9,252 matches
-
celui de-al Treilea Reich, Tulla Pokriefke trăiește cu speranța că într-o bună zi fiul ei va scrie romanul pe care ea îl anunță ori de cîte ori povestește, stereotip, întîmplările de demult, Paul ziaristul își dă seama că tragedia scufundării navei se sustrage oricărei transcrieri în plan literar și se decide să recurgă la culegerea de mărturii pentru un ipotetic roman... pe care-l scrie în cele din urmă tocmai autorul nuvelei în pas de rac, al romanului Toba
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
D.M.R.-ul nu e nici pe departe un organism obsedat de democrație - așa cum ar trebui să fie orice partid cu afișată identitate europeană. Înaintea democrației, pentru U.D.M.R. e mai important propriul program politic - ceea ce încă n-ar fi o tragedie, dacă programul ar fi cu adevărat democratic și dacă el ar fi respectat - și, mai ales, interesele nomenklaturii de partid. Felul în care U.D.M.R.-ul s-a vândut puterii actuale e nu doar dezamăgitor, ci și primejdios pentru ideea
Stridența cu ifose democratice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15484_a_16809]
-
a rămas obsesiv în memorie. Poetul Rady Gyr revenit de la Aiud, se imaginează revenit de la Troia, asemenea lui Ulise ,,bântuit de mari suferințe'', în mijlocul unui banchet unde participanții petrec veseli, în timp ce pe el însuși gândul îl duce în trecut, la tragedia pe care Troia comunistă a provocat-o unei țări întregi; spre deosebire de ceilalți comeseni, el petrece în realitate cu eroii de odinioară pe care i-a văzut căzând în crunta bătălie: ,, În fruntea mesei stau cu mirt pe tâmple, dar dorm
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
luptă între diferitele tabere sau lobby-uri ideologice de la noi. Nu mai reușim și nu cred că, ani buni, de azi înainte, vom reuși să avem o priză nevinovată, o ingenuitate a percepției clasicilor, neviciată de luptele politice. Aici e tragedia. Dar eu și mîine aș tipări douăzeci de pagini în LA&I despre Eminescu. Fie în rău, fie în bine, cu condiția să fie lucrate cu bună credință. Eminescu, după cum știm, poate fi făcut praf, dacă vrei, dar de un
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
Printr-o sofisticată operațiune de „orbire", similară celei din perioada interbelică, admirabil deconspirată în celebra cartea a lui Stephen Koch, Sfîrșitul inocenței (vezi traducerea românească a Luanei Stoica la Editura Albatros, 1997) se acreditează ideea că adevăratul vinovat pentru marile tragedii care au marcat istoria secolului al XX-lea este... liberalismul. Metodele prin care se ajunge la inducerea unei astfel de idei sînt complexe și vizează o rescriere trunchiată a istoriei cu plasarea cel puțin discutabilă a unor accente, declanșarea unor
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
În lagărele Germaniei naziste, la Dachau ca în cazul nostru, au fost azvîrliți, torturați, umiliți și uciși și homosexuali. Însemnul ce-l purtau atașat hainelor de deținuți a fost triunghiul roz. Așa cum evreii au purtat steaua galbenă, în șase colțuri. Tragediile n-au ținut seama de "decorațiile", de etichetele inventate și lipite de naziști. Din răsfățul lui Max și poezia Berlinului antebelic plăcerile au fost definitiv alungate. În locul lor au apărut umilințele, trădările, neputința de a pricepe ce se întîmplă chiar
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
scrie și își asumă chiar cu prețul vieții articolele pe care le semnează: uciderea unor studenți în plină stradă, eveniment la care asistă personal, drama veteranilor care luptaseră în Coreea, iar acum își amanetează decorațiile ca să-și cumpere o pâine, tragedia copiilor despărțiți de părinți și deveniți astfel „orfani" din voința Forțelor Armate, pentru a fi folosiți în luptele de gherilă din Villarica etc. Intenționat am lăsat la urmă iubirea. Vivir para contarla este o carte despre dragoste. Iubiri pasagere, în
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
dezvăluie o altă contribuție nietzschenă majoră: anume, estetismul lui întemeiat ontologic, ideea că întrebarea fundamentală asupra existenței - inclusiv existența omenească - este dacă ea e justificată sau nu din punct de vedere estetic. Mai precis, cum zice el însuși în Nașterea tragediei (§ 5): "Existența și lumea sunt justificate, în chip etern, doar ca fenomen estetic." Ridicată chiar în prima lui scriere filosofică, aceasta e o chestiune ce va rămâne într-un fel sau altul centrală tuturor operelor sale ulterioare și va trece
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
