72 matches
-
a părții de vest a fostei gubernii Erevan. Acest acord a fost urmat în octombrie 1921 de semnarea Tratatul de la Kars dintre forțele kemaliste turce și RSS Armeană, RSS Azerbaidjană și RSS Georgiană - care aveau să formeze în cadrul URSS RSFS Transcaucaziană. Acest tratat a stabilit definitiv granițele internaționale ale republicilor caucaziene cu Turcia, granițe care au rămas neschimbate până în prezent. În conformitate cu prevederile armistițiului de la Mudors semnat de Imperiul Otoman și puterile Antantei, autoritățile britanice au cerut guvernului otoman să retragă toate
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
Revoluția Rusă din1917 a fost un eveniment care le-a dat otomanilor o a doua șansă. Rușii, civili sau militari, nu mai doreau să continue războiul. Pe 9 martie 1917, a fost format la inițiativa guvernului provizoriu rus Comitetul Special Transcaucazian, care urma să înlocuiască organele regionale ale puterii țariste în Caucaz. Pe 5 decembrie 1917 a fost semnat armistițiul de la Erzican, prin care s-a pus capăt conflictului dintre ruși și otomani. Marele vizir Tala Pașa a semnat pe 3
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
exista și o clauză secretă, prin care rușii se obligau să dezarmeze forțele armate armenești Între 14 martie și 18 aprilie 1918, a avut loc Conferința de Pace de la Trabzon, la care au participat delegații otomani și cei ai Dietei Transcaucaziene. Enver Pașa s-a arătat dispus să renunțe la toate pretențiile asupra Caucazului, cerând în schimb recunoașterea retrocedării către otomani a provinciilor est-anatoliene care îi reveniseră prin tratatul de pace de la Brest-Litovsk. Pe 5 aprilie, șeful delegației transcaucaziene, Akaki Chkhenkeli
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
ai Dietei Transcaucaziene. Enver Pașa s-a arătat dispus să renunțe la toate pretențiile asupra Caucazului, cerând în schimb recunoașterea retrocedării către otomani a provinciilor est-anatoliene care îi reveniseră prin tratatul de pace de la Brest-Litovsk. Pe 5 aprilie, șeful delegației transcaucaziene, Akaki Chkhenkeli, a acceptat prevederile tratatului de la Brest-Litovsk ca bază a unor noi negocieri și a telegrafiat guvernelor tinerelor state caucaziene, cerându-le să accepte această poziție. În capitala Armeniei însă, poziția liderilor politici și a populației era diferită. Tibilisiul
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
a două hidroavioane. În martie 1917 a intrat în componența diviziei de crucișătoare rusești, care a bombardat coasta anatolică și a păzit Bosforul. Dupa declanșarea revoluției ruse, nava "Regele Carol I" a fost capturată și sechestrată la Batumi în numele Comisariatului Transcaucazian, în cele din urmă reușind să evadeze cu concursul ofițerilor ruși de la bord și să ajungă la Sulina la 31 martie 1918, iar la 1 aprilie 1918, a intrat în port. Primul care a pășit pe punte a fost comandorul
SMR Regele Carol I () [Corola-website/Science/324135_a_325464]
-
Acordul a fost semnat pe 28 mai 1918 de generalul german Otto von Lossow și de premierul Noe Ramishvili și ministrul de externe georgieni Akaki Chkhenkeli în orașul-port la Marea Neagră Poti. Pe 9 martie 1917 a fost înființat Comitetul Special Transcaucazian în frunte cu deputatul Dumei de Stat V. A. Harlamov, care trebuia să îl înlocuiască pe viceregele imperial marele duce Nicolae ca cel mai înalt reprezentat al administrașiei civile al guvernului provizoriu rus în Transcaucazia. Georgianul Akaki Chkhenkeli a fost
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
cel mai înalt reprezentat al administrașiei civile al guvernului provizoriu rus în Transcaucazia. Georgianul Akaki Chkhenkeli a fost numit membru al acestui Comitet Special. În noiembrie 1917 a fost creat primul govern al Trancaucaziei independente cu capital la Tbilisi - Seimul Transcaucazian, înlocuit după cucerirea puterii la Sankt Petersburg de către bolșevici de Comitetul Transcaucazian. Acest nou organ al puterii civile a fost condus de menșevicul georgian Nikoloz Chkheidze. Pe 5 decembrie 1917 a fost semnat armistițiul de la Erzincan dintre ruși și turci
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
Transcaucazia. Georgianul Akaki Chkhenkeli a fost numit membru al acestui Comitet Special. În noiembrie 1917 a fost creat primul govern al Trancaucaziei independente cu capital la Tbilisi - Seimul Transcaucazian, înlocuit după cucerirea puterii la Sankt Petersburg de către bolșevici de Comitetul Transcaucazian. Acest nou organ al puterii civile a fost condus de menșevicul georgian Nikoloz Chkheidze. Pe 5 decembrie 1917 a fost semnat armistițiul de la Erzincan dintre ruși și turci, care a pus capăt conflictului armat dintre Rusia bolșevică și Imperiul Otoman
