535 matches
-
peșteră, fuga, călătoria pe urmele băiatului din Clădirea Albastră, somnul, durerea, somnul, durerea, greața, greața, păianjenii uriași, fantomele, durerea, greața, vioara lui Zinzin cântând bezmetic, femeia aplecată peste vioară ca peste balustrada unui pod, atacă clapele pianului și vede chipul transfigurat al lui Alex, trupul gol lângă al ei, tremurând ca în transă, gemând de plăcere, senzația ei de vomă, îi întoarce spatele, el o îmbrățișează, mușchii i se contractă dureros, el o mângâie pe păr, sare din pat și intră
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în tronuri domnești. Se întoarseră spre noi, speriați, încă nedezmeticiți, păstrând aura comuniunii lor tulburate. Am intrat și eu după Honor Klein. În clipa aceea s-a întâmplat un lucru ciudat. Când m-am întors și am privit-o, părea transfigurată. Fără paltonul greoi părea acum mai înaltă, mai plină de demnitate. Dar ceea ce m-a izbit a fost expresia ei. Rămăsese în cadrul ușii, extrem de palidă, cu ochii țintă la perechea aurită de lângă foc și capul dat mult spre spate; pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ținea de anatomia feminină. Zona din jurul vaginului, perineul, protuberanțele și osul pubian, era atât de fin implantată în membru, încât efectul general era unul suprarealist - ca într-o pictură de Dali sau Man Ray. Bull își întorsese gâtul și privea transfigurat. Vedea și el acum în oglindă orificiul absolut nelalocul lui ieșind în evidență ca un basorelief, în ciuda poziției sale retrase. Alan privea și el. Bull se văita din ce în ce mai sfâșietor. Alan începu să rostească tot soiul de lucruri pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
alunecă bandajul... Bull privise în jos cu o expresie de groază pe chip. Suspensorul suplimentar zăcea în noroi. Scobitura genunchiului îi era cu totul expusă. În mijlocul grămezii îi era efectiv imposibil să se miște. Și totuși, izbutise să vadă fața transfigurată a lui Masher Morton, jucătorul cu numărul opt al celor de la Wanderers. Nici măcar nu era nevoie să ghicească ce observase acesta. — Și ce-ai făcut? întrebase Alan cu o voce pierită. Am făcut exact ce puteam să fac. Bull se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Răsuflarea domnișoarei Pantil se făcu parcă și mai șuierătoare, iar valurile sonore ale lui Mendelssohn se retraseră, gemînd. Undeva, departe, claxonul unui taxi țipa Într-o lume pustie. — Vorbește mai tare! rosti glasul. Era glasul doamnei Bellairs, Însă ușor schimbat, transfigurat parcă de o idee, de un contact imaginar cu universul de dincolo de lumea măruntă și obscură, În care se aflau ceilalți. Pe Rowe Însă, nu-l interesa lumea supranaturală, el aștepta o mișcare omenească. Doamna Bellairs rosti cu voce voalată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lui Schmeltzer părea o scamatorie de bîlci privită din afară, însă pentru ei, școlarii, era unică și fascinantă. Acolo, în laboratorul care mirosea a iod și a formol, priviți din toate părțile de ochii sticloși ai păsăretului împăiat, văzîndu-și chipurile transfigurate, uneori livide în sticla borcanelor, unde pluteau într-un somn definitiv șopîrle și pești, șerpi de baltă știuți și lighioane nemaivăzute de ei, acolo domnul Schmeltzer le punea o întrebare tăcută, plimbîndu-și privirea ciudata de la unul la altul, pe măsură ce fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Îl privi cu toată forța de care se simțea în stare în momentul acela, dorea îngrozitor de mult să-i înfrângă voința, o, dacă ar fi în stare să-și concentreze toată forța magnetică, măcar pentru două secunde să-l știe transfigurat, radiind de emoție, umanizat. Oare el este OMUL ACELA, se întrebă și în interiorul ei simți o difuză căldură erotică. Atunci Alexe întinse calm mâna după o țigară, rupse nemișcarea, acesta era un semn de slăbiciune, cedase. Carmina se întoarse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
simplu bărbat, fără nume și că ea ar dori să existe aievea, în viața de zi cu zi, să-l boteze într-o zi, să-i spună "Vineri" și să existe mereu, mereu pentru ea. În baie se priveau încă transfigurați, obosiți, se săpuneau alene, în tăcere, nu mai rosteau o vorbă, orice cuvânt ar fi fost de prisos și n-ar face decât să strice minunata stare ce le zăcea încă în trupuri și în creier, ar fi fost păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de Jazz Gedichte al lui Jens Gerlach din anii '80, dedicate clasicilor jazz-ului: Scot Joplin, Tom Turpin, Billie Holiday, Charlie Parker, Jay-Jay Johnson, Miles Davis. Și, în timp ce asculta discul care impunea un mimetism rasial feroce, Alimentară, în picioare, cânta transfigurată, evident în traducere proprie, cu