158 matches
-
elevat. Este omul comun, avînd poate, ca punct de pornire, personajul lui Sebastian, care îndrăznește să viseze. Dar eroul lui Constantin Popa se mută definitiv în vis. El violentează în acest fel ordinea obiectivă. Piesa poate fi citită ca o tragicomedie. Saltul în absurd, "locuirea" absurdului, oferă multiple posibilități de interpretare. NICOLAE MAREȘ : Mi-a plăcut foarte mult acest text, în care am văzut drama înstrăinării, temă care la ora actuală este la modă. Ar fi o mare greșeală, dacă teatrele
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
poate naște decît din lungi și chinuitoare suferințe interioare... * „Viața este o tragedie pentru cel care simte, și o comedie pentru cel care gîndește.” (La Bruyère) De aici e ușor de dedus pentru care tip de om „viața” este o tragicomedie...: Cine știe de este mai bine A fi sau a nu fi...dar știe oricine Că ceea ce nu e nu simte durei Și multe dureri-s, puține plăceri (M. Eminescu, „Mortua est!”). „Ceea ce nu e original nu trezește interes, iar
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a prinde dialogul viu și nervos, izbutește să fixeze în culegerea D-aia am divorțat (1942) ceva din fizionomia omului de pe stradă din anii ’30. Roadele exersării se văd însă mai bine în piese. După Nu zice vorbă mare, modestă tragicomedie a donjuanului care se sinucide din dragoste pentru o femeie ce nu se lasă sedusă, comedia Omul fără identitate atrage atenția criticii și a publicului. Subiectul, pierderea identității, se preta unor dezvoltări pirandelliene, dar autorul preferă satira mecanicității la care
MARDARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288010_a_289339]
-
în 2000, cu titlul Podu’) concentrează în jurul temei așteptării deriva existențială a unor personaje-simbol: Artista, Îndrăgostitul, Neînțelesul, surprinse pe un pod de cale ferată de la periferie, căutând febril din priviri trenul menit să le curme frământările sufletești. O întâmplare stranie („tragicomedie”, 1996) însumează o serie de situații inexplicabile conform convenției normalității ce îl determină pe un pacient să-și aștepte douăzeci de ani medicul curant în camera de gardă a unei policlinici: bolnavii sunt consultați de un Veterinar, care îl înlocuiește
IOACHIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287570_a_288899]
-
tragică”3, numită „țara carnavalului fără carnaval”4, România comunistă le-a dat cetățenilor săi funestul prilej de a trăi - În termeni reluați obsesiv de Ion D. Sârbu În corespondența sa privată, precum și În Jurnalul unui jurnalist fără jurnal - o tragicomedie, adică „tragedia ridicolă a poporului meu”5. Îndurând privațiuni copleșitoare (pe care documentele oficiale continuau să le numească expresii ale fericirii colective), oamenii mai păstrează sentimentul (uneori, doar iluzia) unei minime normalități (ca și bunul-simț al pierdutei realități) prin râs
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
din cinci membri. Se citeau scrieri originale, traduceri, studii de teorie și critică literară. Cu prilejul acestor întruniri au citit eseuri Petru Th. Missir (Literatura română până în secolul al XVI-lea și Naționalitatea ca element de cultură), B.M. Lazăr (Despre tragicomedie, Studii critice despre arte, Reflexiuni asupra „Paradisului pierdut” de Milton), I. Pamfilie (Cultura și arta la români), I.C. Panțu (Începutul literaturii române), Andrei Bârseanu (V. Alecsandri), Ion Paul (Despre nuvelă și roman), Ciprian Porumbescu (Muzica la români). Versuri și proză
ROMANIA JUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289315_a_290644]
-
