215 matches
-
presiune asupra fino ugricilor. Mai târziu, slavii au preluat acesată presiune asupra fino ugricilor. 106 La fel s-a petrecut și cu balto slavii, cu diferența că raportul între genele tipic indo europene (R1a R1b) și restul este invers: la traco iliri 1/3 versus 2/3, iar la balto slavi 2/3 versus 1/3. 107 Sărbătoarea a fost redenumită în urma ocupației romane sau datorită influenței slave din Balcani. Numele sărbătorii de Sânziana provine de la Sfânta Diana (fiind întâlnit în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Postmodernism. In Poetics Today 10:4, 819-38 1997. Caught by History: Holocaust Effects in Contemporary Art, Literature, and Theory. Stanford: Stanford University Press Van Kesteren, Aloysius, Herta Schmid 1975. Moderne Dramentheorie. Kronberg/Ts. Verhoeff, Nanna 1996. Early Westerns: How to Trace a Family. In Utrecht: University of Utrecht, Institute for Theater, Film and Television Studies (dizertație) Walcutt, Charles C. 1966. Man's Changing Mask: Modes and Methods of Characterization in Fiction. Minneapolis: University of Minnesota Press White, Hayden -1973. Metahistory: The
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
creează la noi Înfloritoarea civilizație a epocii bronzului ( 1800800 Î. Hr). Creatorii și purtătorii culturilor arheologice ale epocii fierului (1200 Î. Hr.-106 d. Hr.), sunt geto dacii, ramura nordică a neamurilor trace. Limba daco-geților este un dialect al limbii. traco - dace. Triburi daco-getice: appulii ( În zona orașului Alba Iulia) burii ( pe malurile Oltului extracarpatic) carpii ( În Moldova Centrală) costobocii (În Moldova de nord și Maramureș) crobyzii și trizii ( În Dobrogea) Țara dacilor, Dacia corespunde În linii mari, cu teritoriul locuit
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
și a limbii române s-a încheiat până în sec. IX, (limba literară vorbită astăzi s-a format în sec. XIX, pe baza graiului din Muntenia cu aportul operelor literare din Moldova). o Limba română are o structură formată din; substratul traco dacic reprezintă 10% din totalitatea lexicului (160-180): barză, băiat, bordei, brad, brânză, brâu, burtă, buză, cârlig, copil, gard, gorun, grapă, grumaz, mătură, moș, mal, mânz, mazăre, pânză, prunc, pârâu, vatră, viezure, etc. stratul latin 80% din fondul principal de cuvinte
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
sinonim cu dava, „cetate“) din care, prin evoluția firească limbii romîne (si > și, i final dispărut), s-ar fi ajuns la forma actuală. Au fost introduse în ecuație, (cam hazardat din punct de vedere lingvistic, limba armeană nefiind înrudită cu traca), toponimele armene Argaens (în prezent Argish-dagh), Arsesa, Arzes, Arjish. Între Ordessos și formele traco-dacice avute în vedere rămîn diferențe fonetice greu de explicat (deși alternanța o/a este întîlnită și în variantele altor nume: Orgame - Arganum), ceea ce i-a determinat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
semnificația „rîul prin excelență, rîul mai mare decît celelalte“ (Pîrvan), iar acest sufix se întîlnește și în nume ca Naparis („Ialomița“), Sagaris, Sangaris, Magaris. Ca la majoritatea toponimelor străvechi, discuțiile etimologice continuă, dar soluțiile cele mai plauzibile trimit spre originea traco dacică. Numele Dunăre polarizează pe teritoriul romînesc, uneori la mare distanță, toponime derivate și compuse: Dunărica, Dunăreni, Dunărița, Dunărea Mare, Dunărea Mică, Dunărea Nouă, Dunărea Veche, Dunărea Vapoarelor, Dunărinți, Dunavăț (canal în Deltă și pîrîu, afluent al rîului Berheci), Dunavățu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Hunedoara, precum și două sate din aceleași județe. Există și Dealu Ibrului din Munții Metaliferi. Importanța hidronimelor respective nu e geografică, așa cum se poate bănui, ci lingvistică, fiindcă se pare că avem de-a face cu un microtoponim de origine străveche, traco dacică (cele mai multe nume de locuri identificate ca provenind din substrat sunt macrotoponime, care denumesc așadar topice majore din punct de vedere geografic). Faptul este cu atît mai surprin zător cu cît este vorba de un nume atît de vechi, întîlnit
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
potrivit legii fonetice a limbii lor, au introdus un e între b și r). Etimologia dublă, traco-dacică și slavă veche, pentru Ibru este posibilă, dar existența atestată a hidronimelor cu forma Hebros în Tracia și Iliria înclină balanța spre soluția traco dacică. Ipotești Este numele satului din județul Botoșani unde s-a născut și a copilărit „omul deplin al culturii romîne“, (cum l-a caracterizat Noica), Mihai Eminescu, a alte trei sate din județele Iași, Olt și Suceava, precum și al unui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
