1,221 matches
-
să trăiască. Presupusele sale însemnări sunt, în primul rând, un jurnal de idei ŕ rebours. În sensul că, dacă în majoritatea cazurilor criticii literari pot deduce din jurnalul unui scriitor modul în care anumite idei, întâmplări de viață, obsesii se transfigurează artistic în opera literară, aici drumul este invers. Marin Mincu pornește de la operă și încearcă să ghicească experiențele de viață care au făcut ca ideile și motivele definitorii pentru aceasta au încolțit în mintea autorului ei. Exercițiu intelectual foarte subtil
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
baie. în ceea ce privește atitudinea față de Biserică, aveam o prietenă, catolică, al cărei frate era student și se ducea duminica la biserică. A fost urmărit, s-a descoperit că este religios și a avut probleme la Universitate. în carte, acest episod este transfigurat, cu alte personaje și în alte circumstanțe. Dar cred că elementele esențiale descriu corect modul de viață al unei familii din clasa de mijloc, care avea o istorie din epoca anterioară comunismului și care își vede existența modificată de cenzură
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
de Nyssa limpezește această aparentă problemă de care vorbește von Balthasar, subliniind adeseori că viața împreună cu Dumnezeu nu e statică, nici plicticoasă, ternă sau monotonă, ci îi oferă plenitudinea existenței, fiind mereu mai seducătoare, mai de dorit, împlinind, bucurând și transfigurând continuu ființa credinciosului: „Sufletul care vede pe Dumnezeu și primește în sine dorul cel bun după frumusețea nestricăcioasă are necontenit o poftă nouă spre ceea ce e deasupra, neslăbindu-și niciodată dorul prin săturare<footnote Sufletul nu se poate sătura niciodată
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
născut“. (Valentin Silvestru, „Informația Bucureștiului“, 11 aprilie 1981). Artista la care face referire reputatul critic de teatru este o timișoreancă, realizatoarea unei impresionante colecții de tablouri, în care regăsim laolaltă portretele unor mai actori, dar și chipul lor, al actorilor, transfigurat în interpretarea unor personaje de teatru, reținând „nu numai masca și veșmântul actorului, ci și ceva din atmosfera de creație în care s-au zămislit făpturile de vis și de fum“. La prezentarea expoziției de desene și uleiuri pe care
Agenda2003-45-03-45-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281693_a_283022]
-
realiștii, "ăstialaltii, din Land, gașca lui Taica Gela": "nu asta era visul de aur care le motiva visele, ci altceva pe care nu-l știau numi. O stare greu de priceput", un impuls imaginativ care va sfîrși prin a-i transfigura pe cei implicați, îi va pune sub semnul imaginarului a cărui manifestare de nereprimat este nevoia de a povesti. Vor descoperi că "e de povestit totul." Ficțiunea va umple și îmblînzi realul și va consacră, o dată cu fiecare aspect neliniștitor sau
Fictiuni by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17711_a_19036]
-
le-a creat la acest sfârșit de stagiune. Succesiune întâmplătoare? Poate că nu! Concertele Filarmonicii "George Enescu", atât de apropiate în timp, au avut - cel puțin pentru mine - o anume legătură: ea este de găsit în natură muzicalității care comentează, transfigurează, devine sens intelectual și afectiv al textului. Efectul acestor interpretări a fost, de fiecare dată, modelarea caracterului dominant al Operei. Proporții colosale, tirania dramaturgiei purtate de Cuvânt. Numai aceste două Mise proiectează pe ecranul imaginației întregul copleșitor al Capellei Sixtine
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
raportează însă tot că la o himera, căci a-l trata conform normelor civilizației pe care încearcă să o recompună pe insula echivalează cu a-l include în proiectul său recuperator. Tournier concepe, însă, un Robinson pe care insula îl transfigurează complet, cum spuneam. Este o insulă însuflețita, chiar erotizata intens (în Limburile Pacificului), un fel de suprapersonaj, semn al alterității absolute pe care o descoperă eroul. Ea îl înghite treptat, întocmai ca și florile pe care le studiază personajul, care
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
creatori, se pune în mișcare o întreagă recuzita, cu plopi unduindu-se într-un mirific apus de soare, cu perdele unduind la ferestre sau cu furtuni dezlănțuite din senin, totul într-o sublima învălmășeala din care apare, suveran, chipul artistului, transfigurat de chinurile creației sale. Ce departe suntem de adevăratele stări încercate de un creator, stări care pot veni pe un cântec lălăit transmis de radioul vecinului, la gară, între două trenuri și cărând bagaje grele, sau la bucătărie, în aburii
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