dramaturg român din toate timpurile, a abordat, până după al doilea război mondial, o tematică inspirată de mitologie și de trecutul românesc sau de zonele romantice ale istoriei Egiptului și a Bizanțului. Între 1933, când debuta cu trei lucrări dramatice - tragicomedia Alb și negru (Constantin Vodă Cantemir), poemul dramatic în zece scene Icarii de pe Argeș și Iuda din Cariot, dramă scrisă în colaborare cu Gheorghe Ciprian, reprezentată la Teatrul Național din București -, și 1971, când lucra încă la piesa, rămasă neterminată
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
Teatrul, 218-221; Brădățeanu, Istoria, III, 243-246; Diaconescu, Dramaturgi, 190-194; Ghițulescu, O panoramă, 79-82; Regman, De la imperfect, 41-52; Tuchilă, Privirea, 238-243; Regman, Nu numai, 280-283; Z. Ornea, [Ion D. Sîrbu], RL, 1994, 42, 1996, 44, 1997, 18; Ion Pop, Asistând la tragicomedia istoriei, ST, 1994, 10-11; Negoițescu, Scriitori contemporani, 386-394; Simuț, Incursiuni, 111-117; Horia Stanca, Așa a fost să fie..., Cluj-Napoca, 1994, 250-254; Dan C. Mihăilescu, Singurătatea histrionului, „22”, 1995, 8, 9; Octavian Soviany, Măștile care dezvăluie, APF, 1995, 1-2; Roxana Sorescu
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
cotidiene. Mai puțin percutante, din cauza tonului pedant-moralizator, sunt câteva schițe care mizează pe comicul absurdului (Un om ca mine și un câine ca Pip, Cum a vândut Mache sufletul măgarului lui Silvestru Găman). Maniera e adecvată totuși când, sub acoperișul tragicomediei absurde, mocnesc reacții violente ale subconștientului, ca în povestirea Cum a spart un cizmar vioara lui Paraschiv și s-a preschimbat în cățel. SCRIERI: Ploaia de atunci, București, 1967. Traduceri: Yasunari Kawabata, Kyoto sau Tinerii îndrăgostiți din străvechiul oraș imperial
SPOIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289837_a_291166]
-
5; Ov. S. Crohmălniceanu, Împlinire sub protecția Mnemosynei, CC, 1993, 1-2; Cornel Ungureanu, Arta supraviețuirii, O, 1993, 3; Carmen Varfalvi-Berinde, Mariana Șora, TR, 1993, 43; Ov. S. Crohmălniceanu în dialog cu Mariana Șora, CC, 1994, 4-5; Ion Pop, Asistând la tragicomedia istoriei, ST, 1994, 10-11; Octavian Soviany, Măștile care dezvăluie, APF, 1995, 1-2; Ov. S. Crohmălniceanu, Din roadele exilului, L, 1996, 19; Elena Beram, „Rătăcirile” Marianei Șora, JL, 1996, 49-52; Octavian Soviany, Despre neisprăvire, LCF, 2000, 27; Micu, Ist. lit., 727-728
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
părăsească totul și să se retragă, cu un fel de disperare mută, la o fermă. Comentatorii vor aprecia proza lui S. ca fiind anecdotică, dar izvorâtă dintr-o „cunoaștere a eternului omenesc atât de ascuțită”, încât sintetizează „drama și îndeobște tragicomedia închisă în câteva linii dure”, cu o sobrietate însoțită de un „lirism discret, delicat”, într-un „stil limpede și elegant” (G. Călinescu) ori vor remarca „sarcasmul rece, profesional” (Dragoș Vrânceanu). Memorialistica lui S. cuprinde atât evocări ale unor fapte și
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
moarte. E ca un film, trecând cu ușurință de la un cadru la altul, pentru a surprinde secvențe din viața unui oraș, unde, ca pretutindeni, multe drame se petrec. Realistul și Fantezistul, două personaje de alegorie, își pledează fiecare cauza în „tragicomedia” Iov, de contaminație pirandelliană, dar și cu momente de commedia dell’arte. Realistul, de profesie autor dramatic, vrea să transporte în lumina rampei faptul nud: un ins, părăsit de iubita lui nevastă, vrea să se sinucidă. Fantezistul, și el în
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
efuziunii lirice, umorul său izbutește să coloreze altfel emoția, să îi dea o notă insolită, în care frapează îmbinarea de surâs și melancolie, de veselie și tristețe, de comic și tragic. Revelatoare este tonalitatea din Rapsodii de toamnă, o adevărată tragicomedie a ființelor plăpânde și neajutorate, surprinse de venirea iminentă a iernii. În cadrul viziunii fabulistice se reconstituie un mic univers uman, față de care poetul încearcă sentimentul compasiunii. Dacă întregul discurs poetic e scris cu vervă, cu o anume tentă ironică și
