79 matches
-
ora 24... Referirile la lupta dintre Eros și Thanatos, plonjările în istoria artei, afirmarea ritoasă a libertății de creație și a anomaliei prin care o autoritate non-literară ar lua o decizie în legătură cu literatura, sublinierea diferenței dintre realitatea nemijlocită și cea transfigurată - toate acestea cu greu ar putea fi atacate ori criticate în vreun fel. Rămîne însă de stabilit dacă au sau nu legătură directă cu subiectul discuției. Cu atît mai mult cu cît este probabil că o bună parte dintre telespectatori
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
mării"... Fiecare e liber să descopere în acest "film simplu", plin de grație și de elan, un sîmbure dur, rezistent în veacuri: relația Artist-Putere, raportul Talentului cu sine însuși, misterul artei. În lumea strimta a realului colcăie - înainte de a intra, transfigurate, în lumea infinită a artei - crimă, gelozia, suspiciunea, invidia, loialitatea, moartea, inspirația, lăcomia, răzbunarea, si, peste toate, iubirea, singura care poate transforma un "poet fără cuvine" într-un poet genial. Cum? "E o taină", sună una din replicile cheie. Cum
Miorita a intrat în Europa by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17973_a_19298]
-
un hotar invizibil. Iso Camartin povestește cum, ăn copilărie, a văzut pentru prima oară, pe malul celălalt al lacului (la rândul sau metaforă superbă a hotarului că suprafată-oglindă, ăn care se răsfrânge imaginea sinelui dar și cea a alterității, amândouă transfigurate), o femeie jucându-se cu umbrela de soare, si cum, din acel moment a fost cuprins de intensă curiozitate de a descoperi lumea cealaltă, pe care și-o va reprezenta toată viața an culorile senine și intense ale acelei umbrele
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
vedere, românul s-ar putea intitula Sfârșit de secol în România. Cu mențiunea însă că valoarea să nu se reduce nici pe departe la curajul opiniei. Este vorba de un roman-roman, de o imagine a unui mod de a trăi transfigurata literar. Augustin Buzura este Augustin Buzura cel dintotdeauna, grav și lucid - grav până la patetism și lucid până la sarcasm. Cartea sa are mai mult dramatism decât o mie de cărți ale altora la un loc. Și, spre deosebire de cărțile anterioare ale autorului
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
în care se simțea „ca într-o boabă de strugure”. Beatitudinea reiterării originilor e observabilă în existența copilului care trăiește întrun timp paradisiac și are revelația camerei Sambô. Imaginea este reluată obsesiv în scrierile în proză, în jurnalul scriitorului și transfigurată artistic în Noaptea de Sânziene. Orice întoarcere spre copilărie echivalează, în acest context, cu o naștere mitică, o inițiere similară cu întinerirea, vindecarea, deschiderea spiritului care ajută la recuperarea trecutului prin anamnesys. Mircea Eliade a pus bazele nuvelei fantastice românești
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
la ce element lustral și geneziac mai expresiv ar putea apela autorul decît la apă? "acum să spuneți la ce mă gîndesc:// apă se bîlbîie alienarea/ apă cere extazul/ apă strigă ficțiunea/ apă se roagă apa/ zece mîini deschid robinetele/ transfigurate - picură toate speranțele/ - încolțesc toți oamenii" (Ibidem). Poezia nu e decît o răscumpărare a avatarurilor existențiale, a trudei în solitudine pe care o presupune viața autoanalitică: "mîncare curată și zile curate așteaptă/ trupul poemului (eul creator adică rană vorbitoare)/ în timp ce
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
Sokurov suprapune imaginile monadic generând un efect de icoană în fața căreia se declanșează trăirile paroxistice. Iar această icoană este paradoxală și de o măreție fără egal pentru că ea reprezintă deopotrivă chipul Margaretei și sexul ei, ambele auratice, ambele inefabile, ambele transfigurate extatic. Mefisto îi permite lui Faust accesul la sexualitatea lui Gretchen, iar felul în care procedează e aproape un act de magie. Prin coridorul întunecat al unei peșteri, Faust ajunge în lumină la marginea unul lac glaciar, unde pe o
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
Le cunosc pe toate, e un farmec care le cuprinde pe toate și pe mine. Dar cel mai mult îmi place în această cămăruță, aici, adânc, adânc, adânc de tot. Aici mă simt eu însămi." În timp ce vorbea, Gina, de mult transfigurată, devenise pur și simplu alta, o vrăjitoare ciudată, o călugăriță cu mâinile împreunate extatic. Am luat-o în brațe și am culcat-o pe sofa. Am făcut amândoi dragoste prima dată în viața noastră. Nu dintr-o pudoare, care nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și [trupul] înge rilor, sa topit, în același chip în care a luat ființă. Dacă ai fi văzut când sa ivit din nimic, ai fi știut și când sa reîntors în ni mic.“ Accesul la acest gen nou de antinomie, transfigurată, cum inspirat sa spus la un moment dat, este decisiv pentru învățatul creștin. Va pune imediat în discuție o altă rezervă a lui Marcion, anume că faptul Întrupării ar apărea nedemn de Dumnezeu (IV, 1). Însă de ce să Se rușineze
