1,181 matches
-
încă un drum este semnat de către Cezar Petrescu, un text cu tentă memorialistică, evocator al Gândirii clujene a anului 1921, care avusese intenția de a unifica forțele scriitoricești din Transilvania acelor ani. Noua revistă a lui Cezar Petrescu, deși adecvat tradiționalistă, arăta și o reală deschidere spre modernitate, cultiva expresia echilibrată cu intenția de a îmbrățișa întregul spațiu cultural al contemporaneității: "Noi mergem în pas cu vremea", afirmă directorul publicației. Revista se imprima săptămînal și al cărei profil ideologic era marcat
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
o �"marginalitate" insuficient de zgomotoasă". Mai toți criticii au privit cu suspiciune aceste mișcări - lovinescienii sau grăbit să-și dea verdictul necruțător: �extremism literar". O altă problemă �falsă" care a epuizat forțele teoretice ale interbelicilor a fost �tradiționalismul". Cine e tradiționalist, cine nu e? Neconcordanțele sînt deja comice. Amintesc doar confuzia din Istoria lui G. Călinescu: avangardiștii Voronca și Fundoianu sînt tratați ca tradiționaliști (ruralul e foarte prezent în textele lor). Ultima �demistificare" din această parte a cărții îi privește pe
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
literar". O altă problemă �falsă" care a epuizat forțele teoretice ale interbelicilor a fost �tradiționalismul". Cine e tradiționalist, cine nu e? Neconcordanțele sînt deja comice. Amintesc doar confuzia din Istoria lui G. Călinescu: avangardiștii Voronca și Fundoianu sînt tratați ca tradiționaliști (ruralul e foarte prezent în textele lor). Ultima �demistificare" din această parte a cărții îi privește pe criterioniști. Republicarea scrierilor unui Eliade sau Cioran a dus la o falsă imagine asupra statutului lor intelectual în epoca interbelică. Mulți sînt tentați
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
articole publicate de la începutul anilor '80 pînă în 2001. Să fie vorba despre o istorie �pe genuri"? Nici vorbă. Principala miză a cărții este aceea de a demonstra labilitatea marginilor perioadelor istorice. Romanul românesc este împărțit în două mari capitole: �Tradiționaliști și moderniști" și �Spre postmodernitate". Cartea începe cu o întrebare parodică �N-avem roman?" și se termină cu o afirmație răspicată �Avem romane!". Dintre �tradiționaliști și moderniști" fac parte atît un Camil Petrescu sau Hortensia Papadat-Bengescu, cît și Marin Preda
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
de a demonstra labilitatea marginilor perioadelor istorice. Romanul românesc este împărțit în două mari capitole: �Tradiționaliști și moderniști" și �Spre postmodernitate". Cartea începe cu o întrebare parodică �N-avem roman?" și se termină cu o afirmație răspicată �Avem romane!". Dintre �tradiționaliști și moderniști" fac parte atît un Camil Petrescu sau Hortensia Papadat-Bengescu, cît și Marin Preda, Nicolae Breban sau Dumitru Țepeneag. în postmodernitate se situează atît tîrgoviștenii, cît și Nedelciu. Cele două stadii de evoluție se întrepătrund. Avem moderni în viață
O combinație rară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15919_a_17244]
-
Ciccolini (un favorit al publicului pe vremea când venea des în București), Maurice André, cea mai sonoră trompetă a secolului, ș.a. Repertoriul bine echilibrat oferă răspuns la gusturi și preferințe diferite. În afara muzicii enesciene despre care am vorbit, publicul mai tradiționalist va re-asculta "șlagărele" mult iubite - concertele romantice, simfonii de Beethoven, Ceaikovschi, Brahms etc. Cei ce iubesc muzica contemporană vor putea urmări "Ansamblul secolului XX" de la Viena, un oratoriu de Penderecki sub bagheta compozitorului și din creația românească o simfonie de
Festivalul Internațional "George Enescu" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15925_a_17250]
-
la publicații evreiești ca Hatikva, Lumea evreie și Mîntuirea, la aceasta din urmă publicînd densul eseu Elenism și iudaism. Mărturisesc că din poezia sa, adunată în 1930 prin grija lui Ion Minulescu, în volumul Priveliști îmi place mai ales lirismul tradiționalist (mai ales ceea din ciclul Herța), ceea ce îl îndreptățea pe Călinescu, firește în Istoria literaturii..., să-i comenteze opera la capitolul poezia chtonică. Să citez din Herța I: "În tîrg miroase a ploaie, a toamnă și a fîn./ Vîntul nisip
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
ajungînd a susține la un moment dat specificul nostru, derivat al unei "Românii eterne", "sătești", nu doar opus Occidentului, ci și superior acestuia. Un soi de protocronism avant la lettre? Mai curînd, spre a nu exagera, o joncțiune cu poziția tradiționalistă a unor Blaga, Crainic, Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu. Obiectul elogiului său devine "măsura" românească, valoroasă prin nota sa elegiacă, fatalistă: "Și cîtă deosebire între măsura noastră, nițel tînguitoare și biblică, măsură care-și cunoaște limitele, și cealaltă, mediteraneeană, rațională, lucidă
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
