132 matches
-
poreclă ce avea darul să-l morcovească și acuma, la maxim în trecutul recent și luminos, al socialismului victorios, pe când Cezărică al nostru, mai tinerel și vădit mai fraieribil cumpărase, la a doua mână și primul picior, o tărăboanță de Trabant. Al cărei motor extraordinar, amesteca în neștire benzina, cu uleiul și cu apa, producând, printre nenumăratele rateuri întrerupte de imprecațiile nefericitului proaspăt șofer, și o sumă de distonanțe și de zgomote bizare, care semănau frapant cu languroasele văietături și scâncete
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Bătrâna clătină capul. "E tare urâtă biata fetiță." ― În fond, ce-o să facă nenorocita asta cu banii? întrebă Matei după ce ușa se închise. ― O să hrănească pești! bombăni Popa. Mulți, zglobii și tinerei! Campioni la înot, cu coada pe moațe și Trabant. Râse răutăcios: O să le cumpere și un acvariu confortabil ca un cavou de lux. O să vedeți! ― Vai, copii! îi admonestă dulce bătrâna. De ce vorbiți așa? * Vâlcu își frecă mâinile înghețate. Prin ușa deschisă se vedeau valiza pregătită și un sac
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nouă - vindeam. Ce era mai bun, intram la strungărie, furam de-acolo. Furam motoare, tot. Tot ce era mai bun. Îmi spunea: „Astăzi îmi trebuie patru roți de teveu sau patru roți de tractor. Sau patru de Dacie, patru de Trabant. Și Trabantu-l puneam pe sticle de lapte în parcare. Roți... și luam să-și facă omul căruță mică. (Asistența râde.) Cum luați parbrizele? Tăiam kederul. Scoteam kederul. Din față, de cauciuc. Ăla-l scoteam. Și portbagajul... mă lăsam o dată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu dreapta și aruncă verigheta cât de departe poate, în întuneric. ─ Na! Și să nu îndrăznești să te întorci! Apoi închide ușa și trage zăvorul. Cu bancnotele risipite pe jos, prostul de Sofronie și-ar fi putut lua barem un Trabant acum douăzeci de ani, ce să-i fac dacă a fost atât de prost, prost grămadă. Acum nu mai sunt bune de nimic, nici măcar de-o slujbă de pomenire. Acuma doar să aprinz focul în sobă cu ei. Arză-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
publicație independentă, de artă, patrimoniu, atitudine și resuscitare națională“, scoasă de grupul de intelectuali grupați în jurul sucursalei bucureștene din Sectorul de Mijloc a prosperei firme de privăți ecologice „Euro-Tăulet Brandaburlea & Brandaburlea“, al cărei proprietar-manager era Cangurașu Brandaburlea. Jani avea un Trabant verzuliu. Fărmăcata apropape că-i azvârli fata leșinată în brațe. - Du-o, dom’ Cărămidă, pă viața mea, sări și du-o! Fă ce știi, dar numa’ du-o la spital, la salvare, unde știi, dar ia și du-o că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o fiică pe care a botezat-o Zânica pentru frumusețea ei, o comoară de nepoată cu care se joacă în parc și care prețuiește mai mult decât tot aurul din lume, un ginere harnic și gospodar, un apartament modest, un "Trabant" de care nu se va despărți niciodată și o singură viață de care e foarte mulțumit. Copil fiind, într-o seară călduroasă de vară, privea alături de Grigore cum, în jurul unui foc de vreascuri și uscături, adunate cu brațul de prin
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sustrag unui interes științific ori estetic. Ele se deschid unei priviri care în mod inevitabil se întoarce asupră și. Muzeul descrie viața cotidiană în Germania comunistă. Obi ectele expuse fac parte, așadar, din cotidianul acelor timpuri: ju cării, cratițe, un Trabant, lanterne, ceasuri, carnete de elev, haine, prăjitoare de pâine - nu le poți zice, desigur, toasters -, o instalație de ascultare a STASI; în plus, este amenajată o locuință în miniatură, unde te poți așeza în fotoliu să te uiți la televizor
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de reflexivitate. E unul dintre temeiurile reușitei sale tocmai faptul că prilejuiește un răspuns posibil la întrebarea de mai sus. Ar mai fi de spus că este un muzeu interactiv, poți manevra unele exponate și poți să te sui în Trabant. Eu nu am putut, era o coadă prea mare și nu am vrut să intru înaintea copiilor care așteptau să apese pe pedale și să imite zgomotul motorului. Dar m-am învârtit prin bucătărie și mi-a fost suficient. Mi-
