430 matches
-
rete Ies ursite că pe-o poart? Flori albastre au În plete, Câte-o stea În frunte poart?". (Miron ?i frumoasă f??? corp) Că ?i steaua din crea?iile folclorice, floarea albastr? Încununeaz? fiin?ele alese; devine astfel simbol al transcenderii, prin iubire pur?, a „cercului strâmt" al realului. Purtând o, fiin?ele obi?nuite se Înal?? În sfera superioar? a absolutului. „Polisemia" de accep? îi a acestui topos poetic iubire, aspiră?ie metafizic?, fabulos folcloric d? poeziei eminesciene o frumuse
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
codrul, dragul codru, troienindu-?i frunză toat?, I?i deschide-a lui adâncuri, fă?a lunei s? le bat?, Trist?-i firea...". (C?lin -file din poveste) Poetul tinde mereu c?tre aceast? reprezentare cosmic? a elementelor materiei, c?tre transcenderea lor spa?ial? sau temporal? În lumea idelor: „Natură este o entitate metafizic?, codrul, marea, luna sunt idei platonice, constituind acel mundus intelligibilis, În vreme ce individul de data aceasta, e privit că mundus phaenomenon". (G. C?linescu) Dar „imagina?ia cosmic
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ascunsă a ficțiunii, că ambele scrieri au numeroase taine încifrate, dincolo de istoriile spectaculoase. Romanul eliadesc rescrie, în variantă feminină, binecunoscutul mit al strigoiului, totodată reia câteva arhetipuri vehiculate frecvent de la romantism încoace, ele abat atenția de la structura de adâncime. Povestea transcenderii graniței între viață și moarte prin iubire, ca și a predestinării se prefigurează în basmul fiului de cioban căruia ursitorile îi hărăzesc să se îndrăgostească de o împărăteasă moartă și ea, la rândul ei, să-l iubească. Comentariile profesorului Nazarie
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
să se creadă că este "ilustrativă ori programatică. Dacă e vorba de culori, aceasta înseamnă mai mult o simbolică a lor, decât aparențe fizice. În fond ar vrea să fie o prospectare a orizontului uman integral, de la neantul nonexistenței, până la transcenderea și transfigurarea ei, făcând această ascensiune într-o spirală care să ne poarte prin toate realitățile posibile, prin regnuri, prin modalități și dimensiuni ale realului" (pag.98). Simfonia a 7-a "Volume", op.29 "apare ca o opoziție totală la
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
puternice, intense. Trecerea devastatoare a timpului pare că le-a amplificat vitalitatea, în loc să le-o șteargă. Spuneam că, alături de tehnica sau arta prozatorului, trebuie să considerăm concepția lui tactică. Atuurile romanului eseistic (deschidere și înălțime intelectuală, tensiunea schimbului de idei, transcenderea conflictelor realismului tradițional, prin ridicarea mizei) devin, adesea, inutile, din cauza celor care le speculează excesiv. E amuzant să vezi cum toate personajele vorbesc exact ca autorul, rulându-i la nesfârșit teoriile, exprimând bine cunoscutele lui fațete... E, apoi, de-a
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
eliberat de teamă și de fanatism, deprins cu îndoiala și cu "știința veselă". Exponentul noii "religii" ar trebui să fie "supraomul" (Übermensch), făptură care acceptă jocul energiilor date, atingînd o existență plenară, acordînd conștiința la condiția sa vitală, ca o transcendere a umanului prin încordarea "voinței de putere" (Wille zur Macht). Herald al "supraomului", Nietzsche e, cum se exprimă dl Braga, "un inițiat care inițiază". Un asemenea suprem inițiat "poate Ťsă promită, să anticipeze în planul lui viitorul, să-l sacrifice
Profil Nietzsche (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9519_a_10844]
-
ca acel hipopotam, care reprezenta un ideal greu de atins, și anume, să te poți bucura de existență în totală destindere și impasibilitate." }inta, mai complicată, în fapt, decît o închipuie concretețea imaginii, a cuiva "cu harul detașării și al transcenderii". Care, și "dacă era cioban și păzea oile, tot filosof ar fi fost". George Banu scrie despre "limba brutală", în teatru, cu o concluzie, sprijinită pe marile, autenticele revolte d'antan, la care nu se poate să nu subscrii: "Omul
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
ale clasei muncitoare sunt imposibil de realizat;” Milovan Djilas este astăzi unul dintre cei mai avizați comentatori ai fenomenului comunist. Iluziile de tinerețe, despre paradisul terestru realizat de Uniunea Sovietică se dovediseră esențialmente false. Era necesară debarasarea de mituri paralizante, transcenderea narcozei ideologice. Loialitatea față de doctrina marxistă trebuia înlocuită prin devotamentul pentru valorile fundamentale ale rațiunii. Trezirea din somnul dogmatic a coincis în cazul lui M.D., cu o agonizantă interogație asupra sensului comunismului, ca întreprindere utopică. În momentul în care el