vedem că sursa pentru articolul despre onirismul românesc a fost Virgil Tănase, printre contribuțiile noastre la zestrea de curente literare și artistice contemporane mai găsim poporanismul și sămănătorismul, amîndouă integrate pînă la confuzie într-o puzderie de mișcări rurale și tradiționaliste de toate genurile. Dar totul succint, egal și internațional. O redesenare vioaie a hărții secolului XX așa cum nu l-am știut. Alain și Odette Virmaux - Dicționar de mișcări literare și artistice contemporane, traducere de Felix Oprescu, Editura Nemira, București, 2001
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
teamă că în ziua de pe urmă, cînd trîmbița cerească ne va chema la giudecata cea mare, nu ne vom putea înțelege cu strămoșii noștri, nici în limbă, nici în idei", în Cugetări). Mi se pare interesant și faptul că purismul tradiționalist nu e numit la noi ca atare (preferîndu-se folosirea termenului doar pentru tendința - aproape contrară - , a Școlii ardelene, de import masiv al neologismelor latino-romanice (e drept, și aceea o formă de purism prin tendința de a elimina cuvintele de origine
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
personală, modalității cum s-a produs vestita convertire, care, pe alocuri, cam contrazicea textele canonice ale Bibliei, el, traducătorul ei. Îl chinuiau nespus concluziile la care ajunsese și, cu siguranță, contradicția în care se instala față de dogmatica creștină tradițională și tradiționalistă. Rămîne, totuși, o enigmă și un paradox aproape ridicol textul profund pe care îl redactează și îl trimite, la 14 iulie 1953, nimănui altcuiva decît lui Traian Săvulescu, președintele Academiei R.P.R., om fără convingeri și preocupări religioase, poate chiar liber
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
cu ascendentul d-sale "sintetic" și "monumental", pe autorii ce nu s-au ridicat peste "culegeri" și "fragment", precum Cehov, Caragiale, Borges. Iarăși contradictoriu, d-sa pledează, la un moment dat, pentru "ideea de creație originală", deși neapărat (neașteptat reflex tradiționalist) "bine ancorată" în specificul local: "Ea singură contează și se promovează, în ultimă analiză, în orice competiție și ierarhizare intelectuală. Creații deci originale, bine ancorate în "solul cultural natal". Dar cu un coeficient cît mai ridicat de personalitate și individualitate
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
mai nou de Tony Judt, într-un articol din The New York Review of Books. Foarte interesantă e relatarea despre protestele Doinei Cornea și izolarea care i-a fost impusă (se strecoară aici ideea că inițiativa ei ar avea aceleași rădăcini tradiționaliste, de păstrare a identității naționale și religioase, ca și intrarea în opoziție a Bisericii catolice poloneze). Jessica Douglas-Home, A fost odată, în alte vremuri, trad. Delia Răzdolescu, Humanitas, 2001, 240 pag., 95.000 lei În derivă în ultimii doi ani
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
în operarea "formulei de sinteză" ce se declară a sta la baza celui de "al treilea discurs". Cu toate că își propune a comasa rezonabil, "a echilibra" cele două "discursuri" preexistente, e limpede că Adrian Marino nu are la inimă discursul autohtonist, tradiționalist, spiritualist. Pretinzînd că-i face loc în "sinteza" d-sale, îl califică neted drept "o imensă eroare". Idiosincrasia la spiritualism a hermeneutului bruscat cîndva de un preot în cămașă verde se ivește din nou, în forme stînjenitoare chiar pentru simpla
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
este foarte interesant să constați că în vreme ce cobzarii au dispărut aproape complet din societatea maghiară, ei există și astăzi în România, unde cuvintele ungurești cobză și cobzar au apărut datorită influenței Ungariei vecine (p. 69-70). Frontal, a abordat problema cerbiciei tradiționaliste Silvio Guarnieri, deși a consacrat mult mai puține pagini culturii române. Hiperlucidul prozator și istoric literar s-a consacrat mai ales literaturii moderne din țara sa, după debutul cu Interpretazione di Machiavelli, în 1934, în anii colaborării susținute la Solaria
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
a repudiat ferm creația sa dintîi, cea parnasiano-simbolistă. Dar în 1944, cînd și-a adunat, în ediție definitivă, lirica, a recuperat-o, publicînd-o și pe cea de început. Mărturisesc că, deși exeget, din perspectivă critică, a curentelor noastre de idei tradiționalist - autohtoniste, îmi place mult poezia chtonică a lui Pillat. Aceasta nu înseamnă că trebuie ignorată opera sa din prima și a treia sa vîrstă lirică. De altfel, recent, un foarte dotat tînăr critic, dl. Al. Cistelecan, a publicat o astfel
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
Noica recunoaște, asemenea și după Cioran, că e absolut necesară dezvoltarea țării spre o civilizație modernă de tip industrial, depășindu-se și renunțîndu-se, hotărît, la eminamența agrară. Prin aceasta Noica, precum mai înainte Cioran, se deosebește radical de orientările ideologice tradiționaliste, apropiindu-se vizibil de pledoariile, din anii douăzeci, ale lui Lovinescu și Zeletin. Și deși Noica se păstrează exclusiv în sfera culturalului, ignorînd-o pe cea a sociologiei, e importantă observația sa: "A cultiva mai departe, cu precădere, valorile spiritualității noastre