voce guturală și clapetând o trompetă imaginară: Sunt o frunză îngălbenită, Uitată pe arborele cunoașterii, O piatră de pavaj Tăiată din granit negru; Iubitul meu, Ascunde-mă toată în tine Păstrează-mă, Altminteri, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Bisericuța Monument. Grupul statuar, ceasul cu vopseaua scorojită și limbile înghețate la ora lui Chagall, 1154. Și părculețul s-a umplut de lume, lume în carne și oase din timpul de acum, în care eu respiram cu Mioara Alimentară ambianța transfigurată a spațiului-timp. Era ca la o promenadă într-o seară sărbătorească. Mulțimi de Mioare, de la bebeluși până la bătrâna de acum, toate în rochii albe! Eu, de asemenea, multiplicat la diverse vârste dar, dincolo de aceasta, eram tot noi pe trotuarul celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
are mai multe fețe, una mai deșucheată decât cealaltă. Mergând, intri într-o biserică. Cu capetele aplecate spre propria lor micime, oamenii închiși în măruntaiele unui monstru care le devorează pasiunile, iubirile înfocate, metafizica din lăuntrul lor fiind o oglindire transfigurată a realității de afară. Peste drum, lăcașul epilogului. Aici se scriau toate aceste fraze care începeau cu se făcea că..., se scriau replicile care au fost spuse și se vor mai spune, se hotăra lumina, scenografia, sonorizarea secvenței ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
atât de expresivă, încât atrăgeam privirile, îmi auzeam tropăitul, respirația, tusea tabagică. Îmi lăcrimau ochii de vântul ascuțit și rece. Îmi tăia fața și confortul plimbării. Oamenii treceau prin mine, un ciclist, un geam deschis de vânt. Eram în realitatea transfigurată, existând în carne și oase. Din ce materie eram compus dacă simțeam lumea altfel decât era ea? Am intrat în cârciumă pentru că am auzit un timbru vocal inconfundabil. Am văzut în aceeași clipă barul și de sus și din spatele tejghelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
are prilejul să-i admire de atât de aproape, atât de mult timp și fără nici un efort, Va Îi privea, minunându-se, cu intensitate crescândă pe măsură ce ochii săi se deschideau tot mai mult iar În limpezimea apelor căprui se citea, transfigurată, toată bucuria și admirația unui suflețel pur. Avea o acută dorință de a-i vedea din față, de a le atinge trupurile asudate, mușchii ce se evidențiau, inspirând forță și, mai ales, boturile umede cu nări ce fremătau ades și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pricepea tensiunea acelui moment, vag, la Început și acelerat gradual În clipele următoare, ca pe un mănunchi de răspunsuri la cele câteva Întrebări grave care-i arau sufletul, venite sub forma unei rupturi adânci și a unor pierderi dureroase, ireversibile. Transfigurat, cu ochișorii săi mari Înecați În șuvoiul de lacrimi fierbinți, cu inima galopându-i năpraznic și zbătându-se din toate puterile lui de copil să scape din brațele bunicii Ileana (de-a dreptul speriată de Încrâncenarea dureroasă a clipei) striga
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
inimii mele?!), iar când nefericita a cântat, fără a se gândi la nimic rău și fără a bănui consecințele imediate, „Ecaterino, vedete-aș moartă/Cu dric la poartă și cai mascați!”, Victor a sărit ca un leopard, avea o față transfigurată și amenințătoare, plină de o furie oarbă și a răcnit de s-a auzit până la Fântâna Moșneagului: Taci, tâmpito! Să nu mai cânți acest cântec În fața mea pentru că În secunda următoare te trimit la Sauca, Împachetată și fără cap! A
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
prinse privirea lui Va, se măi uită o dată Împrejur și reîncepu să-și ridice rochița cu flori vișinii, la fel de Încet ca mai Înainte. Când ajunse pe locul unde ar fi trebuit să fie marginea chiloțeilor Înguști de astăzi, băiatul privea transfigurat la gândul că acu acu se va produce miracolul și va Începe vraja multimilenară. Fata mai privi o dată În jur și mulțumită de rezultat Îl fixă și-l Învălui pe Va Întro privire care exprima foarte clar ceva pe care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
