79 matches
-
salvare a stilului. Goticul transilvănean s-a impus în secolul al XIII-lea, cu caracteristici conservatoare, dominate de tradițiile romanice. În secolele XIV-XV formele goticului transilvănean au evoluat spre maturitate. Planimetric a fost depășită varianta bisericilor de tip bazilical cu transept (în formă de cruce), precum Biserica Sfânta Maria din Sibiu, în favoarea construcției unor biserici-hală de mari dimensiuni, precum Biserica Neagră din Brașov, Biserica Sfântul Mihail din Cluj, Biserica Reformată din Târgu Mureș etc. În Țara Românească goticul a pătruns la
Arhitectură gotică () [Corola-website/Science/297479_a_298808]
-
dăruit de domnitorul Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579, 1583-1591). În actul de danie se precizează că pe acel loc nu se afla nicio biserică mai veche (ortodoxă sau armenească), ci câteva case construite de domnitor. În prezent, într-o nișă din transeptul bisericii armenești din Iași se află o placă de piatră cu următoarea inscripție în limba armeană: "Cu mila lui Dumnezeu s-a pus temelia Bisericii Sfânta Născătoare de Dumnezeu, prin stăruința părintelui Iacob și a lui Hagi Marcar și Grigor
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
Interpretarea dată de Michelangelo lui "Pietà" este unică. Este o lucrare de o deosebită importantă întrucât împletește idealurile de frumusețe renascentiste cu cele naturaliste. Pentru prima dată, "Pietà" a fost găzduită la capelă Santa Petronilla, un mausoleu român aflat lângă transeptul sudic al bazilicii Sfanțul Petru, pe care cardinalul o alesese drept capelă unde vor avea loc funerariile sale. Capelă a fost demolată de către arhitectul Donato Bramante în timpul reclădirii bazilicii. Conform spuselor lui Giorgio Văsari, la scurtă vreme după instalarea "Pietà
Pietà (Michelangelo) () [Corola-website/Science/317701_a_319030]
-
biserica.”" Construcția păstrează spațiul original destinat credincioșilor, biserica bărbaților și tinda femeilor, din 1622. Aceastră structură este ridicată din bârne de stejar fățuite, încheiate în cheotori netede, bisericești, în tăietură dreaptă și cu dinte ascuns. Spre răsărit este adaus un transept îngust, evidențiat de două abside pătrate laterale, și un altar poligonal. Absidele sunt ridicte în cea mai mare parte din lemne scurte, refolosite din vechiul iconostas și altar, demolate la extinderea bisericii în 1864. Altarul este ridicat din lemne mai
Biserica de lemn din Breb () [Corola-website/Science/320301_a_321630]
-
mai purtat și numele de Hala Grivița, Hala Piața Haralambie Botescu și Hala Ilie Pintilie. În noiembrie 2011, o inspecție a Dr. ing. Gheorghe Ionica, din partea asociației Pro Do Mo, a constatat că stâlpii structurii de metal a acoperișului halei, aflați la intersecția transeptului cu nava principală a halei au fost sparți de către recuperatorii de materiale, pătrunși prin efracție în interiorul halei. Hala se află în pericol de prăbușire. Mai târziu, a fost emisă și o analiză detaliată a distrugerilor halei, cu fotografii, de către prof.
Hala Matache Măcelaru () [Corola-website/Science/324488_a_325817]
-
Scheldtului, apă care împarte orașul Tournai în două părți aproximativ egale. Începută în secolul al XII-lea pe niște fundații mai vechi, clădirea combină opere din trei perioade diferite cu efecte izbitoare, caracterul greu și sever al navelor romanești cu transeptul în stil de tranziție și cu corul în stil gotic. Transeptul este partea caracteristică a clădirii, cu cele cinci turle și capetele apsidale semicirculare. Nava a fost în principal construită în prima treime a secolului al XII-lea. Prefigurând stilul
Catedrala Notre Dame din Tournai () [Corola-website/Science/326545_a_327874]
-
Începută în secolul al XII-lea pe niște fundații mai vechi, clădirea combină opere din trei perioade diferite cu efecte izbitoare, caracterul greu și sever al navelor romanești cu transeptul în stil de tranziție și cu corul în stil gotic. Transeptul este partea caracteristică a clădirii, cu cele cinci turle și capetele apsidale semicirculare. Nava a fost în principal construită în prima treime a secolului al XII-lea. Prefigurând stilul gotic timpuriu, ea are un mezanin cu balcon între arcada de la
Catedrala Notre Dame din Tournai () [Corola-website/Science/326545_a_327874]
-
gotic timpuriu, ea are un mezanin cu balcon între arcada de la parter și triforiu. Pilaștrii dintre lucarnele cu arcuri rotunde ajută la susținerea boltei din secolul al XVIII-lea, care a înlocuit tavanul inițial, plat și făcut din lemn. Brațele transeptului, construite pe la jumătatea secolului al XII-lea, au capetele apsidale, trăsătură împrumutată probabil de la anumite biserici renane, influență pe care a transmis-o în nord-estul Franței, cum ar fi la catedralele din Noyon și din Soissons. Turlele cu baza pătrată
Catedrala Notre Dame din Tournai () [Corola-website/Science/326545_a_327874]
-