nemărturisit dezrădăcinat sînt parcă toate topite în melodia secundă a acestei opere cinematografice în care amplele pasaje muzicale rezonează sinestezic cu imaginile-ecou, reverberînd sentimente fel de fel ca valurile oceanului. Valuri în care va dispărea eroina, o superbă Joan Crawford transfigurată de iubirea disperată pentru un violonist (John Gardfield), dăruit cu un mistuitor talent. Fascinația protagonistei pentru pasiunea bărbatului întru reușită coincide cu fascinația cronicarului pentru filmul acestui neobosit artizan de geniu, film articulat nervos într-o narațiune bazată pe elipsă
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
parc, sfidător de absent,/ ca Dumnezeu....." (Poetul stă în casa lui și moare trist). Un corectiv, la fel de romantic, al acestui curs "mereu împotriva vieții" ce străbate poezia în cauză, îl constituie visul. Un vis de-o naivitate fantasmagorică, gata a transfigura realul mîhnitor, dar și conștient de sine, discret-ofensiv: "Frumoase sînt femeile bătrîne întorcîndu-se de la cimitir/ fericite ca poeții de la Cenaclu,/ fără nădejde, pline de griji./ Viața le-a fost pînă acum un jurnal nescris, le-a dat și le-a
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
care le cunoaște făptura noastră în zarea conștiinței de sine fantaste: "vorbeai cu mirosul tău de floare din băli/ neortodoxa intraductibila aurorală/ iar aceasta vorbire a ta zbura/ labirintic se întindea/ prin văzduh/ pînă la duh/ și la stea/ le transfigura!//o și aveai ochiul mare și rotund/ un ochi lung prealung/ care ținea/ din anul 9 pînă în anul 999./ în acest ochi schiam/ pe panțe line/ prin troienele de viziuni marine/ printre orbitoare schelete de lumină/ prin imagini zăvorite
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
accesibile emoțional pentru cititorul român rămân cele care conțin aluzii mitice specifice nordului. Pentru că nu deținem în structura colectivă profundă o imagine că aceea a regatului etern din piatră, condus de un rege și o regină de piatră, poemele care transfigurează astfel de imagini își pierd din păcate o parte din rezonanță lor originară. Acest lucru nu se întâmplă cu poemele-tablou, foarte numeroase, prezente în fiecare volum antologat. Ele surprind amănunte de culoare dispuse cu simplitate într-o formă minimala sau
Birgitta Trotzig în româneste by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18016_a_19341]
-
chiar dacă n-am scris noi Mitrea Cocor sau Bărăgan sau Desfășurarea ori Lumină vine de la Răsărit, în adâncul sufletului, lectură acestora, forțată de programele școlare și de alte forme ale constrângerii organizate numită "educație socialistă", se răzbună, se transformă, se transfigurează, ne face complici cu timpurile, cu cele mai murdare gesturi ale oamenilor de atunci, cănd existăm și noi. Răsfoim cărțile Anei Selejan despre Reeducarea prin prigoana ori Literatura în totalitarism 1955-1956 (cea mai recentă) și tot ce credeam a fi
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
n-a mai ajuns nimeni, cu orice preț, chiar și cu prețul unei autoincendieri a conștiinței Sinceritatea pe care o practică are ceva sfâșietor. Iar decentă de care vorbea Nicolae Manolescu nu este chiar decentă, ci o înălțime spirituală care transfigurează indecentă, ferind-o de orice cădere în proza vieții. De fapt, poezia Angelei Marinescu este fundamental indecentă, un streap-tease metafizic, o dezbrăcare în văzul lumii de ceea ce opacizează ființă: "Cu părul râs mă plimbam prin sat/ în timpul în care poezia
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
fascina călătorii, incapabil să părăsească vasul. De altfel, la singură tentativă, New York-ul întunecat și fumegînd nu-l ispitește așa cum vocea oceanului o face deși nu e sigur dacă a auzit-o vreodată cu adevarat, dar în mod cert a transfigurat-o în muzică să. Cu o teribilă candoare în priviri și un suav mister al gesturilor, vrăjind clapele pianului într-o plutire continuă excelent cinematografiata de Lajos Koltai, eroul interpretat de Tim Roth își permite să se desprindă de viață
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
pesimiste”: iubirea se hrănește din plăcere, e act rudimentar aducător de voluptate, și cînd plăcerea ia sfîrșit fornicația e urmată de o decepție pe măsură. Al doilea vorbitor aduce „antiteza optimistă“: iubirea nu e scîrboșenie malefică, ci sentiment menit a transfigura animalul din noi. Dacă există cultură e pentru că imboldul civilizator al iubirii e însămînțat în om. Prin urmare, iubirea e sublimație, o înnobilare a instinctului pînă la rangul vocației culturale. Al treilea vorbitor, Lavinello, face sinteza predecesorilor și urcă iubirea
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
literaturii române un element ce-i lipsea: invenția". Pe bună dreptate, exegetul se oprește la "vădita contradicție în termeni din rîndurile de mai sus, căci, una din două: sau autorul e un jurnalist incorigibil, și atunci nu e capabil să transfigureze realitatea brută a informațiilor cotidiene (decît într-o direcție mobil-jurnalistică), sau, dimpotrivă, el se lasă antrenat de plăcerea de a fantaza pînă în teritoriile imaginației foiletonistice, fantaste și chiar fantastice (ultima însușire nefiindu-i deloc străină), iar atunci nu mai
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