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lor în raport cu cel al nostru s-ar dilata. Ochiul lor înghețat te poate privi cu orele, fără nicio tresărire; nemișcarea lor predispune la liniște, reflectare și introspecție. Dacă vei fi urmărind cu orele o țestoasă, vei realiza acel sentiment al transcenderii timpului. Dintotdeauna broasca țestoasă a însemnat longevitate și legătura dintre cer și pământ. De la naștere, pielea și înfățișarea lor este bătrânicioasă, ca și cum timpul n-ar avea nevoie să le altereze în plus, el își lasă însemnele într-un alfabet necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lumea exterioară, nu o privi Mitică decât prin ochiul meu, Brăila e urâtă, frumusețea ei se află în ochii femeilor, iar bărbații cunosc orașul prin prisma iubirii, eu văd orașul urât, pentru că n-am prin ochii cui să-l transfigurez, transcenderea realității îți creează pe lângă simțământul realității și pe cel al lașității pentru că... Pentru că am în mine șapte miliarde de lumi, nu un oraș în copii multiple, citadele polifonice, hrana e simfonia iubirii, becul se aprinde din dragoste, plantele cresc pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
utilizarea punctelor de culoare: astfel, în procesul artistic, sunt utilizate doar culorile principale (roșu, galben, albastru), juxtapunerea acestora pe pânză generând impresia unei palete cromatice largi, ce include culorile secundare. Mutatis mutandis, prin alăturarea "punctelor" narative de bază, am intenționat transcenderea contextului imediat, fiecare fragment dobândind noi semnificații, proaspete valențe interpretative în integritatea ansamblului. Cu alte cuvinte, mesajul, dacă există unul în rândurile de față, sporește considerabil în coerență și se autonomizează dacă lectorul are bunătatea să se "distanțeze" simbolic de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
naturale. În introducerea la cea de-a doua ediție a Criticii rațiunii pure (1787), Kant scria că a trebuit să elimine cunoașterea științifică pentru a face loc credinței. Există și iată-ne ajunși într-o pantă abruptă diverse posibilități de transcendere și depășire a lumii experienței senzoriale, emipirice, conducând la o încredere rațională. Diferite căi de acces la transcendență, la realitatea supranaturală, metaempirică, la marele său mister pe care noi îl numim Dumnezeu. Voi trasa acum trei căi de acces, dar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ce a pornit de la o anchetă radiofonică pe care a inițiat-o cu titlul Cum, cînd și cu ce scriu scriitorii români ? Vizînd așadar „aspecte de laborator și de psihologie a creației“, materia d-sale se arată incitant tangentă la transcenderea în ficțiune nu doar prin aceea că întrunește o serie de „autoportrete în oglindă“, ci și prin unghiurile de observație în care s-a stabilit autoarea, atrasă, „fascinată“ chiar de fața problematică, frecvent contradictorie, a ființei scriitoricești. Din capul locului
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
asupra cititorilor blazați de astăzi? Cel care citește cu adevărat nu poate fi niciodată blazat. A citi este o stare de spirit, înseamnă să fii permanent deschis, să ai imaginația liberă. Este, sau ar trebui să fie, un act de transcendere a propriului sine. Aceasta este esența artei, este scopul despre care atât Proust cât și Van Gogh, în scrisorile lui, au scris. Kafka la rândul său are o notă în acest sens în faimosul său jurnal: "Pot încă să simt
Rob Riemen „Educația este noblețea spiritului“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7582_a_8907]
-
toate, o luptă cu filosofia, aceeași care-i va fi menirea operei întregi. Într-o cronică din Adevărul literar și artistic, Călinescu scria că deja romancierul Ultimei nopți... voia, în Transcendentalia, volumul de șapte poeme din 1931, de la Cultura Națională, "transcenderea mediului liric de toate zilele, într-o preocupare de marile probleme ale existenței noastre". Un verdict simplificator, la prima vedere, dacă nu cumva pasibil de suspiciunea unei fine ironii, de așteptat întotdeauna cînd se aduc în discuție marile cauze. Însă
Altă lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7281_a_8606]
-
e validată, autorizată, confirmată, făcută să Ťdecurgăť, cum se zice, dintr-un imperiu vast al concretului, al tuturor celor ce sunt Ťale viețiiť". Evident, o experiență transfigurată, scoasă din mâlul banalității diurne; căci, iarăși incontestabil, literatura e stare de grație, transcendere a cotidianului. Totuși, să nu uităm: ca și viața, creația se nutrește dintr-o ruptură. Nu freudianul șoc originar, ci rimbaldiana "dereglare"; și nu numai a simțurilor, dar "a tuturor resorturilor moral-psihologice și existențiale", "dezechilibru" care desfide mediocritatea, acel "delir
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
cu ochii-nchiși". Nu-i vorba de ceea ce se va numi "pastișă", intertextualitate, fiindcă lipsește orice semnal de asemenea strategie. Prin excepție, contemplația ar trebui să se reducă la gradul extatic, ca o scufundare în mitologie, fără a mai încerca transcenderea ajunsă în impas metafizic. Mișcările sunt domoale, vocea în surdină, "ochiul de greier" întrezărește natura senzorial: Greierii cântă numai în somn, / Greierii sunt ziua numai insecte, / Lăsați-i să doarmă și-ascundeți-i, ierburi, de sinceritățile zilei suspecte; // De adevărul uscat și