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
Brest-Litovsk, care a marcat ieșirea oficială a Rusiei din rândurile forțelor beligerante ale primei conflagrații mondiale. În perioada martie - aprilie 1918 a avut loc la Trabzon o conferință de pace la care au participat reprezentanții otomani și cei ai Seimului Transcaucazian. Enver Pașa s-a oferit să renunțe în numele Imperiului Otoman la orice pretenție în Caucaz în schimbul recunoașterii de către transcaucazieni a achizițiilor teritoriale din Anatolia asigurate de Tratatul de la Brest-Litovsk. Pe 5 aprilie, șeful delegației transcaucaziene, Akaki Chkhenkeli, a acceptat ca
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
aprilie 1918 a avut loc la Trabzon o conferință de pace la care au participat reprezentanții otomani și cei ai Seimului Transcaucazian. Enver Pașa s-a oferit să renunțe în numele Imperiului Otoman la orice pretenție în Caucaz în schimbul recunoașterii de către transcaucazieni a achizițiilor teritoriale din Anatolia asigurate de Tratatul de la Brest-Litovsk. Pe 5 aprilie, șeful delegației transcaucaziene, Akaki Chkhenkeli, a acceptat ca prevederile tratatului de la Brest-Litovsk să fie considerate baza de pornire a negocierilor viitoare și a telegrafiat șefilor săi cerându
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
otomani și cei ai Seimului Transcaucazian. Enver Pașa s-a oferit să renunțe în numele Imperiului Otoman la orice pretenție în Caucaz în schimbul recunoașterii de către transcaucazieni a achizițiilor teritoriale din Anatolia asigurate de Tratatul de la Brest-Litovsk. Pe 5 aprilie, șeful delegației transcaucaziene, Akaki Chkhenkeli, a acceptat ca prevederile tratatului de la Brest-Litovsk să fie considerate baza de pornire a negocierilor viitoare și a telegrafiat șefilor săi cerându-le să adopte o poziție oficială favorabilă negocierilor. Liderii din Tbilisi aveau în majoritatea lor un
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
Brest-Litovsk să fie considerate baza de pornire a negocierilor viitoare și a telegrafiat șefilor săi cerându-le să adopte o poziție oficială favorabilă negocierilor. Liderii din Tbilisi aveau în majoritatea lor un punct de vedere diferit de cel al delegației transcaucaziene și au anunțat că între Transcaucazia și Imperiul Otoman există starea de război . Ostilitățile au fost reluate, iar trupele otomane au cucerit teritorii noi, atingând granițele antebelice. Liderii de frunte ai Georgiei au ajuns la concluzia că doar o alianță
Tratatul de la Poti () [Corola-website/Science/326564_a_327893]
-
Junilor Turci considerați responsabili pentru crime împotriva armenilor au fost asasinați de către FRA în timpul Operațiunii Nemesis . După colapsului Imperiului Rus în 1917, liderii Armeniei, Georgiei și cei musulmani din Caucaz s-au hotărât să creeze în iarna anului 1918 Federația Transcaucaziană. Tratatul de la Brest-Litovsk a avut implicații grave în ceea ce îi privește pe armeni: forțele turce au reocupat Armenia Occidentală. Federația a rezistat doar trei luni, după care s-a dezintegrat, lăsând locul a trei republici independente - RD Armeană, RD Georgiană
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
armeni: forțele turce au reocupat Armenia Occidentală. Federația a rezistat doar trei luni, după care s-a dezintegrat, lăsând locul a trei republici independente - RD Armeană, RD Georgiană și RD Azeră. Negociatorii armeni au fost membri FRA. După dispariția RFD Transcaucaziene, armenii au rămas să facă față de unii singuri amenințării turcilor, care înaintau spre capitala Erevan. La început, temându-se de o înfrângere militară dezastruoasă și de masacrarea civililor, dashnakii au sugerat evacuarea Erevanului. Consiliul militar condus de colonelul Pirumian a
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
și soldaților din Petrograd a publicat pe 1 martie „Ordinul No. 1”, care avea o serie de paragrafe care vizau democratizarea armatei. Ordinul dădea dreptul soldaților să-și aleagă proprii reprezentanți. Pe 9 martie 1917, a fost înființat Comitetul Special Transcaucazian. Acest comitet prezidat de deputatul Dumei de Stat V. A. Kharlamov trebuia să îl înlocuiască pe viceregele Marele duce Nicolai Nicolaevici, demis de Guvernul provizoriul rus. Acest comitet era menit să funcționeze ca cel mai înalt organ civil de administrație