i se datorează recoltele îmbelșugate, întrucât dăruiește roua și ploaia, și tot lui, răgazul obținut de cei păcătoși în infern (a se vedea Apocalipsa lui Pavel). Descrierea spațiilor extramundane și a întâlnirilor cu locuitorii lor pleacă de la experiențe mistice concrete, transfigurate literar. Exemplul cel mai frapant îl găsim tot în 4Ezdra, unde ni se descrie o tehnică specială pentru obținerea viziunii (9,23-25): Ezdra trebuie să petreacă singur, vreme de șapte zile, în deșert; va consuma numai flori și ierburi (probabil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de fiarele urcând din străfundul mării, în timp ce vârsta viitoare se arată sub chipul omului coborând imperial din cer. Instaurarea noii vârste echivalează cu o nouă creație. Nimic nu supraviețuiește în condițiile dinainte: drepții se bucură din plin de condițiile pământului transfigurat, devin locuitori ai Ierusalimului ceresc; păcătoșii populează grotele extramundane; îngerii rebeli sunt închiși în temnițe pe vecie. Noua lume are o cu totul altă calitate decât cea veche, stând sub cârmuirea directă și salutară a Creatorului, iar nu sub cea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Dumnezeu, repetând aventura nesăbuită a îngerilor răzvrătiți. Conflictul cu divinitatea se înăsprește. De altfel, oamenii vor ajunge la o confruntare directă cu Dumnezeu în viitorul foarte apropiat 135. Această confruntare eshatologică va pune capăt lumii vechi, instaurând lumea nouă, transfigurată. Între cele două evenimente, distrugerea și cosmogeneza, există un antract dominat de o tăcere copleșitoare: „Apoi, Mesia va muri cu toți oamenii. Lumea se va întoarce la străvechea-i tăcere, timp de șapte zile, ca la primul început, pentru ca nimeni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
urma urmei, în ce rezidă capacitatea de atracție a scrierilor apocaliptice, dacă nu tocmai în descrierile amănunțite ale lumii de apoi („vremea viitoare”), pe care vizionarii vor fi avut privilegiul să o viziteze de pe-acum? Sub privirile lor pământești, transfigurate însă, se perindă tot felul de peisaje stranii: locurile de beatitudine fără sfârșit, precum și sălașuri de pedeapsă neîntreruptă, mări de întuneric traversate ici-colo de câteva fâșii de lumină, palate concentrice având în mijloc Palatul suprem, Cetatea Sfântă, Ierusalimul ceresc. Toate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
zise „meteorologice” se întind pe zeci de pagini; fără ele, călătoriile vizionarilor ar fi treceri absurde „prin vid”. În intertestamentare, cosmosul devine peisaj multiform și policrom, sălaș al epifaniilor. E vorba însă despre un cosmos nemundan, mai precis, supramundan, spațiu transfigurat al eternității. * Propunând un determinism à outrance, scrierile apocaliptice elimină, în opinia unor exegeți, libertatea individuală, liberul arbitru, o valoare ce va deveni axială prin creștinism. În apocalipse, spațiul de mișcare al sufletului se definește prin doi poli: Binele și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Nu în fiecare zi îți este dat să oprești pe cineva de la gestul de a-și curma zilele - acesta-i adevărul! Totuși, într-un sfârșit, ea se deplasă mai spre Adriana și, abia găsindu-și vorbele, rosti vizibil marcată și transfigurată toată: - Doamne ferește, Adriana, mă sperii! Mi s-a încrețit pielea de pe mine și încă tremur, îți jur! Orice, dar numai închide, pentru Dumnezeu, fereastra aceea, te rog! Adriana, însă, părea că nici nu o aude, fiind prea distrasă de propriile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu adevărat. Ce putea să facă el și, mai ales, cum anume?! Deodată, însă, în clipa când nimeni nici măcar n-ar fi sperat vreodată, ceva ciudat se petrecu. Total pe neașteptate și fără niciun indiciu premergător, Victoria, parcă pe loc transfigurată, căscă larg ochii și își roti repede capul în toate părțile, ca și cum n-ar fi știut defel ce anume se întâmplă cu ea. Părea mirată, uimită chiar. Mai strânse iarăși, de câteva ori, pleoapele și le deschise înapoi. Efectul, pentru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a bătut Stoica”. Urletele nuntașului l-au enervat și mai tare pe Mihai Stoica: “Bate-te cu mine parte în parte! Hai, mă, parte în parte! Nu mai țipă că o femeie”, au fost cuvintele lui “Meme”, care din cauza chipului transfigurat și al mersului de “smardoi” pe care îl avea a fost poreclit “Cichician” de cei care au asistat la scenă. Cum situația scăpase de sub control, iar victima se pregătea să sune la poliție, a venit salvatorul “Manache”, om priceput în
Nuntașul agresat de MM Stoica la Mediaș ar fi primit 300 de euro ca să tacă () [Corola-journal/Journalistic/76558_a_77883]
-
Nici o idee puternică și Ťsimplăť nu valorează nimic în planul creației, câtă vreme nu e validată, autorizată, confirmată, făcută să Ťdecurgăť, cum se zice, dintr-un imperiu vast al concretului, al tuturor celor ce sunt Ťale viețiiť". Evident, o experiență transfigurată, scoasă din mâlul banalității diurne; căci, iarăși incontestabil, literatura e stare de grație, transcendere a cotidianului. Totuși, să nu uităm: ca și viața, creația se nutrește dintr-o ruptură. Nu freudianul șoc originar, ci rimbaldiana "dereglare"; și nu numai a
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]