secolului al XII-lea, au capetele apsidale, trăsătură împrumutată probabil de la anumite biserici renane, influență pe care a transmis-o în nord-estul Franței, cum ar fi la catedralele din Noyon și din Soissons. Turlele cu baza pătrată care flanchează brațele transeptului ajung la o înălțime de . Detaliile decorative diferă, unele având arcade rotunde, altele ascuțite. Episcopul Gautier de Marvis (1219-1252) a demolat corul romanesc în secolul al XIII-lea, pentru a-l înlocui cu unul gotic, mult mai mare, inspirat de
Catedrala Notre Dame din Tournai () [Corola-website/Science/326545_a_327874]
-
o bazilică romanică mult mai mare și mai reprezentativă. Deși aspectul său nu a fost încă complet reconstituit, cei mai mulți experți sunt de acord că era o bazilică cu trei nave, cu două coruri și o pereche de turnuri legate de transeptul vestic. Proiectarea catedralei s-a realizat potrivit arhitecturii romanice din Sfântul Imperiu Roman, vizibilă mai ales la biserica abației din Hildesheim și la domul din Speyer. Absida sudică a rotondei a fost încorporată în partea de est a transeptului noii
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
de transeptul vestic. Proiectarea catedralei s-a realizat potrivit arhitecturii romanice din Sfântul Imperiu Roman, vizibilă mai ales la biserica abației din Hildesheim și la domul din Speyer. Absida sudică a rotondei a fost încorporată în partea de est a transeptului noii biserici pentru că a adăpostit mormântul Sfântului Venceslau, care a devenit patronul spiritual al prinților cehi. O reședință episcopală a fost construită, de asemenea, la sud de biserica nouă și a fost lărgită considerabil și extinsă la mijlocul secolului al XII
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
loc de odihnă al sfântului Venceslau. Primul meșter constructor a fost francezul Matthias din Arras, desemnat de la palatul papal din Avignon. Matthias a proiectat structura de ansamblu a clădirii în stil gotic francez: o bazilică cu trei nave, cu un transept scurt, o absidă în formă de decagon cu ambulatoriu și capele dispuse în formă de raze. Cu toate acestea, el a construit doar partea estică a corului: arcadele și ambulatoriul. Structura verticală în stil gotic francez târziu se observă și
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
a însărcinat pe Parler și cu multe alte proiecte, cum ar fi construcția noului Pod Carol din Praga și a mai multor biserici din Boemia. Prin 1397, când Peter Parler a murit, erau finalizate doar corul și unele părți ale transeptului. După moartea lui Peter Parler în 1399, fiii lui, Wenzel Parler și, în special, Johannes Parler, i-au continuat munca; lor le-a succedat un anumit meșter Petrilk, care provenea, potrivit relatărilor, din atelierul lui Parler. Sub acești trei meșteri
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
Peter Parler în 1399, fiii lui, Wenzel Parler și, în special, Johannes Parler, i-au continuat munca; lor le-a succedat un anumit meșter Petrilk, care provenea, potrivit relatărilor, din atelierul lui Parler. Sub acești trei meșteri, au fost finalizate transeptul, turnul mare de pe latura de sud și frontonul care leagă turnul cu transeptul sudic. Pe sub acest portal poreclit "Poarta de Aur" (probabil datorită mozaicului auriu cu Judecata de Apoi) intrau regii în catedrală pentru ceremoniile de încoronare. Întregul proces de
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
i-au continuat munca; lor le-a succedat un anumit meșter Petrilk, care provenea, potrivit relatărilor, din atelierul lui Parler. Sub acești trei meșteri, au fost finalizate transeptul, turnul mare de pe latura de sud și frontonul care leagă turnul cu transeptul sudic. Pe sub acest portal poreclit "Poarta de Aur" (probabil datorită mozaicului auriu cu Judecata de Apoi) intrau regii în catedrală pentru ceremoniile de încoronare. Întregul proces de construcție a intrat într-un impas odată cu începerea Războaielor Husite în prima jumătate
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
capelei, duce către Camera Coroanei unde se află Bijuteriile Coroanei Cehe, care sunt pezentate publicului doar o dată la fiecare (circa) opt ani. În următoarele secole catedrala a rămas doar pe jumătate terminată. Ea era construită până la turnul mare și un transept, care a fost închis de un perete provizoriu. În locul navei cu trei abside care urma a fi construită se afla o clădire cu acoperiș din lemn, iar slujbele religioase aveau loc acolo. Mai multe încercări de a continua lucrările la
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
scurtă vreme după începere din cauza lipsei de fonduri. Încercările ulterioare de a termina catedrala au adus doar unele elemente renascentiste și baroce în clădirea gotică, mai ales spira barocă a turnului sudic și orga mare din aripa de nord a transeptului. În 1844 Vácslav Pešina, un canonic energic al Catedralei Sf. Vitus, împreună cu arhitectul neogotic Josef Kranner a prezentat un program pentru renovarea și completarea catedralei unui colectiv de arhitecți germani din Praga. În același an s-a înființat o societate
