177 matches
-
burgheze decadente) și deducția că «noii filosofi» se mișcă între iluminism și marxism pe de o parte și lagărele de concentrare staliniste pe de altă parte. Marxismul este în mod cert legat de iluminism, este ultima sa consecință. Istorismul idealist transcendental este veriga ce realizează medierea și transferă întreaga instanță iluministă către marxism. Stânga hegeliană nu va înfăptui o fractură în sistem, așa cum vor face Nietzsche și Kierkegaard, întrucât ea a fost, de fapt, o consecință a sistemului pe care l-
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
de Noul Film German. Dacă ferestrele nu ne-ar fi fost închise în această direcție, cineaștii noștri de frunte, cu excepția lui Pintilie, nu s-ar fi descoperit poate atît de nepregătiți în 1989, inerțiali în cultivarea unui cinematograf parabolic, alegoric, "transcendental": una dintre casele de filme din anii '90, condusă de Dan Pița, se intitula "Solaris". A urmat impasul prelungit pînă azi al unora dintre cei în care ne pusesem mari speranțe în anii '70. Pintilie, purtătorul ștafetei Nu știu dacă
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
estetic etimologic eufemistic filosofic fizic fotbalistic generic igienic instituțional intelectual istoric juridic logic lucid matematic mediatic moral obiectiv omenește plastic platonic politic principial probabilistic protocolar psihic realist riguros semantic serios sincer spiritual statistic stilistic strict structural sufletește tehnic teologic teoretic transcendental valoric vizual ANEXA IV Compatibilitatea semantică a adjectivelor absolut, absurd, actual, artificial, ciudat, concret, deosebit, direct, esențial, filosofic, fizic, intelectual, istoric, moral, natural, real, serios, statistic, strict, teoretic cu procedeele de adverbializare. Frecvența în corpus ABSOLUT Adverbial presă literatură științe
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
dreptului (Ius)”. Putem vorbi de drept pozitiv, atunci când o astfel de legislație este reală, iar cel care se ocupă de drept se numește expert juridic (Iurisconsultus). Immanuel Kant distinge, așa cum procedează În toată opera sa, Între planul empiric și cel transcendental, - universal valabil și necesar, Între enunțuri a posteriori referitoare la conținutul dreptului, și definiția sinteticoapriorică a dreptului. Astfel că, Întrebarea „Ce este dreptul?” poate provoca neclarități, la fel cum Întrebarea adresată unui logician „Ce este adevărul?” - de exemplu, poate duce
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ne Învață nici o filosofie, ci „cum să filosofăm”, să gândim filosofic. Deci, după Kant, o primă necesitate era Înțelegerea acestei metode critice sau transcendentale, care reprezintă drumul de la ceea ce este dat (știința) la descoperirea modului cum este posibil. Pentru Kant transcendentalul este distinct de apriori. Filosoful clasic german numea transcendentală, metoda sa și nu un lucru oarecare. El scria: „Transcendentală este deci numai cunoștința asupra cunoștințelor apriori, numai cunoștința că acestea nu pot fi de origine empirică, și posibilitatea cum, totuși
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
forma politică a principatului lui Augustus, monarhia absolută 2. Teologul Dumitru Stăniloae merge chiar mai departe, susținând în 1937 și mai apoi în 1992 că statul reprezintă o parte din natură, existența și ființa lui fiind în mod necesar legitimate transcendental 3. În Biserică Dumnezeu acționează în mod direct, pe când în stat el acționează indirect, puterea politică fiind reprezentată de sabia de foc ce păzește calea spre pomul vieții 4. Din perspectivă interconfesională și istorică, teologul Dumitru Stăniloae afirmă că unele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
distincția pe care o făcea Corin Braga Între imaginar și imagine, mă Întreb dacă nu cumva s-ar putea vorbi despre o filiație a imaginii În raport cu imaginarul; sau, ca să fiu mai clar, imaginarul Îndeplinește cumva rolul pe care Îl are transcendentalul la Kant? Face el posibilă apariția imaginilor? Asta ar fi prima Întrebare. Și a doua, În aceeași ordine de idei: operând cu aceste metode de cercetare a imaginilor, poate cercetătorul configura, poate da seama despre imaginarul unor anumite grupuri sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ontologicului (la Heidegger, spre exemplu), dar el nu este plinătate niciodată, nu este nici diferanța lui Derrida, definibilă numai Într-un sistem determinat de niște mișcări care au o anumită regularitate. Nicolae Turcan: E dificil să mai Înțelegi ceva dacă transcendentalul Își pierde sensul Întemeierii, al posibilului, al celui care face cu putință. Corin Braga: Conceptul de hymen definește până la urmă un punct de fugă ce țintește spre alter, spre celălalt, spre ireductibil. Horea Poenar: Este zona orizontului din pictură și
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dar activă în ce privește formele, după Kant. Că formele puse de ea nu sunt în lucruri? Dar lucrurile n-ar fi lucruri fără aceste forme. De aceea înțelesul lui «ce esteă îl dă «cum e cu putință ce esteă, regresiunea în transcendental ca înspre temei... Lumea a trecut printr-un laborator spre a deveni lume.76 Pentru a reduce lucrurile la expresia lor cea mai simplă: dacă prin lume înțelegem totalitatea fenomenelor, atunci se va putea spune că pentru Kant conștiința în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
posibilă experiența, ca teorie despre condițiile de posibilitate ale cunoașterii, este totuna cu metafizica. A opune filosofia transcendentală, ca metafizică, filosofiei transcendentale, ca teorie a cunoașterii, nu înseamnă, așadar, „a-i face dreptate lui Kant”. A spune că la Kant transcendentalul „trebuie și el înțeles ontologic”77 nu poate avea alt sens decât a indica prin această formulare rolul formelor a priori ale sensibilității și intelectului în constituirea lumii fenomenelor. Nu este clar ce perspective ar putea deschide în această privință