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nu aveam porii curați, m-am dus la bucătărie, cu fața spre fereastră, știi, la bucătărie, ferestrele dau spre răsărit, am luat cuțitul de tăiat pâine și am strecurat lama metalică între paginile cărții. În timp ce povestea, Nina avea figura toată transfigurată, pleoapele roșiatice plecate, buzele foarte voluntare, glasul voalat, gesticula cu mâinile ei cu degete subțiri, cu unghiile tăiate din carne, mișcându-se foarte sugestiv, un dans extrem de bine executat. Am deschis cartea, continuă și respiră greu ca după un urcuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că-i taie respirația, o săgetează prin sâni și minutele trec anevoie, se târăsc chinuitor. Ușa bibliotecii se deschide și se închide, nu vede pe nimeni în fața ochilor, acționează ca un automat, discută, zâmbește, respiră, ochii lucesc, figura îi este transfigurată. Iese pe ușa bibliotecii de îndată ce acele ceasului indică ora de plecare, coboară scările în pripă, balustrada se balansează sub mâna ei, tocurile îi bat pe aleea de ciment din curte, o salută portarul, îi răspunde și ea, aleargă, zboară spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de vârstă, dar totuși, o pereche. Un bărbat și o femeie asta era important. Dacă ar fi posibil, murmură ea, ca momentul acesta de pace să dureze și peste o jumătate de oră și peste o oră! Fața îi era transfigurată, o tristețe adâncă îi marca trăsăturile. Îl privea cu seriozitate: un bărbat în plină vigoare, cu sprâncenele dese, cu un aer foarte hotărât. Se credea deopotrivă cu el, cu pălărioara ei grena, cu costumul din cașà, o doamnă bine, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
foamea de-a afla care nu se mai dezlipea de el și de care el n-avea să fie conștient decât mulți ani după aceea, în vreme ce ele, foamea și intensitatea foamei, vor continua să existe, numai că în alt fel, transfigurate și întinzându-se asupra a toate câte sunt, încât simțea un fel de bucurie lăuntrică, asemănătoare unei călduri plăcute în măruntaie, numai la gândul că întrebările lui există. Și mai era ceva și de aici porniseră convingerile care se închegau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
rușine. Nu vor fi fost capodopere, dar sigur nu erau rânduri închinate partidului și conducătorului. Cât a contat biografia ta pentru cărțile pe care le-ai scris? Am scris totdeauna în temeiul experienței personale de viață. Amprenta biografică, se înțelege, transfigurată artistic o poți sesiza în orice poem ce l-am publicat. Literatura și biografia se împletesc incredibil de strâns. Dacă n-ai fi fost scriitor, ce ți-ar fi plăcut să faci pe lumea asta? Spuneam într-un vers: "oricând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ochilor, înapoia cărora totuși veghea pesemne un gând dosnic, tot așa de șters ca aurul efigiilor mate și tot așa de perfid ca el. Printre gene ce clipeau din lumina nesigură a clarului risipit de lună, imaginile astea se profilau transfigurate, și pe luciul apelor subțiri, care inundau spațiul haotic din noaptea asta, tragedia shakespeariană proiecta acum locuri memfite. Mini vedea statui colosale, de atâtea ori mai mari ca natura. Cariatide având chipul întunecos al Lenorei și susținând pe creștet lespezi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
rilor, s-a topit, în același chip în care a luat ființă. Dacă ai fi văzut când s-a ivit din nimic, ai fi știut și când s-a reîntors în ni mic.“ Accesul la acest gen nou de antinomie, transfigurată, cum inspirat s-a spus la un moment dat, este decisiv pentru învățatul creștin. Va pune imediat în discuție o altă rezervă a lui Marcion, anume că faptul Întrupării ar apărea nedemn de Dumnezeu (IV, 1). Însă de ce să Se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
făcliile în agonie... Și-ncet se-ntinse-o noapte de vecie, Și-n urmă, greu, un corp am auzit căzând. Vai, de-atunci îmi pare lumea și mai tristă, Viața-i melodie funerară... Și nu mai uit nebuna lăutară - Și transfigurata, trista claviristă. Balet Lunecau baletistele albe... Degajări de puternice forme - Albe, în fața lumii enorme, Lunecau baletesitele albe... Lunecau baletistele albe Și lumea sufla împătimită - Albe, râzând spre lumea prostită, Lunecau baletistele albe. Lunecau baletistele albe... Tainic trezind complexul organic - Albe
