3,911 matches
-
timpului, mișcîndu-se ușor, imperceptibil, ca să ne arate că arta e vie și nu neapărat bătută în cuie, se expun vederii și memoriei cîteva fotografii din ultimele spectacole ale scenografului Dragoș Buhagiar. O expoziție rafinată și atipică, care mă poartă în transa teatrului. Alchimistul și foițe de aur, scoici mici și vorbitoare prinse pe rochia albastru metalizat a Fatimei, Chira Chiralina - instantanee de grup și portrete în sepia, turbane și alambicuri cărate în spinare, corsete la vedere, un chioșc, oglinzi, amor, vînzoleală
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
intuiție din capul meu apar scurte fulgere ce precipită apariția cuvinelor următoare, o senzație de revelație autentică se răspîndește și în restul trupului meu, și mă deschid să o împărtășesc marelui cititor abtract, ca și cum viața lui ar depinde iremediabil de transa mea lucidă și halucinantă, sau ca și cum această efemeră comuniune realizată prin fluxul misterului, înainte chiar de a se fi așezat cuvintele peste sensurile ce dau să le scape, ar fi singura încercare posibilă de a întoarce pe dos ireversibilitatea.
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
Dumitru Hurubă Prietenul Haralampy se află de câteva zile în transa unui sentimentalism acut, cel mai adesea chiar agasant. Degeaba a încercat nevastă-sa să-l readucă în prozaismul cotidian punându-i într-o mână ceara de parchet, iar în cealaltă bătătorul de covoare; zadarnic soacră-sa, printr-o apăsare simultană
Frunzăverde, cu crengi cu tot... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11573_a_12898]
-
printre noi, că a dispărut un martor esențial - ochiul din afară - al celor mai minunate stări pe care le-am traversat, creatori și spectatori, după 1990. Visa scene întregi și le descria privind într-un punct fix, ca într-o transă. Poveștile lui au fost întotdeauna pline de detalii, de tolbe întregi ticsite cu amănunte, cu lumini și cu umbre, cu stop- cadre, cu flash-uri, cu imagini mișcate, dinamice, gata să-și ia zborul, să se concretizeze într-un fragment
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
ce împrăștia verbal de dimineața până seara magistrul, abordând mereu alte subiecte (în acest fel au prins cheag convorbirile cu Eckermann). Schiller s-a consumat precipitat, poate că și presentimentul sfârșitului apropiat i-a insuflat energia de a lucra în transă, necedând maladiilor și disperării. într-un editorial recent, un ziarist german susține că deviza care poate fi împrumutată ca o lecție a marelui înaintaș este: ,să sfidăm letargia!" A muncit enorm, a colindat de la un oraș la altul ca un
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
regizorul de teatru și de film Liviu Ciulei, urmează o serie de microportrete de actori, în care găsește formule sugestive pentru a le sublinia nota personală: Eliza Petrăchescu, cu vocea ei "cu inflexiuni de violoncel"; Maria Botta, care "juca în transă, ca hipnotizată", care "cânta, dansa, în unele piese, dar grav, frenetic, tragic, și cântecul și dansul erau parcă începutul unui sfârșit"; Emil Botta, care în demersul său actoricesc ținea "discret ascunsă poezia"; Mircea Constantinescu, actor de roluri de mici dimensiuni
Amintindu-ne de Andriana Fianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11613_a_12938]
-
și zborul. Percepția sa și versiunea celorlalți. Circulă, ca un fluid, dintr-una în alta. Se epuizează. Și moare. Două femei, oarecum identice, și un bărbat îl intervievează. Reporterii îi încolțesc imagini, îi trezesc frînturi de povești, îl conduc în transă, îi agită propria relație cu ghetoul, cu cei de acolo, cu supraviețuirea însăși, cu trădările crunte, cu spaimele, cu un traseu istovitor prin repetițiile angoasante. Mereu de la capăt. Ca Sisif. Interviul este o formă de agresiune, de rememorare forțată, indusă
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
convenția figurativului, a unui dialog asumat cu valorile instituționalizate în sistemele vizuale preavangardiste, dar cu lecția impresionismului și a expresionismului bine învățată, Ioana Bătrânu realizează, de fapt, una dintre cele mai interesante sinteze între vocația ingenuă și recuperarea culturală, între transa aproape mediumnică a gestului creator și judecata lucidă a formelor deja istoricizate. Spre deosebire de experiențele sale anterioare, a căror unitate era mult mai strictă, atît prin repertoriul tematic, cît și prin dominanta stilistică, cercetările ei mai recente extind zona de interes