și o parte din experiența universală a umanității. "Sufletul" democrației transcendente nu va rămîne prizonier într-un corp, nu va mai legitimă identități echivalente, nu va mai postula PRIMORDIALITATEA SUBIECTULUI ÎN RAPORT CU OBIECTUL. Sub acțiunea cîmpului, Corpul, (instrumentele democrației) se va TRANSFIGURA dintr-un corp juridic, normativ într-un corp energetic, liberator care se va "extinde" în marele "suflet" al democrației universale, reenergizînd întreaga experiență globală a umanității. Așa după cum o spun misticii medievali: Sufletul nu este în corp, ci corpul în
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
fiind de Nazism și Comunism. Ceea ce s-a vrut a fi o libertate adevărată, fundamentata ontologic, superioară oricărei libertăți "burgheze" a liberului arbitru, s-a transformat în sclavie absolută. Noțiunea de "transcendență", concepută că "suflet" sau "cîmp", ca energie ce transfigurează imanenta dar nu se plasează exterior ei, a fost recuperată în chip raționalist de o transcendență obiectivizata, de o "esență", statică, metafizica, o altă versiune a Dumnezeului raționalist. Nu este Hitler, Stalin, sistemul totalitar în sine o transcendență ce se
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
poate fi "prins" într-o imagine sau schemă normativa. Prin această, democrația va constitui "cîmpul" de forțe unificator care va globaliza societatea umană. Nu este vorba de o democratizare universalista și impersonala, ci de o democratizare "în concret", în persoana. Transfigurați de suflul democrației, indivizii vor deveni pe deplin "personali"."Transfigurarea" este transformarea individului, sub acțiunea cîmpului democrației, dintr-o entitate solitara, supusă unor scheme normative, exterioare lui, într-o individualitate, o realitate personală definită în termenii dialogului onto-democratic cu alte
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
indivizii vor deveni pe deplin "personali"."Transfigurarea" este transformarea individului, sub acțiunea cîmpului democrației, dintr-o entitate solitara, supusă unor scheme normative, exterioare lui, într-o individualitate, o realitate personală definită în termenii dialogului onto-democratic cu alte individualități. Doar individul, transfigurat de suflul democrației, va fi capabil să reînnoiască bătătoritul fel de a fi al lumii, în deplină libertate și responsabilitate. Instrumentele democrației pot fi instituționalizate, reprezentate dar ele rămîn "moarte" atîta timp cît individualitățile nu le "mișcă" din interior. Instrumentele
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
și de cîntări populare fără de moarte. Nu exagerez. Dar, la Prado, în ziua aceea, îmi amintisem că făcea să răsune periferia română: La cîrciuma din șosea.... Darul lui Velasquez de a prinde fenomenul existențial, fără nici o intenție de a-l transfigura, smuls din durata zilnică, cel mai bine se vede în celălalt tablou faimos: Meninele, - Las Meninas... Infanta dona Margarita ne privește cu mîndrie, înconjurată de cameristele sale într-unul din saloanele Alcazarului. Eroul, discret, este însuși pictorul lucrînd la un
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
la artiști adevărați ca Eisenstein sau Prokofiev și nu ca Ceaușescu la Corneliu Vadim Tudor, Doru Popovici sau Piliuță. Era Ceaușescu este o eră de neostalinism caracterizat; o eră însă burlescă, deoarece trecutul național nu e anexat decît pentru a transfigura un prezent închis, împietrit în contradicțiile lui absolute.(...) Dacă această inflație a ridicolului n-ar fi însoțită de renașterea unor tragice realități neostaliniste - teroare, frig, mizerie, întuneric - am putea vorbi chiar de o parodie veselă a stalinismului integral. Din nefericire
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
un spațiu în care poetul vede un "sânge mai dens decât infernul" și în care omul se va fi transformat "demult în șarpe de oțel", sentimentele se și sufocă dar și explodează între lucruri și iluzii pe care poetul le transfigurează. Înhăitarea cu fripții a lui T. Coșovei respiră un și mai mușcător cinism și dezgust citadin, sunt versuri în care moartea și îmbătrânirea își bat joc de "viața asta luată la palme", "făcută din jeguri de fetru", o simplă "viață
Poeme de mahala by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16947_a_18272]
-
Iată scurtul comentariu, minimalizator: " Din loc în loc, descrieri anatomice ușor poetizate, altminteri foarte exacte." Și iată acum pasajul din cartea lui Mircea Cărtărescu, care, departe de a cuprinde "descrieri anatomice ușor poetizate", ridică anatomia din "noroiul greu al prozei", o transfigurează (autorul având printre altele și meritul de a realiza această transfigurare prin folosirea inspirată a limbajului științific): " Apoi, muzica, asemenea unor unde peristaltice de azur, cobora de-a lungul jugularelor, invada canalele limfatice, se iriza în pachetele fusiforme ale mușchilor
DAN PETRESCU ENERVAT DE LITERATURA ROMÂNĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16944_a_18269]