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
fără să mă întorc. — Bravo, hai să vedem. Se apropie să inspecteze aracii legați. Îi simt cealaltă mână urcându-mi-se pe coapsă și ridicându-mi fusta, și degetele căutându-mi pielea. Sunt incapabilă să mă mișc. Sunt ca și transfigurată. Apoi el se îndepărtează brusc, foarte pus pe treabă, și ridică două lădițe de lemn. — Ce... Nici măcar nu sunt în stare să-mi termin propoziția. Mă sărută scurt și apăsat pe gură. — Hai să ne mutăm. Trebuie să culegem zmeura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cea mai tare. Dar e incredibil de competitivă. E foarte greu să te angajezi la ei. Pare de mega lux ! spune Eddie, răsfoind paginile strălucitoare, fiecare ilustrată cu câte o fotografie. Ia uite ce birouri ! Îl privesc cum dă paginile transfigurată. Uite o poză cu holul de la intrare. Uite una cu etajul la care am lucrat. Nu-mi pot lua ochii - și, în același timp, nu vreau să mă uit. Aia e vechea mea viață. Nu are ce să caute aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
semantic, ci a creației, adică a descoperirii unui adevăr neschimbător al vieții, al lumii. Poetul filtrează tot ce trăiește exaltare, deprimare, lumină, beznă prin taumaturgia poetică. El are, în raport cu omul comun, șansa unei modalități superioare de exorcizare a dramei ontologice. Transfigurată liric, tristețea metafizică devine încântare. Scriind: "dacă îmi va reuși poemul, atunci voi fi trăi ca zeii și mai mult nu am râvnit", rezultă că bucuria creării tragicului este un catharsis, care pentru Hölderlin constituia o bucurie mai înaltă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și mai mult nu am râvnit", rezultă că bucuria creării tragicului este un catharsis, care pentru Hölderlin constituia o bucurie mai înaltă decât atunci când poetul celebrează optimist faptul de a trăi, de a iubi. Apofaticul negarea cea mai dramatică, este transfigurată apofantic, în spusul cel mai strălucitor și vizionar. Dar nu este numai satisfacția unei reușite a imaginarului și a realizării artistice, ci mai ales a conștientizării la nivel cosmic a valorii existenței. Este o bucurie axiologică, o victorie a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
chiar foarte tinere, necoapte am zice, însă pregătite să moară în numele unor idealuri care nu le aparțin și pe care nu le înțeleg, ca în excelenta, persuasiva bucată intitulată Bulevardul Elisabeta. Dominante numeric sunt prozele scurte dedicate școlii, și aceasta transfigurată bipolar: o parte este luminoasă, așa cum transpare din Rujul de buze, și una obscură, aferentă perioadei în care în Basarabia, la unison cu România, se instaurează plenar dictatura, totalitarismul. Inspirată ni se pare alegerea, în textul amintit, a unui filon
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
idiș, care s-a inspirat din viața ei și l-a interesat atît pe Kafka, s-a distins prin astfel de înclinații spontane, umplînd scena cu chipuri schimonosite de suferințe și de spaime atavice, cu personaje pocite de beteșuguri și transfigurate de exaltare mistică” (Crohmălniceanu, Literatura română și expresionismul, ed. cit., p. 136.) Un comentariu din Integral nr. 8 despre succesul de la Teatrul Central cu piesa Căsătoria, de Gogol, în regia lui I. Sternberg, salută reacțiile favorabile ale lui A. Hefter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
era. El se Înclină ca să-i vorbească. Poate că reușeam să vad cine era. NU! Era același... —Lauren, i-am dat eu un ghiont, ăla este... Giles? Capul lui Lauren s-a ridicat brusc. Se holbă la bărbatul În cauză, transfigurată. — Ce caută el... În strana familiei... și... aia care-i vorbește la ureche este Sophia? spuse ea supărată. —... Amin, zise preotul. Acum să continuăm cu prima lectură, psalmul citit de Giles Monterey. —Poftim? articulă Lauren, În timp ce Giles se Îndrepta, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
gândi la ea. Ochii, mâinile, părul... Glasul ei... Umilința ei de suverană a tainicei lumi a cunoașterii și profeției. Duse mâna la amuleta pe care o purta la gât, o strânse în pumn și o revăzu pe Velunda în fața focului, transfigurată, îi auzi glasul care îi prezicea lui Julius Civilis pericolul reprezentat de romani și, mai ales, de Nero. Oare clarviziunea nu era tot extaz? — În timpul luptei cu quazii păreai nebun. M-ai speriat. Antonius își plecă privirea. — Odată, la puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]