Horia Bernea and Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11706_a_13031]
-
de "Tatăl universal", unde coexistă elemente scientiste cu altele din tradiția spiritismului. Se presupune că autorul cărții ar putea fi William S.Sadler, medic și predicator laic, adventist de ziua a șaptea, la fel ca și mediumul care intră în transă, devenind astfel "transmițătorul inspirației divine". Stockhausen intră în posesia unui exemplar din Urantia Book la un concert al său, la Londra, în 1971, cartea fiindu-i oferită de cineva din public. Influența cărții asupra sa, asupra creației sale pare a
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
hiperrealismul cenușiu care caracterizează viața personajelor sale apare, la un moment dat o ruptură, o cădere în fantastic. De cele mai multe ori această zonă de fantastic se află la frontiera realismului, ca o prelungire a lui sub forma visului sau a transei. Acest procedeu potențează într-un fel sentimentul de alienare al personajelor, starea permanentă de hipnoză în care acestea par să se afle și să acționeze. Totul, în prozele lui Cristian Teodorescu se află în zona incertă (no men’s land
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
ar mai putea regăsi în lumea transparențelor trăiesc, în pictura ei, nostalgia imperativă a materialității, a epifaniei. Dacă ar trebui găsit undeva un spațiu potrivit pentru Sultana Maitec, acela este fie curtea bizantină în plină mistică a vidului, în plină transă iconoclastă, fie un alt spațiu cu vegetația pîrjolită și redus la coordonatele lui esențiale de către un soare necruțător. Într-un mod paradoxal și imprevizibil, Sultana Maitec folosește materia cromatică, dar una puternic impregnată de energii spirituale, valorile fundamentale - alb/negru
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
nici cu înlănțuirea logică a unor gînduri, în cel mai bun caz, răzlețe. Dar ceva, ceva, tot se găsește în această lungă și indigestă misivă: finalul. Să revedem, în decupaj, ce cogitează, ca un prevestitor al Apocalipsei aflat în plină transă mediumnică, Ilarion Voinea: din pricina ,,[...] centralismului egoist și imbecil [...]” din [...] ,,economia relațiilor bucureșteanului cu restul țării [...] au apărut manifestările anti-București, și capitala este percepută, pe fondul recesiunii economice și, mai departe, al crizei generale, ca o celulă canceroasă care stînjenește și
La umbra aceluiași monument stalinist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12989_a_14314]
-
delicatețe la iubirea Ruxandrei, pentru a o proteja de dezastrul care emana din exaltările lui, și i-l recomandă pe Cristian, un tânăr echilibrat, credincios, grijuliu etc. (p. 58), un bun partener pentru o căsnicie durabilă. Horia se abandona "unei transe a flagelării și autoflagelării", se bucura că răul există și avea o voluptate masochistă a suferinței (p. 60). Elisabeta Smeianu, femeia damnată (p. 108), va deveni în cele din urmă, prin uneltirile medicului ginecolog Viorel Untaru, soția unui Horia distrus
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
să râdă și să se trezească. Se trezi râzând, privind cu ochii somnoroși la figurile ciudate, aplecate deasupra ei. I se păru că visează. Visul pe care-l trăia Încă nu pusese stăpânire pe Întreaga-i ființă. Întrebă ca În transă: Cine sunteți voi? Străinii se priviră Între ei, neștiind ce să spună. Căutau În memoria lor sensul rostirii acestei ființe ce-și lansa cu nevinovăție semnele trezirii și al curiozității. Noi, suntem Noi, răspunse unul cu greutate. Sunetul Îi venea
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
Sola, perduta, abbandonata/ Singură pierdută și abandonată, în care așa, cum a făcut și prințesa Eboli în Don Carlos de G.Verdi, eroina își acuză frumusețea pe care o găsește vinovată pentru tot ceea ce i s-a intâmplat și, în transă, (ex.3) parcă în delir își vede trecutul care o acuză nemilos. Ca și Bellini și Verdi, Puccini obține succesul dorit doar la a treia încercare cu Manon Lescaut (1893)<footnote Dorsi, Fabrizio /Rausa/Giuseppe - Storia dell’opera italiana, ed.
