212 matches
-
grele înmatriculate în statul membru pe traseul care traversează Alpii de la nord la sud și invers din cauza restricțiilor de gabarit aflate în vigoare în Elveția. Numărul de kilometri parcurși din cauza devierilor de trafic corespunde diferenței dintre lungimea reală a traseului transalpin și lungimea rute celei mai scurte care traversează Elveția. Lungimea acestei rute este corectată prin adăugarea a 60 km, astfel încât se ține cont de timpul de așteptare la frontiere și de condițiile traficului. Statele membre care, prin aplicarea acestor metode
jrc4887as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90055_a_90842]
-
pe traseul care traversează Alpii de la nord la sud și viceversa din cauza restrticțiilor aflate în vigoare în prezent în Elveția privind greutatea vehiculelor. Numărul de kilometri parcurși ca abatere de la trafic se calculează ca diferență dintre lungimea reală a itinerariului transalpin și lungimea itinerarului cel mai scurt care traversează Elveția. Lungimea acestuia din urmă se ajustează prin adăugarea a 60 km pentru a ține cont de timpul de așteptare la frontiere și de condițiile de circulație rutieră. Statelor membre în cazul
32004R0862-ro () [Corola-website/Law/293004_a_294333]
-
fost fondată în 181 î.Hr., sub conducerea a trei români: Publius Cornelius Scipio Nășica, Caius Flaminius Nepos și Lucius Manlius Acidinus Fulvianus. Trei mii de pedestrași, precum și cavaleri s-au stabilit acolo pentru a supraveghea Istria nesupusa și pe galii transalpini. Aquileia a devenit oraș în mai puțin de un secol. În timpul domniei lui Augustus, Aquileia a fost proclamata capitala a celei de-a zecea regiuni a Italiei Regio X Veneția et Histria ("grosso modo", Regiunea Veneto și Istria). Dezvoltarea orașului
Aquileia () [Corola-website/Science/322100_a_323429]
-
atacului de unul singur în față atacului, a semnat la Alba Iulia un tratat cu Sigismund, însoțit de delegație formată de mitropolitul Eftimie, episcopii de Buzău și de Râmnic și 12 boieri. Conform documentului, Mihai era numit voievod țării noastre transalpine, subordonat a lui Sigismund și locțiitorul acestuia la București. I-au fost retrase prerogativele domnești, țara fiind guvernată de un sfat restrâns format din 12 boieri. Mihai primea sprijin militar împotriva otomanilor și se restabileau vechile hotare ale Țării Românești
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
apropierii morfologice a limbilor. Galica este clasificată împreună cu limba celtiberică în subfamilia continentală a limbilor celtice. Majoritatea inscripțiilor descoperite arată de asemenea că a trebuit să aparțină și limbilor P-celtice. Celtiștii au identificat patru dialecte principale ale limbii galice: transalpin, cisalpin, galațian și lepontin, cel din urmă fiind adesea considerat să fie o limbă separată. Cunoștințele legate de limba galică sunt lacunare, întrucât celții au privilegiat oralitatea și memoria pentru transmiterea cunoștințelor. În afară de faptul că „cuvântul scris este mort”, Iulius
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
a acestui sistem de scriere la delta fluviului Ron, Camargue, care a înconjurat orașul grec Massalia (Marsilia de astăzi). Deși se consideră perioada scrierii galo-grece ca fiind începutul alfabetizării galilor, suportul arheologic pentru răspândirea alfabetului grec mai departe în Galia Transalpină este destul de slab. Alfabetul grec a fost adaptat în forma sa orientală și a apărut cum urmează: α β γ δ ε ζ η θ ι κ λ μ ν ξ ο π ρ σ τ υ χ ω δ
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