ca filolog profesionist n-a fost numai inevitabilă, ci, într-un fel, minuțios "aranjată". El n-a făcut nimic ca s-o împiedice, ci a făcut aproape totul ca s-o provoace. De exemplu, deși pe deplin conștient că Nașterea tragediei nu va fi exact ceea ce dascălii, mentorii și colegii lui așteptau de la dânsul, el s-a apucat totuși s-o scrie: "bănuind că, deși această carte cel mai probabil nu-l va avansa în profesie, îi va permite totuși o
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
această carte cel mai probabil nu-l va avansa în profesie, îi va permite totuși o mai bună înțelegere de sine ș...ț încă înfipt în filologie, dar copleșit de voința de a dansa, Nietzsche și-a scris capodopera: Nașterea tragediei." (p. 58) A ceda "voinței de a dansa" e, într-adevăr, un gest ale cărui curaj și măreție nu sunt, mă tem, moneda cea mai curentă în lumea academică. După ce cartea a fost publicată, Ritschl, unul din foștii lui mentori
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
83). Cu toate acestea, cea mai simptomatică reacție a venit de la Ulrich Wilamowitz-Moellendorf, faimosul filolog clasic. De fapt, Wilamowitz-Moellendorf a funcționat, în acest caz, ca un fel de purtator de cuvânt al întregului establishment filologic, căci opiniile lui asupra Nașterii tragediei exprimau îngrijorările și temerile unei întregi generații de savanți filologi ce se confrunta astfel, prin Nietzsche, cu o abordare complet nouă a domeniului clasic: "Bine, să se țină Dl. Nietzsche de cuvânt, să-și ia thyrsul și să umble din
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
Cuvinte nobile ce consună, peste meridiane, cu cele ale lui André Malraux: "Cuvîntul nu, opus în permanență forței, posedă o putere miraculoasă, care vine din adîncul secolelor. Toate marile figuri spirituale ale umanității au spus nu Cezarului. Prometeu domnește asupra tragediei și asupra memoriei noastre pentru că a spus nu zeilor. Sclavul spune întotdeauna da"... Dar cele mai pline de nerv gazetăresc intervenții credem că poartă semnătura lui Tudor Teodorescu-Braniște. Răspunzînd pseudoargumentelor montate de anticriziști, într-un stil percutant ce nu exclude
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
și lozincile de la începutul anilor '90. Astăzi nu mai e nimeni curios să afle "Cine-a tras în noi / în 16 - 22". Revoluționarii s-au metamorfozat în profitori ai vremilor tulburi, înfigându-și colții în avantajele oferite generos de beneficiarii tragediei din decembrie 1989. Destui dintre ei sunt prosperi oameni de afaceri ori au intrat în jenante combinații politice. Covârșitoarea majoritate se află alături de Ion Iliescu, omul-aspirator, care-a știut să-i "curețe" de ideile revoluției. Nimeni nu mai vorbește de
Omagiu lui Václav H. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14482_a_15807]
-
mai reprezintă și zonele fierbinți ale politicii mondiale. Fukuyama e optimist: oamenii își vor folosi rațiunea - așa cum au făcut de milenii - pentru Marea Reconstrucție; și nu doar rațiunea. Rolul benign al revenirii la religiozitate (cartea fiind scrisă în 1999, înaintea tragediei din 11 septembrie), al ciclicității morale îi dau speranțe. "Nimic nu ne garantează că mișcarea ciclică va reveni pe curba ascendentă. Singurul temei al speranței noastre sunt extraordinarele capacități înnăscute ale omului de a reface ordinea socială." Toate sursele ordinii
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
un spectacol ludic ca orice poveste a Seherazadei făcut de Silviu Purcărete la Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu. ca o continuare firească (și emoționantă) cu aceeași trupă am văzut Othello?!, o adaptare scenică liberă a regizorului ucrainian Andryi Zholdak după tragedia Othello sau Maurul din Veneția de Shakespeare. Un spectacol absolut incitant, cu un desen vizual remarcabil, cu o poveste a luminilor cum n-am văzut în ultimul timp, cu scene memorabile, un spectacol care m-a dus cu gîndul la
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
vizitat Budapesta câțiva ani mai târziu, am descoperit discutând cu prieteni din lumea literară și culturală că predomină un sentiment de dezolare și chiar de disperare. Ungurii sunt romantici și pesimiști din fire, căci au avut o istorie plină de tragedii și dezamăgiri. Dar dezolarea lor era acum diferită. Prietenii mei mi-au vorbit despre librăriile care, pe vremea comunismului, vindeau capodoperele literaturii și uimitoare cărți de cercetare esoterică (adesea dezaprobate de autorități), pline acum de cărți despre pisici, dietă, pornografie
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
