44,083 matches
-
sub comunism. Volumul se deschide, cum era și firesc, cu istoricul raportului literaturii cu propaganda, de la literatura agitatorică proletcultistă din faza fundamentalistă a regimului, cu repertoriu unic hotărât la Moscova după un plan minuțios, eficient, verificat („preocuparea unică a fost transformarea temelor ideologice în sentimente active"), prin literatura tolerată din rațiuni propagandistice, până la adoptarea tezelor protocroniste din anii '80 care serveau atât de bine politicii izolaționiste și triumfalismului național-comunismului lui Ceaușescu. Cum stau lucrurile, în mare se știe. Nu voi insista
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
Don. Faptul că în descântece și vrăji limbajul transrațional este dominant, dislocându-l pe cel rațional, reprezintă dovada certă a neobișnuitei sale puteri asupra conștiinței și dreptului său incontestabil la existență, deopotrivă cu limbajul rațional. Însă există o cale de transformare a limbajului transrațional în unul rațional. Dacă am lua un singur cuvânt, ceașka (ceașcă), să zicem, noi nu știm ce importanță are pentru el fiecare din sunetele-i componente. Dar dacă am aduna toate cuvintele care încep cu fonemul Ci
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
care vedeam femei ieșite din mitologie, luptîndu-se între ele, dar și împotriva bărbaților. Îmi plăcea să mă joc cu păpușile ca să le deghizez, să le coafez, să le îmbrac, să le pun în scenă. Aveam o fascinație pentru artificiu, pentru transformări, și-mi dezvoltam un adevărat temperament de Pygmalion. Azi îmi dau seama că 8 femei nu e decît o întoarcere la privirea mea de băiețaș. Ideea de a face un film numai cu femei îmi dădea tîrcoale de mult. Revăzînd
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
vederea inconsecvențe precum alternanța dintre D'ale carnavalului și D-ale carnavalului, sau faptul că, deși se precizează că ortografia a fost adusă la zi după normele Academiei, Viața lui Caragiale de Șerban Cioculescu a scăpat, printr-un mister, de transformare, rămânând cu î din i; alarmantă mi se pare tendința de "uitare" a semnelor diacritice (mai ales în "ferestrele" de cuprins), posibil fenomen tipic pentru "produsele multimedia", datorat înrudirii cu internetul. în concluzie, chiar și la cărțile virtuale, corectura tot
Caragiale pe cd-rom by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/14458_a_15783]
-
pentru a-și clarifica obiectul foarte onorabil al studiului, autorul excerptează "caracteristicile principale" ale fenomenului în cauză: "Înainte de toate, a fost vorba despre o reacție de autoapărare, de salvgardare a identității spirituale, inițiată de elita culturală românească și îndreptată împotriva transformării țării într-o provincie vasală și cu un sens al evoluției istorice deviat. În al doilea rînd, aparțin rezistenței acele acțiuni pornite din mediile culturale care au drept destinatar societatea în ansamblul ei și au ca scop să insufle acesteia
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
de poduri în toate direcțiile). Se face sugestia că Marea Ruptură "nu a fost un produs inevitabil al unei anumite etape de modernizare socio-economică, ci că este puternic influențată de cultură". Evident, nu lipsește apologia valorilor orientale, care optează - în ciuda transformărilor tehnologice și informatice inevitabile globalizării - pentru rolul tradițional al femeii, nu lipsește o incursiune în genealogia moralei, în misterele genealogiei umane și ordinii sociale, fiind reluate teorii despre tehnologie, rețele și capital social, nu lipsește o conturare a direcțiilor date
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
trebuia arestat Dabela? Într-un lung și foarte explicit editorial Dan Pavel scrie în ZIUA despre "Centralismul antidemocratic sau cum se joacă PSD cu focul". Începutul editorialului e de-a dreptul exploziv: "Partidul Social Democrat și-a epuizat resursele de transformare democratică. În ultimul an, partidul condus de Adrian Năstase redevine la fel cu ce era înainte de 1996, cînd liderul incontestabil era Ion Iliescu. Cu toate că a promis Internaționalei Socialiste transformarea PSD într-un partid social-democrat modern, actualul partid de guvernămînt se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14480_a_15805]
-
a dreptul exploziv: "Partidul Social Democrat și-a epuizat resursele de transformare democratică. În ultimul an, partidul condus de Adrian Năstase redevine la fel cu ce era înainte de 1996, cînd liderul incontestabil era Ion Iliescu. Cu toate că a promis Internaționalei Socialiste transformarea PSD într-un partid social-democrat modern, actualul partid de guvernămînt se comportă din nou într-un mod care pune în pericol chiar democrația din România". După care Dan Pavel trece în revistă păcatele PSD - racolări politice, imixtiunea în justiție, amestecul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14480_a_15805]
-
