr cubic
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
De multe ori furau zahăr cubic de acasă, pentru a-l oferi căilor, care trăgeau acele obiecte de artă autentică. În anii când Marin Iorda era directorul Teatrului Național din Craiova, s-a introdus, pentru prima oara în țară, o trăsura pe scenă, la montarea piesei, O scrisoare pierdută, din stagiunea 1951-1952. O veritabilă noutate regizorala, sub baghetă lui Traian Criveanu. Actorul Mircea Hadârcă, interpretul lui Dandanache, cobora dintro trăsura cu clopoței, ca pe vremea Tristețea marilor convulsii Craiova amintirilor lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
din Craiova, s-a introdus, pentru prima oara în țară, o trăsura pe scenă, la montarea piesei, O scrisoare pierdută, din stagiunea 1951-1952. O veritabilă noutate regizorala, sub baghetă lui Traian Criveanu. Actorul Mircea Hadârcă, interpretul lui Dandanache, cobora dintro trăsura cu clopoței, ca pe vremea Tristețea marilor convulsii Craiova amintirilor lui Caragiale. Că birjar a fost angajat Ilie Ion. În minutele în care cei doi căi se aflau sub puternică lumină a reflectoa relor, îi mângâia să nu se sperie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
a fost angajat Ilie Ion. În minutele în care cei doi căi se aflau sub puternică lumină a reflectoa relor, îi mângâia să nu se sperie de ropotele aplauzelor prelungite. Succesul fiind mare, în 1958, s-a apelat la aceeasi trăsura, în spectacolul Gaițele, regizat de Vlad Mugur. (24) Anii au trecut, librăriile au fost națio nalizate, altele s-au transformat în prăvălii cu destinație diferită. Una dintre ele a devenit Librăria Cartea Rusă, care se mai numea și Librăria Maxim
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
modernă, care mai întâi te relaxează, iti făcea un masaj pe gât, cap, frunte și numai apoi te tunde și bărbierește și asta la înaltă ținută și numai la prețul de 5 $ UȘA. Așa cum există și automobilul Mercedes S-classe lângă trăsura trasă de boul cu cocoașă, care are frâiele băgate prin nări. Dar să spunem și despre cele bune și frumoase, văzute tot de noi. KOCHI, care se mai scrie și KOCHIN, se citește Kocii, este situat pe coasta de Vest
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Deși distanță dintre vapor și locul unde așteptăm noi era destul de mare, circa trei sute de metri, ei nu au avut probleme să ne recunoască. Așa că ne-am dus la poarta portului, pe unde știam că vor ieși. Noi rezervasem două trăsuri, iar ei mai luaseră una, cu care veniseră de la vapor până la ieșirea din port, unde ne-am îmbrățișat. Ne-am împărțit în cele trei trăsuri și am pornit spre casă, unde ne aștepta mama cu surorile noastre Chrisanti și Ema
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ne-am dus la poarta portului, pe unde știam că vor ieși. Noi rezervasem două trăsuri, iar ei mai luaseră una, cu care veniseră de la vapor până la ieșirea din port, unde ne-am îmbrățișat. Ne-am împărțit în cele trei trăsuri și am pornit spre casă, unde ne aștepta mama cu surorile noastre Chrisanti și Ema. Bagajele au sosit acasă în aceeași seară. În drum spre casă, Stanley ne întreabă de ce tata nu a venit cu noi să-l întâmpinam. După
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
care se căsătoreau, bani pentru a-și cumpăra o casă, doi căi și o căruță. Cam așa arată cruntă exploatare capitalista, pe care o prezentau comuniștii, după ce au naționalizat aceste uzine, ateliere și mori. Nu pot fi uitate atelierele de trăsuri, șarete și cabriolete ale renumiților Roth și Bulfinski. O parte dintre acele elegante mijloace de locomoție erau aduse la comanda de la Zurich, Viena și Paris. Copiii Craiovei priveau cu ochii mari, fascinați, acele bijuterii. De multe ori furau zahăr cubic
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
De multe ori furau zahăr cubic de acasă, pentru a-l oferi căilor, care trăgeau acele obiecte de artă autentică. În anii când Marin Iorda era directorul Teatrului Național din Craiova, s-a introdus, pentru prima oara în țară, o trăsura pe scenă, la montarea piesei, O scrisoare pierdută, din stagiunea 1951-1952. O veritabilă noutate regizorala, sub baghetă lui Traian Criveanu. Actorul Mircea Hadârcă, interpretul lui Dandanache, cobora dintro trăsura cu clopoței, ca pe vremea Tristețea marilor convulsii Craiova amintirilor lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
din Craiova, s-a introdus, pentru prima oara în țară, o trăsura pe scenă, la montarea piesei, O scrisoare pierdută, din stagiunea 1951-1952. O veritabilă noutate regizorala, sub baghetă lui Traian Criveanu. Actorul Mircea Hadârcă, interpretul lui Dandanache, cobora dintro trăsura cu clopoței, ca pe vremea Tristețea marilor convulsii Craiova amintirilor lui Caragiale. Că birjar a fost angajat Ilie Ion. În minutele în care cei doi căi se aflau sub puternică lumină a reflectoa relor, îi mângâia să nu se sperie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
a fost angajat Ilie Ion. În minutele în care cei doi căi se aflau sub puternică lumină a reflectoa relor, îi mângâia să nu se sperie de ropotele aplauzelor prelungite. Succesul fiind mare, în 1958, s-a apelat la aceeasi trăsura, în spectacolul Gaițele, regizat de Vlad Mugur. (24) Anii au trecut, librăriile au fost națio nalizate, altele s-au transformat în prăvălii cu destinație diferită. Una dintre ele a devenit Librăria Cartea Rusă, care se mai numea și Librăria Maxim
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]