aflată doar la 5 km de ctitoria lui Ștefan Dușan, „Visoki Dečani”, biserica principală a Mănăstirii Deciani, inclusă astăzi în patrimoniul UNESCO. Mama sa era una dintre fiicele domnitorului Basarab I, prin intermediul căruia Nicodim se înrudea cu cnejii sârbi, voievozii transalpini și țarii bulgari. O înrudire mai apropiată o avea Nicodim, cunoscut ca Nikodim Grâcic în Serbia, cu (Ștefan) Lazăr fiul lui Pribaț, făcând parte din curtea lui Ștefan Dușan. Când (Ștefan) Lazăr va ajunge cneaz, va dona Mânăstirii Tismana sate
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
Galii au fost conduși de Concolitanus și Aneroëstes. Roma și triburile galice din Galia Cisalpină au avut relații pașnice pentru mulți ani. În 225 î.Hr., triburile boilor și insubrilor au plătit o sumă mare de bani unor mercenari din Galia Transalpină, conduși de Concolitanus și Aneroëstes, pentru a lupta alături de ei împotriva Romei. Romanii, alarmați de mobilizarea galilor, au semnat un tratat prin care îi oferea generalului cartaginez Hasdrubal control nelimitat asupra Hispaniei. Romanii au apelat la aliații lor din Italia
Bătălia de la Telamon () [Corola-website/Science/324982_a_326311]
-
aflat sub arest la domiciliu pentru majoritatea acelui an, iar Cezar a fost capabil să paseze aproape toată legislația să. A fost numit apoi guvernator al Galiei Cisalpine și al Illyricum pentru o perioadă de cinci ani. Cand guvernatorul Galiei Transalpine a murit neașteptat, Senatul a repartizat teritoriul tot lui Cezar. Cezar și-a început slujba de guvernator în 58 î.Hr.. A început imediat o serie de campanii militare în întreaga Galie, cunoscute ca Războaiele galice, ba chiar a avut câteva
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
martie și menționează că a incendiat toate orașele și satele acestora, descurajând triburile clientelare și inamicii de a ocupă teritoriile vacanțe (De Bello Gallico, I, 5 și 6). Cezar a traversat Alpii din Italia. Cu o singură legiune din Galia Transalpina, s-a îndreptat spre Genoa și a ordonat distrugerea podului de peste Ron. Helveții au trimis o delegație pentru a negocia. Cezar a stagnat negocierile timp de 15 zile și s-a folosit de timp pentru a-și întări poziția (De
Războaiele Galice () [Corola-website/Science/318081_a_319410]
-
de domnie, caută să își consolideze relațiile cu Regatul Maghiar punându-se sub suzeranitatea lui Vladislav al II-lea Jagiello, așa cum reiese dintr-o diplomă din 17 august 1511 în care se intitulează " Noi, Vlad, din mila lui Dumnezeu voievod transalpin, recunoaștem că domnul nostru preaîndurător, Vladislav, s-au milostivit a ne întări în domnia noastră părintească și de moștenire". Acest lucru confirmă reluarea relațiilor echilibrate în diplomația Țării Românești, asigurând, cel puțin pentru moment, liniște la graniță. În interior încearcă
Vlad cel Tânăr () [Corola-website/Science/302072_a_303401]
-
ani și al Războiului celor două roze. Această perioadă include lunga domnie a reginei Elisabeta I, de aceea mai este denumită ""Epoca Elisabetană"". Reprezentanți de seamă ai "Renașterii engleze" sunt: Se cultivă, mai ales, genul madrigalului, popularizat prin lucrarea ""Musica Transalpina"", publicată, în 1588, de Nicholas Yonge. Compozitori mai însemnați sunt: Pentru marea masă a populației din acele timpuri, înflorirea culturală și artistică ce a caracterizat Renașterea nu a produs nicio schimbare în modul de viață sau de reprezentare a lumii
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