aparținînd unei culturi majoritare, cu o identitate conturată și relativ sedimentată, cei de limbă maghiară au încă un sentiment al cetății asediate, zbătîndu-se între pericolul asimilării românești (într-o altă carte editată de Polirom, Travers, se pune, de exemplu, problema transformării maghiarei vorbite în Transilvania într-un dialect de circulație restrînsă, rupt dramatic de limba literară) și dorința unei integrări de factură proprie în cultura ungară de peste graniță. O parte foarte interesantă a volumului publicat de a A Treia Europă o
Despre identități by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14515_a_15840]
-
infirmări, iluzii și deziluzii, speranțe și temeri impun festivalurilor de muzică contemporană greutatea propriilor lor tentații, dar și povara unui prezent pe care trebuie să-l gândească și să-l moduleze. Ignorând în bună măsură proviziile agonisite și încurajând căldura transformărilor, mersul înainte, ținând cont de faptul că, dacă trecutul este ireparabil, iar prezentul ne stă vraiște la dispoziție, perspectiva nu este doar un loc lesnicios unde să-ți depozitezi dorințele, ci chiar o invitație la rectificarea acestor dorințe. Cele mai multe reuniuni
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
Din punct de vedere strict lingvistic, interesează mai ales conotațiile unor cuvinte, gradul de subversivitate care le era atribuit și care poate deci explica anumite evoluții semantice. Merită studiat, în plus, modul în care sensul textual se reface, diferit, după transformări aparent minime. Semnificația globală a unui text e profund modificată de dispariția sau substituirea unor cuvinte și secvențe izolate. O excelentă analiză a Ioanei Both (prezentată public și rezumată într-un studiu despre Mihai Eminescu - Poet național: Istoria și anatomia
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
și cel puternic "croșetat" dintr-o antologie din 1985 (Mihai Eminescu, II - Structurile operei). Din păcate, nu am reușit să identific dacă textul din 1974 are la bază o reeditare preexistentă, cu modificări deja operate. Un prim tip - previzibil - de transformări privește substituțiile unor cuvinte compromise de cadrele conceptuale ale anilor '30 (rasă, sânge): rasă e înlocuit în 1974 cu popor (o "conștiință a latinității rasei" devine, de două ori, "conștiință a latinității poporului"). Sensul general al modificărilor vizează atenuarea și
Fragor... Fragosus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14546_a_15871]
-
Din punct de vedere strict lingvistic, interesează mai ales conotațiile unor cuvinte, gradul de subversivitate care le era atribuit și care poate deci explica anumite evoluții semantice. Merită studiat, în plus, modul în care sensul textual se reface, diferit, după transformări aparent minime. Semnificația globală a unui text e profund modificată de dispariția sau substituirea unor cuvinte și secvențe izolate. O excelentă analiză a Ioanei Both (prezentată public și rezumată într-un studiu despre Mihai Eminescu - Poet național: Istoria și anatomia
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
și cel puternic "croșetat" dintr-o antologie din 1985 (Mihai Eminescu, II - Structurile operei). Din păcate, nu am reușit să identific dacă textul din 1974 are la bază o reeditare preexistentă, cu modificări deja operate. Un prim tip - previzibil - de transformări privește substituțiile unor cuvinte compromise de cadrele conceptuale ale anilor '30 (rasă, sânge): rasă e înlocuit în 1974 cu popor (o "conștiință a latinității rasei" devine, de două ori, "conștiință a latinității poporului"). Sensul general al modificărilor vizează atenuarea și
Armoniile cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14547_a_15872]
-
foarte luxos, mi s-a spus". "Beniuc", răspund, mi-a spus, înainte de 23 august 1944, că "a avea înseamnă a fura" și, combătîndu-mi părerea că viața de toate zilele a omului obișnuit, - a omului, tocmai, care vine în vedere cînd transformările sociale forțate, - nu poate fi viață plăcută fără de asigurarea unui confort material, Beniuc repeta: "a avea!... să ai!... ce să ai?! ce-i aia a avea?! Nmeni nu trebuie să aibă nimic!!"". Epoca înscrie în șirul "realizărilor" sale necontenit "mărețe
Mărturii nemijlocite (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14568_a_15893]
-
e întotdeauna un trădător. Iar Miller însuși poate rămâne "stânca fericită", autoproclamatul militant pentru libertate, fericit dincolo de micimile vieții: Într-o altă zi, într-o țară străină" (Eliot, va striga cititorul), "o să apară în fața mea un tânăr care, conștient de transformarea prin care am trecut, mă va porecli «Stânca fericită»... Și dacă voi fi întrebat: «Ți-a plăcut sejurul pe pământ?» - voi răspunde: «Viața mea a fost o lungă răstignire trandafirie»." Iar dacă nu sunteți de acord cu această viziune asupra
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
argumente, fără riscul de a supune verificării și contestării pronunțarea însăși a exemplelor noastre! Reamintesc, oricum, că norma românească recomandă în mod expres, la serii întregi de cuvinte moderne, pronunțarea cu hiat, în vreme ce observațiile lingviștilor atestă de mai multă vreme transformări frecvente ale hiatului în diftong. Descriind acest fenomen, Th. Hristea aduce exemple ca hieroglifă și poliomielită, în care diftongii (deci apariția silabelor -hie-, -lio-, -mie-) constituie "rostiri aproape generale, dar neacceptate de limba literară" (Sinteze de limba română, ed. a