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Fichte, Schelling, Hegel)”83. O apreciere care va fi întărită prin judecata comunicată unuia din cei cu care făcea schimb de idei, prin corespondență: „Mă bucur că ne regăsim și în Kant, dar el e doar cel ce a descoperit transcendentalul, nu cel care l-a împăcat cu realul, cum a făcut Hegel. Dacă vă trebuie un patron, păstrați-l pe acesta”84. Noica recomanda altora proprii săi zei protectori și această îndrumare nu a rămas fără efect asupra percepției filosofiei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
kantiene. Traduceri din Critica rațiunii pure, editate de C. Noica și Al. Surdu, Editura Univers, București, 1975.) 12. Ecourile lui întârziate le întâlnim până și în scrierile lui Noica. În „Introducerea” amintită găsim, bunăoară, următorul pasaj: „Ar rămâne teza că transcendentalul ține de subiectivitatea umană în sens larg, ca natură cunoscătoare, ceea ce ne-ar putea face să spunem: vedem lumea așa pentru că suntem oameni. Sau: nu vedem lucrurile pentru că ele sunt așa, ci ele sunt așa pentru că le vedem noi. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sensibilitatea, gândirea, aspirațiile și comportarea masei, ci își pun pecetea și asupra celor mai înalte și mai personale inițiative ale geniului creator. Instanța supremă, cea care dă măsura tuturor lucrurilor, nu este rațiunea pretins universală, ci o formațiune istorică. Subiectului transcendental și subiectului moral autonom al universalismului raționalist i se opune afirmarea unicității și istoricității ireductibile a structurilor intelectuale și spirituale. Ca realități istorice unice, irepetabile, acestea pot fi comparate cu organismele. Unul din cercetătorii reorientării istoriste a gândirii, care a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
București, 1982, pp. 38-51. - „Prolegomenele și Critica rațiunii pure”, Studiu introductiv la traducerea românească a Prolegomenelor, Editura Științifică, 1987, București, ediția a II-a, Editura All, București, 1996. - „Transzendentalphilosophie und moderne kategorielle Analyse”, în Rodica Croitoru (ed.), Kant and the Transcendental Problem, Editura Universității București, 1991, pp. 80-102. - „Zwei Erkenntnisbegriffe”, în Rodica Croitoru (ed.), Critic and Doctrinal in Kant, Editura Universității București, 1992, pp. 35-43 și Noesis, vol. XVIII, 1993, pp. 85-93. - „Filosofie critică și construcție metafizică”, Revista de Filosofie 5
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
recesivă în istoria filosofiei occidentale. Formula succintă a modelului ontologic pentru această epistemă este cea a transcendenței verticale, preluată de creștinism, ca relație între Dumnezeu și om. Tematizarea modernă a cunoașterii impune, o dată cu criticismul kantian, un alt model ontologic, cel transcendental. Acest model nici nu este atât unul ontologic, cât al unei cunoașteri care construiește realul. Transcendența verticală este înlocuită cu un fel de transcendență slăbită sau deviată, redusă la orizontal: cu transcendentalul. în filosofia kantiană, transcendentalul nu mai poate în
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
o dată cu criticismul kantian, un alt model ontologic, cel transcendental. Acest model nici nu este atât unul ontologic, cât al unei cunoașteri care construiește realul. Transcendența verticală este înlocuită cu un fel de transcendență slăbită sau deviată, redusă la orizontal: cu transcendentalul. în filosofia kantiană, transcendentalul nu mai poate în nici un caz avea semnificația ontologic-axiologică de "în afara și deasupra acestei lumi". El desemnează ceea ce este anterior și permite construirea lumii în cunoaștere, respectiv constituirea obiectului în experiență. Modelul ontologic al modernității, întemeiat
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
alt model ontologic, cel transcendental. Acest model nici nu este atât unul ontologic, cât al unei cunoașteri care construiește realul. Transcendența verticală este înlocuită cu un fel de transcendență slăbită sau deviată, redusă la orizontal: cu transcendentalul. în filosofia kantiană, transcendentalul nu mai poate în nici un caz avea semnificația ontologic-axiologică de "în afara și deasupra acestei lumi". El desemnează ceea ce este anterior și permite construirea lumii în cunoaștere, respectiv constituirea obiectului în experiență. Modelul ontologic al modernității, întemeiat pe transcendental, a cunoscut
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
filosofia kantiană, transcendentalul nu mai poate în nici un caz avea semnificația ontologic-axiologică de "în afara și deasupra acestei lumi". El desemnează ceea ce este anterior și permite construirea lumii în cunoaștere, respectiv constituirea obiectului în experiență. Modelul ontologic al modernității, întemeiat pe transcendental, a cunoscut două variante distincte. Prima păstrează modelul spațial al transcendenței verticale și îl face imanent distribuind cuplul categorial esență-aparență după metafora spațială a miezului și cojii. în acest caz, principiul este situat ca esență nu în afară 130 și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
English Literature, 1789-1824. Cambridge: Cambridge UP, 1997. Scharfstein, Ben-Ami. Mystical Experience. Oxford: Basil Blackwell, 1973. Schelling, F. W. J. The Philosophy of Art. Ed., trans., introd. Douglas W. Stott. Fwd. David Simpson. Minneapolis: U of Minnesota P, 1989. ---. System of Transcendental Idealism. Trans. P. Heath. Charlotesville, VĂ, 1978. Schlegel, Friedrich. Dialogue on Poetry and Literary Aphorisms. Trans. Ernst Behler și Român Struc. London: Pennsylvania State UP, 1968. Schleiermacher, Friedrich. The Christian Faith. Ed. H.R. Mackintosh și J.S. Stewart. Introd. Richard R.