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
despre "un conservator de muzeu poetic" capabil de performanțe remarcabile în limitele formulelor însușite cu diligență și cu o dexteritate de netăgăduit. Este epoca definită chiar de Pillat drept una a "devierii" de la matcă printr-un "aport străin". A doua, tradiționalistă, ar fi marcat autentica regăsire de sine, întoarcerea (în tipar sămănătorist, dar mai ales "poporanist") spre peisajul natal și oamenii lui, de unde și ipostaza eului rămas "în paza pridvorului străbun" - cum se spune în poezia inaugurală a volumului din 1923
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
natal și oamenii lui, de unde și ipostaza eului rămas "în paza pridvorului străbun" - cum se spune în poezia inaugurală a volumului din 1923, Pe Argeș în sus și cum o ilustrează mai apoi, în formule strict obediente față de noul program tradiționalist al grupării "Gândirea", cărți precum Satul meu (1925) și Biserica de altădată (1926). În fine, o ultimă perioadă, situată sub emblemă neoclasică, aplicabilă scrierilor din anii '30 ale poetului. Dincolo de aceste secționări ca și unanim acceptate, e la fel de adevărat că
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
repartizată de interpret, cam prea strict, și între spațiul vizionar marcat de peisajul de la Florica și cel al Miorcanilor. Sub semnul acestui conflict dintre doctrină și imaginație este așezat comentariul la volumul Satul meu (1925), în care primează, evident, programul tradiționalist ce privilegiază emfatic discursul "statorniciei", în contrast cu "discreția" acvaticului "penitent". Solidar cu interpretările celei mai mari părți a criticii românești precedente, Al. Cistelecan reargumentează concluziile nu foarte favorabile privind acest volum conformist, în care, rămas la "cartografierea suprafeței", poetul construiește stereotip
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
atins timpul cel mai fast, punctul de vârf al reconsiderării, cam prin anii ´60. Euforia unei societăți închise, bazată pe identitatea ei arhaică, atunci și-a celebrat ruralitatea etnografică. Astăzi Creangă și Coșbuc sunt autori de referință pentru o mentalitate tradiționalistă care nu mai e a noastră. De aceea e de mirare că opera lui Coșbuc nu e pe deplin arhivată, editată, clasificată și lămurită. Poetul adolescent, elev al liceului din Năsăud, e subiect al aproximărilor și al speculațiilor insuficient motivate
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
în Werther-ul lui Andrei Șerban. "Cristos se naște...". Charlotte ține corpul fără viață al lui Werther. Ninge. Tare și viscolit, la Viena, în iarna lui 2005. E limpede că lectura lui Andrei Șerban, tare, cum se spune, șocantă pentru melomanii tradiționaliști este o reacție la libretul lui Edouard Blau, Paul Milliet și Georges Hartmann. Extrem de siropos. Libretul tratează tema din romanul Suferințele tînărului Werther nu doar ca pe o dulcegărie ieftină, ci ca pe o poveste de iubire eliberată neinspirat de
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
Dumitriu din Noi și neobarbarii cu care sînt contemporane. Problema contemporaneității propriu-zise o maschează însă pe aceea a limbii, care mi se pare cu mult mai importantă. în multe din studiile consacrate specificului național, literatura română e privită ca fiind tradiționalistă și relativ conservatoare, preponderent idiomatică, așadar intraductibilă, condamnată la necunoaștere în afară. Și totuși puține literaturi au dat dovadă de un spirit mai liber și mai novator decît literatura noastră. Avangardismul european din anii '20, apoi acela din anii '40
Limbile materne ale poetului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16044_a_17369]
-
cu estetismul și cu valoarea prin care generația 2000 vrea să se distingă. E limpede că n-au fost citiți nici Z. Ornea, nici D. Micu, în anii noștri, nici Lovinescu, nici Zeletin, în anii dinainte, care au acordat mișcărilor tradiționaliste locul crezut potrivit de către fiecare și care n-au confundat totuși poezia tradiționalistă a unui Ion Pillat cu aceea sămănătoristă a Mariei Cunțan. O singură pagină citită din poezia acestora i-ar fi fost suficientă lui Terian ca să evite a
Cui i-e frică de Titu Maiorescu? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2645_a_3970]
-
E limpede că n-au fost citiți nici Z. Ornea, nici D. Micu, în anii noștri, nici Lovinescu, nici Zeletin, în anii dinainte, care au acordat mișcărilor tradiționaliste locul crezut potrivit de către fiecare și care n-au confundat totuși poezia tradiționalistă a unui Ion Pillat cu aceea sămănătoristă a Mariei Cunțan. O singură pagină citită din poezia acestora i-ar fi fost suficientă lui Terian ca să evite a-i face să defileze sub același steag. În ciuda generozității cu care înșiră armata
Cui i-e frică de Titu Maiorescu? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2645_a_3970]