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
care impunerea prin normă a hiatului este etimologic abuzivă, pentru că se aplică unor cuvinte de origine cert romanică, fără model lexical latin și fără posibilitatea de a identifica în structura lor un sufix deja existent: revelion (-li-on), marșarier (-ri-er). Desigur, transformarea pronunției din limba de origine ar fi justificată, dacă într-adevăr ar reprezenta fazele unui proces de adaptare: dacă s-ar conforma astfel unei tendințe a limbii române, și nu unei "ficțiuni ideale", academice. Nu cred însă că e vorba
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
hiat (recomandat de norme) cu un diftong trece neobservată. Sentimentul încălcării unei reguli apare doar cînd aspectul fonic al cuvîntului se modifică mai profund (nu în trecerea de la ca-si-e-ri-e, în cinci silabe, la ca-sie-ri-e, în patru, ci la o eventuală transformare în caserie). Apoi, impresia pe care o are vorbitorul despre felul cum el însuși folosește limba este profund influențată de ceea ce știe că este corect, recomandat - și mai ales de forma scrisă a cuvintelor. Cineva poate susține cu toată convingerea
Ortoepie culpabilizantă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14141_a_15466]
-
unul al rafinamentelor formale și lexicale, provenind din vechea poezie parnasiană. Tipul acesta de poezie presupune poeme construite aproape exclusiv prin repetiții savant dozate. Limbajul vag abstract aduce în vers o lume esențializată, intelectualizată, puternic vizuală. Sensul se naște din transformări imperceptibile și nuanță. Se vrea a fi, ghicim printre rînduri, o poezie care îi are ca maeștri pe greii Mallarmé, Valéry, iar de la noi Ion Barbu și Nichita Stănescu (în înfățișarea sa cea mai abstractă și mai modernistă), dar și
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
lui Barthes sunt prezentate într-o manieră inventivă, cum ar fi vocația sa muzicală, redată în expoziție de o piesă a compozitorului italian Andrea Cera, care a conceput un spațiu obscur organizat în opt mici camere a căror traversare însoțește transformarea unui sunet complex într-un sunet simplu, din care rămân până la urmă doar câteva note de Schumann cântate la pian cu un deget, în timp ce pe fundal se luminează un text manuscris despre muzică având inclusă o scurtă partitură. Învăluirea sonoră
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
efect dispariția "distanței estetice" (Daniel Bell) și a spiritului critic. Scrie, Ovidiu Hurduzeu: "Realitatea ca și arta își pierd caracterul obiectiv, devin prelungiri fantasmatice ale unui «eu» pasiv, incapabil să mai iasă din propria carapace pentru a iniția acțiuni de transformare a realității. «Individualistul» artei postmoderne nu acționează, ci reacționează la evenimente exterioare pe care nici măcar nu încearcă să le mai controleze" (pp. 11-12). Tendința artei postmoderne este aceea de a transmite imagini "plăcute", reconfortante. De aceea imaginea sa artistică este
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
În limba zmeilor, cuvinte banale, fără probleme, (vezi balaurul devenit Baal-Aur, sau bumbacul preschimbat în boom-bach) sunt defamiliarizate printr-o ortografie stranie; totul, însă, are o justificare riguroasă. Un alt tip de raționament fără drept de apel se bazează pe transformarea sensului metaforic în sens literal. Astfel, una dintre armele subiective de apărare ale zmeilor este următoarea: „Se fac că plouă. Cu paloșul voinicului în gât, zmeul deschide deasupra capului o umbrelă și, cu o expresie visătoare, fredonează ceva dintr-un
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
au intrat în publicistică, în politică, au amînat realizărilor lor, tot ce s-a scris s-a scris convențional, conjunctural, oamenii n-au avut timp să sedimenteze, să asimileze și să-și însușescă o viziune mai largă, mai profundă asupra transformărilor care s-au produs în această epocă, în acești 10-13 ani. Pentru aceasta trebuie o perspectivă mai largă, ca să se poată cuprinde din punct de vedere epic sau liric toate frămîntările și imensele posibilități care s-au creat acuma. După
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
nici cu ochii închiși, nici cu ochii deschiși" (p. 124). Este categoria căreia îi aparține însuși autorul, alături de, să zicem, Eugen Simion, Răzvan Voncu, Adam Michnik, Gabriel Liiceanu, Ileana Mălăncioiu, Liviu Ioan Stoiciu. Este clar că într-o perioadă de transformări, precum cea actuală, rolul ultimelor două categorii este - poate deveni - determinant. Important este sensul în care acționează cei în cauză. Or, simplele înșiruiri (neîntîmplătoare) de nume, pe care mi le-am permis, indică tot atîtea posibile direcții antagonice de acțiune
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]