220 matches
-
la sfârșitul acestei luni, sau la începutul celeilalte". Călătoria de reîntoarcere, ca o conșitentizare a individualității, a limitelor, a morții, a sinelui ca sine, ia forma unei inițieri într-o serie întreagă de încercări, punctată de o serie întreagă de transgresiuni care favorizează ritualul morții inițiatice 178. Dacă să fii inițiat înseamnă să înveți să mori, aceasta înseamnă revelarea condiției umane. Moartea simbolică pregătește renașterea la capătul unei lungi gestații, de la peștera lui Calypso până la sosirea sa în Itaca. "Ulise se
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
reconstrucție ritualizată, este imperativ să ne supunem unei deplasări, unei alunecări, unui pasaj (pentru a relua un termen drag lui Mandiargues)257. Astfel Doliul trandafirilor se construiește prin scris, ca și alte texte ale autorului care lasă să apară o transgresiune metamorfozantă pentru a opera o ruptură esențială. Léon Lucain, este răpit, la ieșirea dintr-un local de noapte, barul "Nyctalope", de către trei japoneze care îl conduc cu forța într-o casă izolată în care el trebuie să suporte ospitalitatea lor
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de origine, ruptură care antrenează încercarea ospitalității (fie aceasta benefică sau ostilă). Văzută în perspectiva schimbului, a darurilor și contra-darurilor, ospitalitatea gândită de Rousseau trădează ambivalența fundamentală a situației ospitaliere, marcată de tot felul de reguli de îndeplinit și de transgresiuni dorite, oscilând între dorință de libertate și dorință de dependență (relația privind mâncarea fiind paradigmatică pentru un astfel de conflict al acestui spațiu de interacțiune umană și socială, așa cum este și spațiul limbajului, al schimbului de cuvinte și de discursuri
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și ceea ce nu putem să dezvăluim fără să ne destăinuim, și ceea ce nu putem dezvălui pentru că nu cunoaștem (iar străinul are un rol de revelator). De aceea, fiind o intruziune în inima casei, în adâncul intimității, ospitalitatea are legătură cu transgresiunea (blândă sau violentă). Ea este viol al intimității pentru unul, și dorință de a ști, curiozitate pentru altul și o curiozitate care este și dorință de dominare și stăpânire acasă la cel care este menținut la distanță de ceea ce apare
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cea a santinelei (ermitul se metamorfozează în dragon care păzește intrarea la comoară). Arnaud Lévy a arătat 451 foarte bine că zgomotul era legat chiar de noțiunea însăși de secret (secretul pe care îl transformăm în zvon) și gălăgia acestei transgresiuni și intruziuni apar aici ca accesul la o dezvăluire, la ridicarea cortinei anunțate de cele trei lovituri de gong. Înțelegem că sunetele alimentează în povestirea lui Landolfi această pasiune a explorării labirinturilor casei, explorare a cărei profundă rațiune este dorința
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
grea, făcând imposibilă orice repetiție pentru cel care are acum o "viață prea frumoasă"550. Trimiterea copilului la nulitatea sa îl umple de o rușine de nedepășit pe care o încearcă în obediența față de o putere arbitrară, în tentativa de transgresiune, în neputința de a asculta 551. Această datorie căreia nu ne putem sustrage și pe care nu o putem achita și care isprăvește prin a îngloba întregul spațiu familial într-o încâlceală insolubilă nu poate să ducă decât la dispariția
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
lume abandonată de către sacru, o lume în care Dumnezeu tace (liniștea lui dumnezeu putând să fie de altfel, în mod paradoxal, dovada indubitabilă a existenței sale). Mitul Edenului, al Babel-ului sau al lui Oedip ne vorbesc de căutare și de transgresiune, de o mișcare care își creează propriile sale obstacole și interdicții, transformând migrarea-căutare în migrare-exil-expulsie-pedeapsă, aducând durere, confuzie și incomunicabilitate. La fel stau lucrurile cu cântecele populare, cu legendele și poveștile lumii vechi, care structurează, putem spune, viziunea adolescentului, fie