limbii lor. Înaintea acestor terminații ar fi putut fi ș, nu s, cum e transcris, din cauză că ș nu avea literă care să-l redea, iar s înainte de e, i putea fi pronunțat ș. De altfel, și alte denumiri păstrate din traco dacă au în final ș (caracteristic, un fel de locativ, se pare, în paradigma substantivului): Criș, Argeș, Someș, Mureș. B sau f intervocalic trebuie citite m, fiind, ca și acestea, labial (nazalitatea traco-dacică putea să nu fie „auzită“ de scribii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
regiunea carpato-dunăreană din cele mai vechi timpuri, tracii i-au asimilat, dar civilizația lor nu a atins strălucirea aceleia din sudul Rusiei. Numele topice puse în legătură cu substratul iranic (Dunăre, Iași, Nistru, Olt, Prut, Zărand) au fost explicate și ca elemente traco dace. Nu este exclus să aibă dreptate și unii, și alții, în sensul că numele scitice au fost preluate de traco-daci și apoi au fost transmise, prin latină, până astăzi. Unii lingviști români (printre ei și O. Densusianu) au încercat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în elementele moștenite din latină (boteadză, Dumnedzău), deci nu poate fi cuvânt slav, așa cum cred unii. Termenul buză a fost explicat de alți cercetători, mai puțin numeroși, ca fiind format din bot (< lat. botum „bot“) cu sufixul -ză de origine traco dacă (care apare și în cuvinte ca gălbează, coacăză, pupăză). Soluția nu este satisfăcătoare, mai ales pentru că se bazează pe sensul contemporan „parte superioară, vârf, culme“ din expresii ca buza dealului, buza vasului; rămâne neexplicat sensul de bază al cuvântului
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
tante în urma unei modificări de formă petrecute în limbajul copiilor. În română, la urmașul lui lat. amita, care a dispărut, s-a atașat sufixul -ușă. măzăriche Măzăriche este format de la mazăre, unul dintre cele câteva zeci de cuvinte de origine traco dacă, la care s-a adăugat -iche. Originea segmentului final -iche nu se poate explica decât dacă presupunem că a existat în română un cuvânt, moștenit din latină, care a dispărut. Din sfera semantică a plantelor leguminoase, româna a moștenit
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
latină din limbile populațiilor autohtone, limbi care, până la urmă, au fost părăsite în favoarea latinei. Este vorba despre așa-numitul substrat al limbilor romanice: celtic pentru franceză, iberic pentru spaniolă, etrusc, ligur și osco-umbric pentru italiană. În cazul românei, substratul este traco dac. Substratul traco-dac În jurul substratului traco-dac al limbii române s-au purtat multe discuții, adesea contradictorii, în literatura de specialitate. Câte cuvinte avem de la daci Spre deosebire de tracofili (sau tracomani), trebuie să mărturisesc că avem relativ puține cuvinte sigure din substrat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și adaptarea reciprocă a limbilor lor, care aveau multiple elemente comune. Colaborarea latinilor cu tracii în activitățile sociale și în familie a dus la acomodarea reciprocă a limbilor astfel că în generațiile următoare nu mai vorbeau unii latina și alții traca. Ele au început să vorbească o limbă nouă sub toate aspectele: fonetic, derivativ, morfologic, sintactic. În această limbă ambele limbi de bază s-au contopit încetându-și existența, astfel că româna nu mai are în ea nimic pur latin și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
comune ale limbilor romanice. În mod similar, despre existența în trecut a limbii tracilor mărturisesc cele patru cincimi de elemente nelatine ale limbii române - aparent slave, albaneze, maghiare, turcice. Toate aceste serii de aparențe converg, împreună cu aparențele latine, la baza traco latină din jumătatea de est a Europei. Limba română este un fenomen istoric născut și evoluat pe acest vast spațiu în întrepătrundere cu alte fenomene născute și evoluate pe aceeași bază. Însă istoria fenomenelor etnolingvistice din estul Europei a fost
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în spațiul lingvistic romanic și indoeuropean, în spațiul preindoeuropean euro-afro-asiatic. În consecință, limba română este instrumentul verbal de exprimare a spiritului românesc. Emanații ale acestui spirit, cuvintele românești nu pot fi analizate etimologic ca piese izolate împrumutate din latină, din tracă sau din alte limbi precum slava, albaneza, maghiara, turcica etc. Raportarea lor la aceste limbi se face nu pentru a indica sursa împrumutului, ci pentru a contura specificul limbii române în contextul general de evoluție a limbajului uman și de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
bază, constituită pe parcursul a cinci secole cu implicare diferențiată, inegală, a componentelor, au crescut toate fenomenele etnolingvistice din sud-estul, centrul și estul Europei. Este vorba de romanitatea orientală, de etnia albaneză, de lumea slavă și de fenomenul etnolingvistic maghiar. Baza traco latină a romanității orientale explică ceea ce au comun prin sorginte, și nu prin influența reciprocă, limbile română, albaneză, slavă și maghiară. De aici decurge principiul etimologic conform căruia orice cuvânt vechi din fiecare dintre aceste limbi trebuie raportat la baza