comandant militar împreună cu Hirtius și Pansa, consulii din 43 î.Hr. În aprilie 43 î.Hr., forțele lui Antonius au fost învinse în Bătălia de la Forum Gallorum și în Bătălia de la Mutina, forțându-l astfel pe Antoniu să se retragă în Galia Transalpină. Cu toate acestea, ambii consuli au fost uciși în lupte, lăsându-l pe Octavian comandant suprem. Când au aflat că Marcus Junius Brutus și Gaius Cassius au alcătuit o armată cu scopul de a ocupa Roma, Antoniu, Octavian și Lepidus
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
Metodiu au avut mai mulți discipoli în secolul al IX-lea, dintre care doi au propovăduit creștinismul în randul slavilor rămași printre românii deja creștini din Tările Române: Jandov în Dacia (probabil Transilvania) și Moznopan în Alpibus Vallachicis (probabil Valahia Transalpina) Împăratul Vasile al II-lea a reorganizat la inceputul sec. al XI-lea patriarhia de Ohrida, iar printre biserici apare și una bănățeană, identificată cu Tibiscum Într-o listă episcopală care datează din timpul domniei împăratului Alexius I Comnenul este
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
Metodiu au avut mai mulți discipoli în secolul al IX-lea, dintre care doi au propovăduit creștinismul în randul slavilor rămași printre românii deja creștini din Tările Române: Jandov în Dacia (probabil Transilvania) și Moznopon în Alpibus Vallachicis (probabil Valahia Transalpina) Secolul al X-lea Gesta Hungarorum menționează că românii din Panonia și Transilvania au fost atacați de nomazii unguri. Lexiconul Suidas din secolul al X-lea arată că la acea vreme Dacii sunt numiti Pecenegi. Acest lucru înseamnă că de
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
final, Panaitescu face o referire la tratatul din 1475 între Ștefan cel Mare și Matei Corvin, în care se vorbește despre "„granițele țării Moldovei cu Țara Românească după vechile limite și datine [...] statornicite de Ștefan I al Moldovei și Vlad Transalpinul și apoi [...] conform privilegiilor încheiate de ambe părți de voievozii Alexandru și Mircea”". Cum Mircea și-a întins stăpânirea către părțile tătărești abia în 1404, istoricul concluzionează că granița dintre Moldova și Țara Românească în vremea domnitorului muntean a rămas
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
cronicile. Singurele lucruri sigure sunt că voievodul transilvan a întreprins o expediție militară împotriva lui Vlad Dracul începută în noiembrie, iar pe 4 decembrie 1447 emitea un document la Târgoviște în care se intitula „"parcium Transalpinarum waywodam"“ (voievod al părților transalpine). Titulatura este puțin neverosimilă mai ales că la întoarcerea în Brașov, pe 16 decembrie, nu mai purta titlul. Acest lucru a făcut ca actul să fie considerat drept fals. Lucrul important este că la acea dată Vlad Dracul nu mai
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
1447 - 31 august 1448. Primul act care atestă clar pe Vladislav pe tronul Țării Românești este o scrisoare a lui Iancu de Hunedoara datată 7 august 1448 către Universitatea săsească în care anunța participarea „[...] ilustrului principe, domnului Vladislav, voievodul Țării Transalpine [...]“. După această dată lucrurile se limpezesc. Încrederea arătată de voievodul Transilvaniei nu a fost trădată de Vladislav, căci în marea ofensivă din toamna acelui an i-a fost alături, iar în sângeroasa bătălie de la Kosovo din 18-19 octombrie probabil a
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
de investire a noului sultan Mehmed II aveau să schimbe optica lui Iancu de Hunedoara despre domnitorul valah. Iancu declanșează o serie represalii. Astfel în octombrie 1452 voievodul Transilvaniei cerea brașovenilor să nu mai primească „nici asprii, nici moneda voievodului transalpin“, pentru ca anul următor să își pună în practică și amenințările de anexare a celor două feude din Transilvania, Amlașul și Făgărașul, încredințând la 3 februarie 1453 Amlașul sibienilor. Cu toate acestea, Vladislav al II-lea respectă angajamentele față de regatul maghiar