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
continuă degradare. Problemele generate de demobilizarea armatei ruse, identice pe toate fronturile, avea să contribuie în cele din urmă la căderea guvernului provizoriu și preluarea puterii de către bolșevici. În noiembrie 1917 a fost creat primul guvern al Transcaucaziei independente, Comisariatul Transcaucazian. Comisariatul a convocat prima adunare legislativă, Seimul, în ianuarie 1918. Seimul Transcaucazian era prezidat de menșevicul Nikolay Chkheidze. Noua formațiune statală nu a reușit să oprească dezintegrarea forțelor armate din regiune în armate naționale. Deși armenii își trimiseseră reprezentanții în
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
avea să contribuie în cele din urmă la căderea guvernului provizoriu și preluarea puterii de către bolșevici. În noiembrie 1917 a fost creat primul guvern al Transcaucaziei independente, Comisariatul Transcaucazian. Comisariatul a convocat prima adunare legislativă, Seimul, în ianuarie 1918. Seimul Transcaucazian era prezidat de menșevicul Nikolay Chkheidze. Noua formațiune statală nu a reușit să oprească dezintegrarea forțelor armate din regiune în armate naționale. Deși armenii își trimiseseră reprezentanții în Seim, unde susțineau cauza unei forțe militare comune, liderii armeni din Erevan
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
prevederile oficiale, exista o clauză secretă care obliga Rusia să demobilizeze forțele armate naționale ale Armeniei . În lunile martie și aprilie 1918 a avut loc Conferința de pace de la Trabzon, la care au participat reprezentanții otomani și cei ai Seimul Transcaucazian. Enver Pașa s-a oferit ca în schimbul recunoașterii tuturor achizițiilor teritoriale stipulate în Tratatul de la Brest-Litovsk să renunțe la continuarea războiului în Caucaz. Propunerile otomane au fost acceptate pe 5 aprilie de șeful delegației transcaucaziene Akaki Chkhenkeli ca bază pentru
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
otomani și cei ai Seimul Transcaucazian. Enver Pașa s-a oferit ca în schimbul recunoașterii tuturor achizițiilor teritoriale stipulate în Tratatul de la Brest-Litovsk să renunțe la continuarea războiului în Caucaz. Propunerile otomane au fost acceptate pe 5 aprilie de șeful delegației transcaucaziene Akaki Chkhenkeli ca bază pentru noi negocieri și a telegrafiat guvernelor regionale, cerându-le acceptul oficial. Liderii de la Tbilisi însă nu au fost de acord cu propunerile de pace și au anunțat că între Armenia și Imperiul Otoman nu a
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
de la Erzincan a fost urmat de Tratatul de la Brest-Litovsk, care a marcat ieșirea oficială a Rusiei din Primul Război Mondial. În perioada martie - aprilie 1918, a avut loc Conferința de pace de la Trabzon, între Imperiul Otoman și Republica Democrată Federală Transcaucaziană. Enver Pașa a prezentat oferta otomană, prin care federația caucaziană urma să-și vadă satisfăcute toate doleanțele în schimbul recunoașterii alipirii provinciilor din Anatolia estică, (care avea să fie o prevedere în tratatul de la Brest-Litovsk). Pe 5 aprilie, șeful delegației transcucaziene
Tratatul de la Batumi () [Corola-website/Science/322179_a_323508]
-
a inițiat un plan bazat pe cunoștințele adunate din călătoriile sale în ultimii ani, si pe care l-a descris într-o broșură publicată în anul 1855:„The Trans-Caucasian Provinces the proper Field of Operation for a Christian Army" (Provinciile Transcaucaziene, câmpul de operații pentru o armată creștină). Își dorea foarte mult să fie trimis în misiune la imamul Șamil, conducătorul rezistenței antiruse a popoarelor musulmane din Caucaz în cadrul eforturilor militare și diplomatice ale Mării Britanii împotriva Imperiului Rus. A avut
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
1184-1213). Odată cu moartea lui George al III-lea, dinastia s-a stins pe line bărbătească și a continuat, din mariajul reginei Tamara, cu prințul alaun, David Soslan, un descendent reputat al familiei Bagrationi. În 1220, în urma invaziilor mongole în teritoriul transcaucazian, „epoca de aur” a regatului ia sfârșit, partea estică a Georgiei devenind vasală hanatului mongol Il. Însă regatul Imeriti, situându-se în partea vestică a Georgiei, a rămas independent sub domnia unei linii separate a Bagrationilor. În timpul lui George al
Regatul Georgiei () [Corola-website/Science/334533_a_335862]