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
cu fața în jos, alegi una - și scara lungă a lui Iacob e-un fund de mare, în care te temi că vei cădea; și oprești, pierdut, sfânta spaimă. Pentru sala, cred a Altarului. Aici, din nou amețeala. Într-o transă și Tintoreto, la reușita Urcării Calvarului cu tâlharii împinși din spate și Cristos întors în spre noi cu crucea, ori Dinaintea lui Pilat, încât să-și facă un loc în scena Răstignirii, eh... Ecce homo! să strigi, ieșind, în lung
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
Ce moale, jilavă și niciodată coaptă. în miezul ei, adânc dospește, cât o nucă amară, drojdia Morții. Și lacrima de jale, ce băutură tare-i. Ce alambicuri complicate, de durere, alcoolurile-i rafinează. Băută-n hohote prelungi, e aducătoare de transe abisale. La toate astea, nu există alternativă - trudim, fără s-o știm, pe vastele domenii ale Morții: Abis ce se deschide în abis, din viață Ea-și cioplește stâlpii porții. Când orbitele-mi vor fi goale Când orbitele-mi vor
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
Dar să fie scrisă. L-a întrebat, sau nu l-a întrebat de ce, nu mai știa, era un bărbat tânăr, trecut cu puțin peste 30 de ani, Alexandru Vona la vremea aceea, scrierea acestei prime cărți se petrecuse ca-n transă, Ťca după dictarea cuivať, fără dificultăți, fără Ťaffres du styleť, fusese cea mai fericită perioadă din viața lui, scria câteva ore pe zi, până când Celălalt, care-i dicta, oprea dictarea, apoi pleca și se întâlnea cu Mira, viitoarea lui soție
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
din rai. Ce carte mare! Căte poți număra ca ea în literatura românească? E un document fără pereche și admirabil scris " (8 aprilie 1943); "...am început să scriu o piesă de teatru, am scris-o ca într-un fel de transă. Ieri, i-am găsit un titlu: Oameni și pietre. Cred că e una din cele mai puternice drame care s-au scris în românește " (6 martie 1944). De la un punct înainte al textului, sintagma "geniul meu " începe să fie utilizată
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
spre a se ușura de o povară... să viețuiesc însă orbita unei iluzii tămăduite doar de moarte cu care ne-nșelăm orice am întreprinde în afară? ...această înnăscută însușire de nălucire, ce nu ne lasă să ne prăbușim... ca o transă înlesnind justificările noastre să se desprindă fără efort la orice înfremătare a îndoielii... o fi una să te îndoiești de divin și cu totul altceva să te îndoiești de tine?... această luciditate al cărei teritoriu e însuși perisabilul încît, de
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
binecunoscută, îl opri. “He-he, n-ai greșit nici o adresă! Vino-ncoace!” Andrew se întoarse ca ars. Era vocea babei care vorbea cu gura blondei, o gură foarte senzuală de altfel. „Vino-ncoace când îți spun!” Andrew se execută, ca în transă. „Uite ce e, zise vocea cotoroanței. Nu știu cum sunt alții, dar eu când mă gândesc la toată povestea, trebuie să recunosc că mi-a plăcut cum te-ai sacrificat pentru prietenul tău Arthur. M-ai atins la lingurică. Așa ceva mai rar
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
nenorociri asupra comunității protejate. Prin urmare, dacii făceau din lup și un animal de sacrificiu, pentru îmblânzirea forțelor divine. Interesant este că, tot la strămoșii autohtoni, întâlnim și credința în transferul puterilor lupului asupra omului. Ființele din preajma lupului intră în transă. Bărbații, mai ales, devin, în această optică animistă, războinici neînfricați. Lupul face parte și din mitologia personală a lui Eugen Dorcescu, care a copilărit la poalele „Muntelui Lupilor” , într-un sat înconjurat de păduri, din care se iveau, zilnic, lupi
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
nr. 1575 din 24 aprilie 2015. Când clipa oarbă-și pune altă mască și ne aruncă-n haos, furibundă, se perturbează, preț de o secundă, în Univers o ordine firească. Cu viața pierdem ultimul scrutin și rătăcind obnubilați ca-n transe, sperând în loteria altei șanse, ne ducem să murim câte puțin. Îngerii-ncep să plangă prin capele și de durere parcă-și ies din minți; de întristare că n-am fost cuminți aruncă după noi un pumn de stele. Cad
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
pierd în boabele de rouă. Citește mai mult Când clipa oarbă-și pune altă mascăși ne aruncă-n haos, furibundă,se perturbează, preț de o secundă,în Univers o ordine firească.Cu viața pierdem ultimul scrutinși rătăcind obnubilați ca-n transe,sperând în loteria altei șanse,ne ducem să murim câte puțin.Îngerii-ncep să plangă prin capeleși de durere parcă-și ies din minți;de întristare că n-am fost cumințiaruncă după noi un pumn de stele.Cad Perseidele de parcă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
a auditoriului, o manevră șireată ce devansează onestitatea și integritatea lucrului cu sunetele. Decid totuși să mă las sedus. Efluviile de efecte acustice mă împresoară, injectându-mi un ser tare, amețitor. Sunt tot mai permeabil, mai tranzitiv. Aproape drogat. În transă. Tranchilizat? Convertit? Gata! Muzica s-a terminat. Ce-a fost asta? Nu-mi amintesc nimic. Sunetele au trecut prin mine ca și cum nu le-ar fi păsat că trupul meu ar fi putut constitui un cât de neînsemnat obstacol. S-au
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]