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
latină a romanității orientale explică ceea ce au comun prin sorginte, și nu prin influența reciprocă, limbile română, albaneză, slavă și maghiară. De aici decurge principiul etimologic conform căruia orice cuvânt vechi din fiecare dintre aceste limbi trebuie raportat la baza traco latină, chiar dacă aparența lui formală este, în română de exemplu, latină, albaneză, slavă sau maghiară. În al doilea rând, cele două componente inițiale ale bazei traco-latine, adică traca și latina, deși sunt diferențiate ca sistem, au în comun fondul lingvistic
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
orice cuvânt vechi din fiecare dintre aceste limbi trebuie raportat la baza traco latină, chiar dacă aparența lui formală este, în română de exemplu, latină, albaneză, slavă sau maghiară. În al doilea rând, cele două componente inițiale ale bazei traco-latine, adică traca și latina, deși sunt diferențiate ca sistem, au în comun fondul lingvistic preindoeuropean euro-afro-asiatic. În consecință, baza traco latină însumează, dincolo de ceea ce a adus în ea indoeuropenizarea, multiple elemente de convergență cu nivelul aglutinant de la baza tuturor limbilor indoeuropene, nivel
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
este, în română de exemplu, latină, albaneză, slavă sau maghiară. În al doilea rând, cele două componente inițiale ale bazei traco-latine, adică traca și latina, deși sunt diferențiate ca sistem, au în comun fondul lingvistic preindoeuropean euro-afro-asiatic. În consecință, baza traco latină însumează, dincolo de ceea ce a adus în ea indoeuropenizarea, multiple elemente de convergență cu nivelul aglutinant de la baza tuturor limbilor indoeuropene, nivel pe care îl continuă în manieră proprie limbile cu structură preindoeuropeană, cum sunt basca, limbile ugro finice, mongolo-turco-tătare
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
o creație românească influențată de lat. vinea „plantație viticolă; coardă și butuc de vie”. Auă „strugure” este cuvânt românesc pentru a cărui istorie se consideră suficientă raportarea la lat. uva. Având însă în vedere faptul că atât latina cât și traca au venit în contact ca limbi vii și au dat naștere unei limbi vii care este româna, apare necesitatea de a lărgi sfera analizei. Mai întâi este de remarcat sfera semantică largă a lat. uva: „fructul viței de vie, strugure
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
alcătuită din: berbec, caș, cheag, staul, turmă, unt, zer, păcurar, păstor, capră, mânză. Hasdeu mai analizează etimologic cuvintele dulău, mosoc; țurcă, iele, a ademeni. Asupra cuvintelor din cele două serii se pot face următoarele observații, dacă le analizăm prin baza traco latină: Cioban este prezentat ca dacic (ulterior va fi perceput ca turcic) pentru motivul că el există în albaneză (çoban) și pentru că aceste limbi se raportează la „marea gintă tracică” originară din Asia Mică unde perșii îl aveau pe șuban
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a băga de seamă”, a rom. ochi (lat. oculus), sl. okolo „aproape, prin preajmă” etc. A se vedea a băga, bădie. Stână este o creație românească cu suf. -n, rădăcina staavând o largă întrebuințare atât în latină cât și în tracă. Cf. a sta, stare, stat, stană, stog, stâlp, stejar, steag etc. Pentru a ajunge la această concluzie este necesar să se recunoască limbii române constituirea pe fond tracic în urma cuceririlor romane și continuitatea europeană și euro-afro-asiatică a materialului lingvistic. Urdă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
motivul că albaneza are pe mës, mëzi, fără să fie tulburată de nepotrivirea fonetică a formelor română și albaneză, respingând totodată pe zer din lat. serum. Pentru ambele cazuri trebuie invocat statutul de creație aparte a limbii române în care traca și latina și-au pierdut identitatea. Mânz este cuvânt românesc chiar dacă albaneza are pe mëz, iar pentru explicarea acestor forme apelăm la lat. mando < manus do „a învăța, a instrui”, adică „a mânui”. Albaneza are pe mësoj „a învăța, a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
prinde, a sfâșia”. Pentru partea a doua a cuvântului slava are pe lupitĭ “a jupui”, pe râvatĭ “a sfâșia”, româna pe a jupi, a jupui, a rupe. Corespondentul german pentru dulău este Hetzhund de la hetzen “a goni, a hăitui” (în tracă: do) și Hund “câine”, ceea ce ne face să credem că și ogar poate avea rădăcina lovși suf. -ar, adică “copoi, câine de vânătoare”. Traistă este cuvânt tracic după Hasdeu, care inventează pentru această limbă staristra “pungă pentru caș”. Cuvântul nu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]