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
două clopote datate în secolul al XV-lea, dintre care clopotul mare poartă inscripția ""O rex glorie Jesu Christi veni cum pace"". Pe șantierul bisericii din Ațel a lucrat și meșterul pietrar și constructorul medieval Andreas Lapicida din Sibiu. Sacristia, transeptul și rezalitul au fost ridicate în anul 1429. Renumit pentru lucrările sale din Valea Târnavei, Andrei Pietrarul a refăcut bolta la sfârșitul secolului al XV-lea. Tot în aceeași perioadă a mai fost ridicat un etaj de apărare al corului
Biserica fortificată din Ațel () [Corola-website/Science/327222_a_328551]
-
lemn realizat de Hans Schlais (1510-1520). Această capelă a fost ctitorită de un bucătar al ducelui prin anul 1350, care a dorit să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru că a fost achitat într-un caz de otrăvire. Arcul triumfal situat între transept și altar datează din secolul al XIV-lea. Pereții exteriori sunt decorați cu scene din "Judecata de apoi". Frescele redescoperite recent ce datează de la începutul secolului al XV-lea dovedesc calitatea înaltă a artei picturii din Viena acelor vremuri. În
Biserica Sfântul Mihail din Viena () [Corola-website/Science/328663_a_329992]
-
observă cu greutate, deoarece este înghesuita de clădiri pe toate cele patru laturi și doar campanila și intrarea laterală pot fi vizibile dinspre Campo Sân Bartolomeo. Edificiul este format dintr-o singură navă, cu o cupola la intersecția acesteia cu transeptul. Albrecht Dürer (cu "Sărbătoarea Rozariului") și Sebastiano del Piombo au executat ambii lucrări de artă pentru biserică ce sunt păstrate acum în altă parte. Interiorul conține două sculpturi realizate de sculptorul venețian de origine germană Enrico Merengo (Heinrich Meyring). În
Biserica Sfântul Bartolomeu din Veneția () [Corola-website/Science/333472_a_334801]
-
Mauro Codussi a construit pe biserica originală în formă de cruce greacă un edificiu religios în formă de cruce latină cu trei nave, prezbiteriu, abside semicirculare și capele mari în navele laterale. Intrările laterale au fost deschise ulterior în capetele transeptului, obținându-se două capele și sacristia. Codussi a murit în 1504 fără a-și termina opera. Mai târziu, familia Cappello a finanțat în 1542 construcția ambelor fațade: prima, cea care dă înspre canal, este în stil clasic; a doua, înspre
Biserica Santa Maria Formosa din Veneția () [Corola-website/Science/333511_a_334840]
-
sunt alterate sau au ajuns în stadiul de ruine. Cele mai multe clădiri ce au supraviețuit sunt bisericile, capelele și catedralele masive. În Occident, arhitectura ecleziastică comună, cuprinde bazilica romană ca un model primar cu evoluții ulterioare. Acesta constă dintr-un naos, transepte, iar altarul se situează la capătul din est. De asemenea, catedrale au fost influențate de stilul bizantin de domuri și stilul crucii grecești, cu altarul situat în sanctuarul pe partea de est a bisericii. Exemplarele supraviețuitoare ale arhitecturii medievale seculare
Arhitectură medievală () [Corola-website/Science/331552_a_332881]
-
din Palestina găsite până astăzi și impresionează prin păstrarea unei destul de bune calități. Culoarea pietrelor mozaicurilor este neagră, brună, roșie, galbenă și cenușie. Densitatea pietrelor diferă - înte 105-107 pietre pe decimetru pătrat între coloane, 100-105 pietre pe decimetru pătrat în transept, 23 pietre pe decimetru pătrat în nartex. În fata altarului se află mozaicul reprezentând un coș Kalathus cu patru pâini iar de o parte și de alta a lui câte un pește.Aceasta imagine, datand de la începutul secolului al V
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
Aceasta imagine, datand de la începutul secolului al V-lea, devenit unul din cele mai răspândite simboluri ale Țării Sfinte din lumea creștină. Alte mozaicuri datează, în mare parte, de la mijlocul secolului al IV-lea. Cele din cele două sectoare ale transeptului înfățișează scene cu păsări acvatice în mijlocul unei vegetații de pe malul unor ape și a unor flori de lotus, de asemenea un nilometru, instrument care servea la măsurarea înălțimii apelor Nilului, precum și două edificii fortificate în fiecare din colțurile superioare ale
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]
-
cruce, adusă de la o biserica de lângă Hebron, datând, după estimări, din secolul al V-lea. În apropiere se află o mănăstire benedictină germană cu camere pentru pelerini. Biserica are un plan bazilical, cu o navă centrală și nave colaterale cu transept și cu o absidă în fund. Sub altar se află piatra - găsită în timpul unor excavații - care este venerată ca aceea pe care Isus a înfăptuit minunea înmulțirii pâinilor. In biserică se pot remarca și alte vestigii antice, precum piatra de
Biserica Înmulțirii pâinilor și a peștilor () [Corola-website/Science/335609_a_336938]