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Praga au fost montate corturi în timpul verii. Aici se adăpostesc cetățeni din RDG, fugiți din Est și așteptând ajutorul și presiunea Bonn-ului pentru a urca în trenuri care să-i conducă spre Vest. Acești cetățeni din RDG își abandonează mașinile Trabant, iar Praga devine un cimitir de Trabanturi... Veteranul comunist Bârlădeanu îi va mărturisi mult mai târziu, în 1997, eseistei Livia Betea că voia să-l răstoarne pe Ceaușescu. Că își punea întrebări asupra valorilor socialismului și urmărea îndeaproape proiectul lui
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de marinari (flotila Dunării). Cu totul, optsprezece mii de oameni. E vorba să se adauge la acestea un regiment de infanterie, un batalion de zuavi, un regiment de cavalerie și opt baterii de artilerie. Trupele neregulate se împart în dorobanți (trabanți) și în gărzi de frontieră, cuprinzând cu totul douăsprezece mii de oameni. În Valahia, dorobanții țin loc de jandarmerie. E un fel de corp de armată auxiliar ale cărui organizare și alcătuire au multe asemănări cu cele ale cazacilor. Familiile
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Era 10 noiembrie 19.., o după-amiază liniștită cu soare blând ale cărui raze călduțe băteau în parbrizul trabantului unei tinere care conducea visătoare în drum spre Târnăveni, neputându-și explica temerea care o cuprinse. Încă înainte de a pleca de acasă încerca să și-o ascundă amintindu- și un episod din anii ei de studenție, căruia-i zâmbea. La
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
drumului și făcu semne căruțașului să oprească. Acesta opri. Atunci zise în gând „Slavă Ție Doamne!”. Schimbă câteva vorbe cu omul cu care dealtfel se cunoștea, fiindu-i consătean. Acesta o ajută și-l așeză pe bancheta din spate a trabantului. După ce tânăra profesoară îi mulțumi căruțașului, îl rugă pe acesta să trecă pe la mama ei să o anunțe că se va întoarce acasă ceva mai târziu. Tot acest timp până la spitalul din Târnăveni se scursese ca prin minune, mintea ei
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
nu-l cunoștea, nu mai vorbise niciodată cu el. Renunță la acest gând, rugându-se ca cineva să-i aducă vestea cea bună despre el. Era o dimineață mohorâtă cu ceață deasă, picau ultimele frunze, căzând câte una pe capota trabantului, făcând-o să tresară, cuprinsă fiind de gânduri sumbre. Ce surprize îți face viața, se gândi ea, așa într-un moment să fiu smulsă din carapacea mea, unde liniștea mea era deplină. Practic și la urma urmei, ce aș putea
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
i-ar putea explica ce s-a întâmplat cu el? Să se scuze? Nici vorbă! Cum va putea cândva să-i mulțumească fără a-i explica ceva? El o cunoștea pe Ramona din vedere, o vedea mereu făcând naveta cu trabantul. Știa doar atât: că este profesoară. Acum își dorea o însănătoșire grabnică, pentru a se putea externa, știind că mama lui este în spital în urma unei crize, ceea ce aflase din ultima scrisoare pe care i-o trimisese tatăl său. Sălbăticia
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
cunoșteai pe Ramona Plopeanu? -Nu... nici nu am știut cum am ajuns la spital, doar că aseară, de la o vreme mă dezmeticisem puțin și am văzut-o stând lângă patul meu. O mai văzusem... întrucât ea face naveta cu un trabant, știam că este profesoară la liceu, dar nu știam cum o cheamă. Radu fiind o fire foarte amabilă și timidă, acum se gândea cum să-i spună că a ajuns la spital fără încălțăminte și fără geaca de piele. Angela
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
grea remușcare dureroasă de care nu se putea elibera deși nu el purta vina accidentului. într-o zi de joi a lunii februarie, când el avea vârsta de nouă ani întorcându-se cu părinții lui de la Hunedoara într-un trabant pe care tatăl său îl conducea fiind proprietatea lui la acea vreme, vrând cu orice preț să evite impactul cu un camion care venea din sens opus, care intrase pe banda lui, trăgând mult volanul înspre exterior, pentru moment a
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
rece, Radu se întorcea din satul L., de la prietenul său Andrei, aducând o drujbă pentru că-și cumpărase un camion de lemne care trebuiau tăiate. Era pe bicicletă, pe marginea drumului. Când să intre în B., văzu o mașină oprită. Era trabantul Ramonei, lângă care ea stătea probabil așteptând pe cineva. Părea supărată. "Ce tablou trist", gândi Radu văzând-o astfel. înainte de a încetini viteza cu care cobora pe pantă, pentru a o întreba dacă s-a întâmplat ceva, văzu capota mașinii