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
aura puterii. Cînd unul din cele cinci elemente lipsește, evenimentul cade din rangul de rit și se preschimbă într-o întîmplare a cărei semnificație nu trece dincolo de capul participanților. Cu alte cuvinte, avem rit acolo unde apare un imbold de transcendere a condiției lumești. Prin urmare, nu există rituri imanente lor însele, al căror sens să fie strict înșurubat în secvența de gesturi propriu-zise, vigoarea unei ceremonii stînd tocmai în cîtă șansă de evaziune le dă celor care își asumă trăirea
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
Mă uit în ochii tristeții mele./ Ce-ai să te faci când vei fi mare?” Analiza e o activitate intens și exclusiv cerebrală, o anihilare a simțurilor, într-atât încât, sătul de raționalitate, capul și-ar dori, ca într-o transcendere a limitelor, să coboare în piept: „Cât aș da să fiu inimă/ Zice creierul/ Să fiu inima oricui/ Și să plâng” (glandă). Lectura poemelor cuprinse în Paloarea induce senzația neliniștitoare că asistăm la o diafană survolare cu aripi metalice. Suntem
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
transformatoare". Dacă țelul ultim al comunismului a fost crearea unei noi civilizații, atunci cea de-a doua întrebare care se naște este: Civilizație nouă, dar pe baza a ce? Pe baza Omului Nou. Iar Omul Nou cum se obține? Prin transcenderea moralității tradiționale. E un punct fierbinte aici, pentru ca, în raport cu morală pe care o știam, tocmai de relativism moral e vorba, observă Vladimir Tismăneanu. Pare evidență încercarea de eliminare a detestatei ordini burgheze (alcătuită după logică și afectele proprietății private) prin
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
1981; 50 de gîn-duri despre bine și rău în sfera moralității, parțial Contingența în cadrul unei analitici a modalităților, ambele în Epos și logos; Luminile și umbrele sufletului, 1995). Moralitatea se definește, după Creția, într-o primă instanță, ca autotranscendere, ca transcendere a interesului individual orientată spre omenire, spre întregul univers uman. În această accepțiune, binele poate fi definit în termeni utilitari, sistemul moralității putînd fi ,,conceput, la limită, ca un sistem al utilității în accepțiune universală". Dar Petru Creția avansează, în
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
determinărilor contextuale, mai putin al libertății ca atare și mai mult al eliberării ființei de forțele exterioare, așa cum l-a acreditat în specia gândirea existențialista. Potrivit existențialiștilor, omul se împlinea prin depășirea voluntară a limitărilor actuale - printr-un act de transcendere, ca să folosim terminologia germană. O depășire prin care se elibera de însingurare (Albert Camus), de constrângerile tehnicii (Herbert Marcuse) ori de cele ale politicii autoritare (Karl Jaspers), dar întotdeauna împreună cu semenii. Libertatea nu era niciodată reală că libertate autoreferențială, ci
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
Eternitate, Nirvana, Logos întrupat/ Christos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu... * Acela este atemporal, fără început și fără sfârșit, dar poate determina, atotpotent, în lumea sub-dimensionată, creație (început) - și finalitate (sfârșit)... Misterul este că i-a oferit omului, prin Iubire Paternală, șansa transcenderii, prin înviere, înălțare. Aceasta este parabola supremei științe/revelații, transfigurată prin Iisus Christos, cel de-al doilea Adam, pentru omul actual, proiect în desfășurare al Divinului. * Divinul experimentează, geneza este perpetuă. Natura terestră a primit inteligența (biotopul, jocul trofic, evoluțiile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
la modul șăgalnic -șocant( ...) numind -dezgolindu-se în a sa condiție Umanăpatronată de zeul suprem al Eladei - ARDERE.... A reintra “pe sub fustă” în peștera epifaniei, ab origine, iată nu autoflagelarea, nu autodafeul mistic al marelui filosof-om, ci strigătul existențial întru transcendere, reincarnare, înviere . A insinua că această dorință a bărbatului este doar o ...perversiune, cum el însuși greșise prudent..., ar fi ignoranță sau habotnicie ea însăși perversă, ca prejudecată. Deoarece consider că nimic nu e mai condamnabil la om decât a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în scrisori. Epistolele lui I. D. Sîrbu pe care ne propunem a le adnota în prezentele rînduri posedă o îndoită față. Adresîndu-se cîtorva prieteni și cunoștințe, nutrindu-se din substanța proximității abordată cu o ironie suculentă, ele ilustrează o tendință de transcendere a acesteia, un recurs la instanța supremă, cea divină. Conștient că scrisorile nu i s-ar putea sustrage "cuțitului cenzurii", semnatarul le orientează către un orizont absolut: "acum e datoria bunului Dumnezeu să se schimbe în așa fel lucrurile", zice
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]