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
supus rigorilor construcției mentale, imaginare etc.). Distincția demonstrează condiția dublă (de acum un truism) a activității artistice - materială și ideală, concretă și abstractă. De abia între cumpăna veacurilor XVII-XVIII, în Europa de Vest se conturează o orientare care urmărește eliminarea treptată a transcendentalului din modelele explicative ale lumii. Orientarea aceasta se accentuează în veacul luminilor (sfârșitul secolului XVIII), odată cu enciclopedismul francez care, în final, va culmina cu modelul monist materialist al unui Julien Offray de Lamettrie (L'homme machine, 1748), ce va fi
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
vedere - un reducționism. Acest reducționism a fost numit, de Schrodinger, principiul obiectivării. În legătura cu acest reducționism Charles Scott Sherrington, marele neurofiziolog englez spunea: lumea materială a fost construită numai cu prețul excluderii spiritului din ea. Datorită acestei eliminări a transcendentalului, modelul lumii materiale a ieșit complet din sfera interpretărilor religioase, dar și a unei anumite speculații filosofice, cum a arătat în plin romantism părinte teologiei moderne protestante, Friedrich Schleiermacher. Modelul materialist s-a impus prin succesele mecanicismului veacului al XVIII
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
propria lui legitimitate. Unele tipuri de adevăr se cuvin, exprimate prin negație sau printr-o premeditată deformare. Despre Dumnezeu se poate vorbi antropomorfic, deoarece el i-a făcut pe om după chipul și asemănarea sa ; dar el este, de asemenea, transcendentalul Celălalt. De aceea, în religia barocă, adevărul despre Dumnezeu poate fi exprimat prin imagini analogice (Mielul, Mirele) ; el poate fi exprimat, de asemenea, prin perechi de termeni contradictorii sau opuși, ca în expresia lui Vaughan deep but dazzling darkness (adânc
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Alabama. 78. Horton R. (1967), African tradițional thought and western science, Africa, XXXVII, 1, 50-71; 2, 155-187. 79. Hirschmann, A. O. (1980), Essays in trespassing, Cambridge University Press, Cambridge. 80. Husserl, E. [1936](1970), The Crisis of European Sciences and Transcendental Philosophy, Carr, D., trans., Northwestern University Press, Evanston. 81. Ică, I. I. jr.; Marani, G. (coord.) (2002), Gândirea socială a Bisericii, Ed. Deisis, Sibiu. 82. Iluț, P.; Nistor, L. (2012), Valori umane bazale și religiozitatea ca valoare, în Rotariu, T.
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
și jandarmii au descins în cartierul rău famat, ars pe jumătate. Au fost deschise canalele, în care au fost găsite treizeci de cadavre. Criminalii au fost găsiți, arestați și pedepsiți capital. Erau cei din casele arse. Fantomele s-au răzbunat. TRANSCENDENTALUL Impactul dintre Jeep și pieton a fost fulgerător și înspăimântător. Pietonul traversa strada regulamentar pe marcaj, când autoturismul îl luă în plin, împingându-l la o distanță de peste zece metri. Șoferul frână brusc, privind cu uimire ce se întâmplă în fața
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Spunând acestea spectrul dispăru întrun nor de lumină orbitoare. La vârsta de patruzeci de ani parapsihologul era celebru. Pentru puterea sa de a fi deasupra lumii reale, de a vedea și lua contact cu ființele astralului superior, a fost supranumit transcendentalul. MASACRUL DIN CIMITIR Partea periferică a cimitirului era rezervată sinucigașilor și criminalilor. Cei mai înstăriți aveau cavouri de piatră și marmură, cei săraci aveau parte de pământ și cruci de lemn. În oraș aveau loc în mod frecvent ciocniri violente
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]