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
darwinismului, despre raporturile între creditori și datornici, despre lipsa de cuvioșie a unor fețe bisericești ș.a.m.d. Insistându-se asupra suferințelor îndurate de țărani, se critică aspru atitudinea unora (Pasivitatea românilor), se ironizează simulacrele de procese politice (Procesul „Tribunei”, tragicomedie într-un act), se inserează versuri de laudă la adresa memorandiștilor sau care iau în derâdere alegerile desfășurate sub amenințare (Ecou după alegeri). Cu sarcasm sunt atacați, pentru atitudinea lor politică antinațională, Gh. Alexici, Moldován Gergely ș.a. Redacția găsea de cuviință
VULTURUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290673_a_292002]
-
teroarea consoartei. Inventivitatea jovială caracterizează majoritatea prozelor scurte, mai cu seamă pe cele care aduc în scenă animale cu tabieturi și comportamente omenești: caii de birjă hotărăsc să intre în grevă, sprijinindu-se pe autoritatea Societății pentru Protecția Animalelor (O tragicomedie în Piața Teatrului), un câine își istorisește pățaniile (Domnul Cuțu prizonier) etc. Nu s-au păstrat localizările și traducerile scriitorului (se pare, numeroase) din repertoriul teatral al momentului. Vocația teatrală a lui R. este ilustrată însă pe deplin de scenetele
RANETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289133_a_290462]
-
de colaborarea unor poeți precum George Nimigeanu, Artur Enășescu, E.Ar. Zaharia, Mircea Streinul, alături de care scriu și Vasile Dorneanu, Haralambie Mihăilescu, Ioan Vespremie, I. Manolache. O prezență foarte activă este George Demetru Pan, care publică versuri, un fragment din „tragicomedia în șapte tablouri” Târfichi, sau recenzii la A. Cerneanu și E.Ar. Zaharia (Rostiri tari și Apoteoze), Ioan Georgescu (Cântece din umbră) ș.a. Tot el îl salută, la rubrica „Tineri poeți”, pe N. Crevedia. Sumarul mai include reproduceri din versurile
PETRODAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288798_a_290127]
-
ST, 1993, 3-4; Dan Damaschin, La capătul exilului pământean, ST, 1993, 3-4; Ion Mușlea, Albatrosul, ST, 1993, 3-4; Ierunca, Subiect, 201-205; Virgil Nemoianu, Moștenirea lui Ion Negoițescu, LAI, 1993, 21; Papahagi, Fragmente, 11-16; Simuț, Incursiuni, 89-95; Ion Pop, Asistând la tragicomedia istoriei, ST, 1994, 31; Traversarea cortinei. Corespondența lui Ion D. Sârbu cu Ion Negoițescu, Virgil Nemoianu, Mariana Șora, îngr. Virgil Nemoianu și Marius Ghica, pref. Virgil Nemoianu, Timișoara, 1994; Ungureanu, La vest, I, 185-202; Ștefan Borbély, „Straja dragonilor”, F, 1995
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
Curentul” (München), 1986, 5974; Nicolae Manolescu, Romantismul îmblânzit, RL, 1990, 4; Gabriela Adameșteanu, [Interviu cu Virgil Nemoianu], CNP, 1991, 4; Ioana Pârvulescu, Biederman & Bummelmeier, RL, 1994, 39; Tania Radu, Războiul de independență, LAI, 1994, 41, 42; Ion Pop, Asistând la tragicomedia istoriei, ST, 1994, 10-11; Ierunca, Semnul, 179-183; Borbély, Xenograme, 22-27; Regman, Dinspre Cercul Literar, 239-241; Spiridon, Interpretarea, 150-153, 162-166; Ungureanu, La vest, II, 85-94; Călin Andrei Mihăilescu, Virgil Nemoianu, în Dicț. scriit. rom., III, 440-442; Manolescu, Lista, III, 301-305; Sasu
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