în Querétaro, se râde mult, dar sunt și tăceri, care te îndeamnă să reflectezi. Scrie Mexico Hoy: "Trupa românească a impresionat publicul. Actorii sunt perfect integrați în spectacol prin dialoguri, prin psihologia personajelor, prin naturalețe. Este o montare care, în pofida tragediei și a melodramei asumate, ne permite să-l cunoaștem pe Cehov ca umorist al condiției umane, fiindcă Cehov râde de societatea din vremea lui, ironizând-o, cu un singur scop însă: de a ne face să reflectăm asupra ei prin intermediul
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
Marina Constantinescu Toată tragedia petrecută la Moscova nu-mi dă pace, încă. Mă bîntuie și mă chinuie ideea că locul ales pentru o regie sinistră a fost un teatru. Cînd s-a difuzat prima oară știrea că un grup de ceceni a pătruns într-
Spectacolul morții by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14603_a_15928]
-
cercuri. Cu alte cuvinte, nu e prea indicat să mergi la teatru pentru că nu știi niciodată cînd ți se poate întîmpla așa o nenorocire. Mărturisesc că n-am dormit prea bine nopți în șir. Am privit mult mai concret toată tragedia și i-am simțit acut dimensiunile și pentru că, repet, locul desfășurării ei a fost un teatru. Îmi petrec ore și ore în felurite teatre de aici sau de aiurea, viața mea este legată de ceea ce se petrece pe scenă, de
Spectacolul morții by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14603_a_15928]
-
și ajungînd pînă la personajul unui "fotograf" (Jude Law, de un pitoresc diabolic), criminalul plătit care "imortalizează morții", imediat după ce i-a ajutat să moară ("Să fii plătit ca să faci ce-ți place, nu e un vis?")... Descoperi rezonanțe de tragedie antică ("Blestemată fie ziua nenorocită în care te-ai născut!", urlă un tată, într-o dezlănțuire de iubire-ură) în povestea unei crime și a unei răzbunări din America de la începutul anilor '30 (tot "pe vremea lui... Gosford Park", cînd, aflăm
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
viață, ispita păcatului trufiei, a fost atins de demonul puterii care a condus lumea la dezastre apocaliptice și la moarte. Este însăși rațiunea care l-a făcut pe Ionescu, sub impresia cărții lui Jan Kott, Shakespeare, contemporanul nostru, să rescrie tragedia Macbeth în registrul comediei. "Trebuie să acceptăm, afirmă dramaturgul, că pentru moment, cea mai mare parte a lumii se compune din indivizi amputați, handicapați din punct de vedere spiritual, metafizic. Repet cu tărie că totul se datorează excesului de politică
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
atrage în romanul Gabrielei Adameșteanu? Ce părere aveți despre romancierii noștri de azi? în Dimineața pierdută îmi place extraordinar densitatea umană a personajelor, diferențierea lor, precizia cu care autoarea le reproduce limbajul, cunoașterea nemaipomenit de exactă a Bucureștilor și a tragediei istorice prin care a trecut acest oraș sub comuniști. Din păcate nu cunosc suficient romanul românesc de azi, dar îl admir pe Mircea Cărtărescu și îmi plac mult romanele prietenului meu Mihai Zamfir. Păreți un teoretician imun la mode și
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
de aspirația spre înalt a unui șantier cu scândurile sale solid încleiate. Pe vremea când a fost scrisă piesa, subiectul nu avea o mare importanță, îl știa toată lumea și cine nu-l știa îl afla din subtitlu: "Jalnica și adevărata tragedie a lui M. Arden, din Feversham în Kent, ucis cu sălbăticie de necredincioasa și trădătoarea lui nevastă, care a făcut aceasta din dragostea ce o purta unui oarecare Mosbie, îndemnată de cei doi tâlhari înrăiți, Blackwill și Shakbag. În care
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
a făcut aceasta din dragostea ce o purta unui oarecare Mosbie, îndemnată de cei doi tâlhari înrăiți, Blackwill și Shakbag. În care se arată marea prefăcătorie a unei femei crude, pofta ei nesățioasă de plăceri și rușinosul sfârșit al ucigașilor". Tragedia astfel povestită, de un autor anonim, a fost menționată pentru prima oară în 1592. Prima piesă atribuită lui Shakespeare a fost publicată în 1594. Această apropiere în timp a furnizat și dubiile învățaților, ei s-au străduit să pună în
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
puternică decât situația care a generat-o. În acest spectacol replica e transformată în personaj, se încarnează încercând să intervină zadarnic în destinul individual. Sluga mută știe, dar nu poate să spună și anunță prin onomatopee sosirile neașteptate și prevestește tragediile, dar intervențiile ei nu pot modifica nimic. Tot vorbe din alte piese rostesc și actorii unei trupe ambulante, circulând la alt nivel decât personajele, monologând în zadar și doar oboseala și moartea îi aduc pe pământul unde se petrec atâtea
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]