Vladislav al II-lea () [Corola-website/Science/298781_a_300110]
-
de către turci pe calea armelor, după care vor cădea Veliko Târnovo și Sviștovul. Cronicarul Leunclavius relatează că "„după ce a fost luat Șiștovul, vizirul a pornit mai departe cu oastea sa împotriva acelor cetăți și castele, pe care mai înainte valahii transalpini le ocupaseră trecând Dunărea în Bulgaria" (este menționată, printre altele, și Hârșova). "Fără greutate le-a luat pe toate, iar garnizoanele au fost luate în captivitate”". În urma expediției, peste jumătate din teritoriul Dobrogei cade sub dominatia Imperiului Otoman. După acest
Ivanco al Dobrogei () [Corola-website/Science/306362_a_307691]
-
din România, făcând parte din Carpații Meridionali. Este un drum asfaltat, ajungând în apropierea tunelului de lângă Lacul Bâlea la altitudinea de 2042 m. Astfel, Transfăgărășanul se situează pe locul al doilea ca altitudine în clasamentul șoselelor alpine din România, după Transalpina (DN67C) din Munții Parâng, care urcă până la 2145 m. Drumul pornește din șoseaua națională DN7, în comuna Bascov de lângă Pitești și urcă valea râului Argeș, trecând prin orașul Curtea de Argeș. La nord de oraș, drumul trece prin fața hidrocentralei Vidraru, amplasată subteran
Transfăgărășan () [Corola-website/Science/300261_a_301590]
-
se limiteze pe cât posibil influența englezei asupra ei, și să se mențină răspândirea pe care o mai are în lume. Cucerirea Galiei de către romani s-a extins pe mai multe decenii. În anul 120 î.Hr., ei au înființat provincia Gallia Transalpina, pe teritoriul actualei Provence, și au terminat cucerirea întregului teritoriu până inclusiv partea de sud a Belgiei actuale, în anii 58-51 î.Hr. Romanii au supus în Galia mai multe popoare: greci, care colonizaseră regiunea din jurul Marsiliei încă din secolul al
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
trei volume (primul geografic, celelalte două istorice), este „"Geschichte des transalpinischen Daciens, das ist der Walachey, Moldau und Bessarabiens. Im Zusammenhange mit der Geschichte des übrigen Daciens als ein Versuch einer allgemeinen dacischen Geschichte mit kritischer Freyheit entworfen“" "Istoria Daciei transalpine, adică a Valahiei, Moldovei și Basarabiei. În legătură cu istoria restului Daciei, ca încercare de a scrie o istorie generală, cu libertate critică", vol. I-III, Editura Gräffer, Viena, din care o parte s-a publicat în 1781, iar o parte a
Franz Josef Sulzer () [Corola-website/Science/309566_a_310895]
-
în sursele latinești apar și, printre alți, Dumnorix, căpetenia aeduilor, Ambiorix, prințul eburonilor și Orgetorix, negustorul elvet. Numele personajului fictiv Asterix de asemenea conține sufixul -"rix". După bătălia de la Solonion în 61 î.Hr, când au fost învinși alobrogii, Galia Transalpină ("Narbonensis") a fost în cele din urmă supusă stăpânirii romane, pe când Galia Aquitană, Galia Belgică și Galia Celtică rămâneau încă teritorii independente de Roma. Cezar, guvernatorul Galiei Cisalpine și Transalpine a supranumit aceste regiuni "Galia comată".
Vercingetorix () [Corola-website/Science/302323_a_303652]
-
în 61 î.Hr, când au fost învinși alobrogii, Galia Transalpină ("Narbonensis") a fost în cele din urmă supusă stăpânirii romane, pe când Galia Aquitană, Galia Belgică și Galia Celtică rămâneau încă teritorii independente de Roma. Cezar, guvernatorul Galiei Cisalpine și Transalpine a supranumit aceste regiuni "Galia comată".
Vercingetorix () [Corola-website/Science/302323_a_303652]