delectării cu un spectacol umoristic facil, în pofida aparențelor genului proxim (Somnoroasa aventură este încadrată de autor ca „divertisment comic”, Proștii sub clar de lună primește eticheta de „falsă tragedie”, Pălăria de pe noptieră și Don Juan moare ca toți ceilalți sunt tragicomedii, iar Acești nebuni fățarnici, Frumos e în septembrie la Veneția și Mobilă și durere, comedii) și a dimensiunilor reduse la cel mult trei acte. De fapt, M. caută să-și atragă publicul către spațiul în care el, autorul, se va
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
scrieri și-au pierdut, odată cu trecerea timpului, importanța estetică, multe însă rezistă și arată un scriitor original. Teodor Mazilu a creat un stil publicistic și, prin afinități de generație, stilul s-a răspândit. Tot el a construit un gen de tragicomedie în care relațiile umane curente sunt răsturnate și sublimul, pateticul, grandoarea sunt cercetate în zona abjecției și imposturii morale. EUGEN SIMION SCRIERI: Insectar de buzunar, București, 1956; Galeria palavragiilor, București, 1957; Bariera, București, 1959; Aceste zile și aceste nopți, București
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
lui de povestitor este și predilecția pentru melodramă. O parte dintre situațiile epice imaginate conțin ireductibilități în exces, cel puțin ca premisă. Dar scriitorul știe să le domolească, punând o surdină adesea exagerată, câteodată printr-un intermezzo umoristic, pășind în tragicomedie (Microbul). Evenimentele cruciale au o anume noblețe dramatică (Din carnetul unui judecător) ori o liniște prevestitoare de furtună (Neamul Udreștilor). De o însemnătate aparte în arta lui de scriitor este stilul. Fraza are o limpezime ireproșabilă și o eleganță a
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
jertfi pe Isus Însuși. Într-un context dogmatic antisacrificial, antieuharistic, precum cel al apocrifei noastre, e aberant să se Înțeleagă pasajul altfel. Iuda nu este un erou sau, dacă este, atunci, vorba lui Louis Painchaud, el este „un erou de tragicomedie”. De ce? Din alte două motive, care se adaugă celui de mai sus. După viziunea relatată de apostoli, numai Iuda Îi ține piept lui Isus, iar acesta Îl numește „al treisprezecelea daimon”. Textul are aici chiar termenul grecesc daimon. Traducătorii ediției
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
au fost sloboziți din legături. Și cum a intrat Împăratul slavei, cu Înfățișare omenească, tot Întunericul Iadului s-a luminat.” Nu pot reproduce integral scena, care ar merita o interpretare profesionistă. De altminteri, cu această mise en scène, cu această „tragicomedie” sacră, desfășurată la porțile iadului, Încep unele slujbe de Înviere. Iadul Îl ia În primire pe Satana și, după ce-i ține o predică moralizatoare, Îl pune În lanțuri și-l aruncă la beci până la a doua Venire. Isus apucă dreapta
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
în Ceaiul nostru cel de toate zilele (intrusul este aici ochiul puterii) sau în O rugăciune de prisos, intruziunea ajunge la desăvârșire în Robespierre. „Adevărata libertate a omului e dreptul la delațiune” este sloganul sub care se petrece acțiunea acestei tragicomedii istorice, cu patru personaje și un papagal vorbitor și desfășurată de-a lungul a două zile din viața lui Robespierre. Un capitol important în dramaturgia lui A. îl reprezintă teatrul politic, inaugurat în 1967 cu Song pentru Anamaria. Acțiunea piesei
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]
-
chinui pentru că nu sunt de un temperament egal, și, de o las calmă, ea se distrează inconștientă cu alții, uită, face ușurințe. Și sunt mândru. Iar dacă aș ști-o disperată, mi-ar părea rău și aș chema-o înapoi. Tragicomedie... (Urmează o sută de pagini unde ea nu mai are rol). Am căutat să analizez cu migală paginile acestea și n-am ajuns la nici un rezultat. Sunt desigur numeroase, pline de Irina, dar ce contează ele față de miile de impresii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]