62 matches
-
sentiments, found life made of miracles; who, working for universal aims, found himself fed, he knew not how; clothed, sheltered, and weaponed, he knew not how, and yet it was done by his own hands. ... Shall we say, then, that Transcendentalism is the Saturnalia or excess of Faith; the presentiment of a faith proper to mân în his integrity, excessive only when his imperfect obedience hinders the satisfaction of his wish.”" „"Veți vedea din această schița că nu există un partid
Transcendentalism american () [Corola-website/Science/308094_a_309423]
-
minuni; care, luptând pentru scopurile omenirii, s-a trezit hrănit, fără să-și dea seama cum; îmbrăcat, adăpostit, înarmat, fără să-și dea seama cum; ci tocmai, a făcut rost de toate acestea cu propriile mâini. Să spunem, deci, ca transcendentalismul este echivalent cu Saturnaliile sau excesul de Credință; este presentimentul unei credințe adecvate omului în toată integritatea să, excesivă doar când obedienta să imperfecta împiedica satisfacerea dorinței sale.”" Nathaniel Hawthorne a scris un roman, „"The Blithedale Românce"”, în care a
Transcendentalism american () [Corola-website/Science/308094_a_309423]
-
imperfecta împiedica satisfacerea dorinței sale.”" Nathaniel Hawthorne a scris un roman, „"The Blithedale Românce"”, în care a satirizat mișcarea, pornind de la experiențele trăite la ferma Brook, unde pentru scurt timp a trait o comunitate care se ghida după principiile transcendentaliste. Transcendentalismul își are originile în filozofia Transcendentala a lui Immanuel Kant (și în idealismul filozofic german în general), pe care intelectualii secolului XIX din New England au adoptat-o ca alternativă la senzualismul lockian al părinților lor și al Bisericii unitariene
Transcendentalism american () [Corola-website/Science/308094_a_309423]
-
transcendentaliștii nu cunoșteau filozofia germană în mod direct, ci se bazau pe scrierile lui Thomas Carlyle, Samuel Taylor Coleridge, Victor Cousin, Germaine de Staël și a altor critici francezi și englezi. În schimb, cunoșteau în profunzime operele romanticilor englezi, iar transcendentalismul american poate fi considerat o formă de romantism târziu. O altă influență importantă a fost spiritismul mistic al lui Emanuel Swedenborg. În „"Walden"”, Henry David Thoreau a vorbit în mod direct de influență Vedelor : "În the morning I bathe my
Transcendentalism american () [Corola-website/Science/308094_a_309423]
-
1842. Era compus din pasaje selectate și revizate, din jurnalul pe care a început să-l țină la sugestia lui Emerson. Thoreau a studiat ca filozof Natura și legătura ei cu condiția umană. La început a fost un adept al transcendentalismului, o filozofie idealistă eterogenă, apărată de Emerson, Fuller și Alcott. Ei susțineau că o stare spirituală ideală transcende fizicul și empiricul și că ea poate fi atinsă prin intuiție personală, nu doctrină religioasă. Din pespectiva lor, Natura era reprezentarea exterioară
Henry David Thoreau () [Corola-website/Science/308092_a_309421]
-
s-a întors la Universitatea din Edinburgh, unde a suferit o criză intensă de credință, ce va fi inspirația pentru „"Sartor Resartus"”. A început de asemenea să studieze în profunzime literatura germană. Gândirea lui Carlyle a fost puternic influențată de transcendentalismul german, în special de opera lui Fichte. Și-a câștigat renumele de expert în literatura germană prin seria de eseuri publicate în Fraser's Magazine și prin traducerea operelor unor scriitori germani, dintre care se remarcă Goethe. Rezidența sa în
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
este de mirare că la început nu s-a bucurat de mult succes. Popularitatea ei a crescut în următorii ani, fiind publicată sub formă de carte la Boston în 1836, cu o prefață scrisă de Ralph Waldo Emerson, influențând evoluția transcendentalismului american. Prima ediție englezească a fost publicată în 1838. În 1834, Carlyle s-a mutat din Londra în Craigenputtock și a început să pătrundă în cercuri selecte. În cadrul Regatului Unit succesul i-a fost asigurat de publicarea operei sale în
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
Bejamin Hedge Olsoni în teza sa de masterat, „black metalul este caracterizat de conflictul dintre individualismul radical și indentitatea de grup, respectiv de încercarea de a le accepta pe ambele simultan”. Olson relata că unii artiști aveau credințe identice cu transcendentalismul. Încercau să transcendă forma fizică și să poată intra în contract cu ființă supremă care le putea oferi cunoaștere. De asemenea, erau nemulțumiți de „o lume pe care o considerau lipsită de semnificație spirituală și culturala”, voind să fie superiori
Black metal () [Corola-website/Science/302175_a_303504]
-
au originea de cele mai multe ori în literatură. Filmul științifico-fantastic este un gen de film care pune accentul pe realități, extrapolări sau pe știință speculativă și metode empirice, interacționează într-un context social cu cele mai variate aspecte de actualitate, cu transcendentalismul magiei și religiei, în încercarea de a concilia omul cu necunoscutul. O caracteristică a genului este că un film științifico-fantastic poate fi combinat cu multe alte genuri, dar în mod special cu filmul horror ca în cazul producției Alien din
Film științifico-fantastic () [Corola-website/Science/317002_a_318331]
-
Nassau Monthly" a Princeton College a criticat aspru „Demonul perversității”. Numind-o „farsă”, criticul a remarcat că linia de raționament a scriitorului despre această idee filosofică a fost dificil de urmat. „El o urmărește din pustia frenologiei în cea a transcendentalismului, apoi în cea a metafizicii în general; apoi pe parcursul a mai multor pagini obositoare în câmpul deschis al filozofiei inductive, unde o încolțește în cele din urmă, și apoi o împinge fără milă la moarte cu un băț lung”.
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
mai multe genuri, inclusiv ficțiune de groază, aventură, science-fiction și ficțiune polițistă, un gen pe care el este considerat că l-a inventat. Aceste lucrări sunt în general considerate ca făcând parte din mișcarea Romantismului Întunecat, o reacție literară la Transcendentalism. Scrierile lui Poe reflectă teoriile sale literare: el nu a fost de acord cu didacticismul și alegoria. Sensul în literatură, a spus el în critica sa, ar trebui să fie un subcurent aflat chiar imediat sub suprafață; lucrările ale căror
Bibliografia lui Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/336347_a_337676]
-
urmașilor noștri din viitor și moravurile rele și gândirea obtuză ale oamenilor din prezentul lui Poe. Satira vizează în principal democrația, dar se extinde și asupra unor practici existente la momentul publicării: frenologia, feminismul, fourierismul, filozofia utilitaristă a lui Mill, transcendentalismul, gustul pentru antichități etc. Autorul a dorit să-și expună atitudinea sa negativă față de anumite aspecte ale relației dintre progresul tehnico-științific și concepțiile social-politice ale vremii sale.
Mellonta Tauta () [Corola-website/Science/336342_a_337671]