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
acest tip, dar vroia să-i facă un serviciu Ramonei care a fost atât de bună cu el, când ea nici măcar nu-l cunoștea. -Cu mulți ani în urmă, tatăl meu a avut un accident. La acea vreme deținea un trabant. în acel timp și eu și mama mea eram în mașină. Radu povestindu- i apoi tot ce s-a întâmplat. Ramona plăngea, nu reușea să-și găsească batista. Atunci el o scoase pe a lui din buzunarul de la piept și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
-Și atunci, cu ce? -Cu mașina. -Nu merg cu mașina, zise Radu hotărât. -Nu cu Trabantul meu, Radu, ci cu Dacia vărului meu. L-am rugat să ți-o împrumute pentru câteva zile. Ea știa că el nu va accepta trabantul ei, și mai ales acum. -Atunci e bine, mulțumesc. -Radu, n-ai vrea să mă duci și pe mine până la Târnăveni, îl rugă Ramona. -Sigur că vreau, dar cum te întorci? -Cu trenul nu-ți face griji. Radu știa că
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
râzând. Radu se mai liniști puțin, apoi se îndepărtă de Andrei, amintindu-i: -Pe diseară, "La Eva"! Andrei aprobă printr-o plecăciune a capului și ridicând mâna dreaptă. în seara zilei de 8 martie, Ramona Plopeanu se îndrepta la volanul trabantului ei spre casa unde locuia Radu pentru a merge împreună la balul organizat în cinstea zilei femeilor. Ea părea puțin tristă. încă dinainte de-a pleca de acasă, o încercă un dram de teamă inexplicabilă, soră cu aceea din seara
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pe care acum apăruseră două cute. Radu zâmbi melancolic și îndrăzni să o sărute pe față. Când Ramona se pregăti de plecare era deja ziuă. O zi cenușie, în care sufletele lor își contopeau durerea. Ea se urcă la volanul trabantului, făcându-i un semn cu mâna și porni. Radu mulțumi în gând că nu-l invitase să o conducă. Simțea nevoia unui moment de singurătate. Se așeză pe canapea, cu gândul și convingerea că Angela Ulmeanu își va duce la
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
cerul era brăzdat de fulgere, tunetele asurzitoare îl făcu pe Radu Brădescu să tresară pe bicicleta care aluneca prin noroi, se întorcea din câmp, vântul nici el nu se lăsa mai prejos aplecând capacii bătrâni. Deodată, pe marginea drumului observă trabantul Ramonei. Distanța de la care-l privea nu-i permitea să vadă dacă ea se afla înăuntru. Ajungând acolo, coborî și foarte surprins o văzu pe Ramona udă leoarcă, frecându-și mâinile și tremurând de frig. Ea văzându-l deschise portiera
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
mai luminase la orizont, picurii de ploaie veneau din ce în ce mai rar. Radu îi propuse Ramonei să meargă la el acasă să se schimbe cu haine uscate, promițându-i că o va duce acasă cu bicicleta, iar mâine dimineață va rezolva problema trabantului. -N-aș vrea să întârzii, mama își face griji. -N-ai să întârzii prea mult, Radu zâmbindu-i vesel cu ochii mijiți. Cum ajunse acasă, Radu aprinse focul în bucătărie, puse ibricul pentru cafea apoi îi oferi Ramonei un pulovăr călduros și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pentru sine „Destinul se repetă, ca și mine va suferi în tăcere”. -Mamă, eu voi iubi acest copil. Bătrâna doamnă o sărută pe frunte șoptind: -Soarta își urmează cursul. în mai puțin de o oră Radu, însoțit de Ramona opri trabantul în fața spitalului. Ramona așteaptă în mașină iar Radu urcă scările îndreptându-se spre secția de noi născuți. Cu fiecare pas emoțiile sale creșteau, iar fața i se îmbujora. Angela îi dădu copilul cu privirea încruntată și fulgerătoare. Mâinile lui Radu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
de mânuță și ieși, bucurându-se în tăcere că putea să respire aer curat. La un moment dat simți că se sufocă, gândindu-se cum vor face rost de o asemenea sumă. Ramona, deși supărată îi duse la gară cu trabantul său pe fratele și cumnata ei de care se despărți totuși într-un mod amabil, rămânând pe peron zâmbindu-le și fluturându-și mâna la plecarea trenului ca și cum nimic nu ar fi fost între ei. Bătrâna doamnă Neli fierbea la
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]