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pe care Karl Rosmann crede că îl poate recunoaște în imaginea acestei statui a libertății atât de curioasă și de luminoasă, cu sabia care anunță poate un nou spațiu de valori, dar în mod foarte ambiguu de vreme ce evocă pedeapsa oricărei transgresiuni. Această înțărcare și această pierdere a obiectului sunt neîncetat rejucate și repetate ca scenă de către Karl Rossmann. "Când tânărul Karl Rosmann, în vârstă de șaptesprezece ani, expediat în America de bieții lui părinți pentru că o bonă îl sedusese și el
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în fața celuilalt!), dar iată că se manifestă deodată urmările acestui efort excesiv și nu era deloc momentul. Se simțea irezistibil atras să facă noi cunoștințe, dar fiecare dintre ele îi sporea oboseala" (31). Astfel K. marginalul, omul excesului și al transgresiunii, termină prin a resimți foarte repede consecințele efortului său dar își dă seama imediat că ceea ce îi sporește oboseala e mai puțin mersul fizic însuși și mai mult consecințele psihice legate de acest mers, oboseală psihică legată de o situație
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
serviciu și la securitatea pe care le-o asigură acesta. Investițiile, complexe, foarte diferențiate după caz, pe care salariații le demonstrau în cartierul lor pentru a încerca să-și afirme apartenența simbolică la clasa de mijloc, într-un context de transgresiune ierarhică față de normele societății globale, dovedesc în plus că întreprinderea este și aici o suprafață de intersectare și articulare între itinerarii statutare pline de circumvoluții. Din acest motiv, o cercetare etnologică a întreprinderii necesită în sine o perspectivă comparativă în
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
E extraordinară lovirea cuvintelor într-un poem; sunetul pe care-l fac e asemeni aceluia al atomilor ciocnindu-se între ei în substanța lucrurilor; e zgomotul planetelor pe pleoapa cerului" (Despre poem și antologie, 1926). Drumul spre cuvântul-miraj, act de transgresiune în necunoscut, e drumul lui Harap-Alb în căutarea "paserii măiastre". La Ioan, în chiar prima frază a Evangheliei sale, citim: "La început era cuvântul"; Deus erat verbum! Și în mentalul "blestematului" Baudelaire, cuvântul are "ceva sacru" (quelque chose de sacré
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
riturilor de consacrare și desacralizare. Autorul separă astfel teoriile despre sacru în două direcții diferite, cea a limitărilor 40, definitorie asupra unui sacru al respectului 41, și cea a sărbătorii 42, înțeleasă ca o întrerupere a timpului profan prin "experiența transgresiunii"43. Prin urmare, apropierea de sacru cere o anumită pregătire, impunând chiar jertfe, sacrificii și ofrande închinate divinității, care evidențiază aspecte diferite ale modului de înțelegere a sacrificiului, de la caracterul voluntar al ofrandei, la cel interesat de stabilirea unei relații
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
cel mai mare de aderenți dintre toate celelalte religii, din punctul nostru de vedere, arta sa trece printr-un moment extrem de problematic. Din rațiuni bine întemeiate, ne ferim totuși să catalogăm această perioadă culturală, caracterizată de numeroase fenomene contrare, de transgresiuni și șocuri mediatice, de globalizare și secularizare, manifestări pe care am putea să le înțelegem analizând dintr-o perspectivă filosofico-religioasă asemenea unor reflexii complementare ale fricii ancestrale datorate perceperii sacrului în contemporaneitate. Există încă pe scena artei contemporane inspirate de
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
se asociază, de asemenea, cu alte substantive, cum ar fi: atitudine transdisciplinară, metodologie transdisciplinară, trăire transdisciplinară etc. 2.1. Definiția transdisciplinarității "Văd în transdisciplinaritate Marea Cotitură a secolului al XXI-lea.." (Michel Camus) Din perspectiva lui Basarab Nicolescu, transdisciplinaritatea este "transgresiunea dualității ce opune cuplurile binare: subiect-obiect, subiectivitate-obiectivitate, materie-conștiență (awareness), reducționism-holism, diversitate-unitate. Această dualitate este transgresată de unitatea deschisă care cuprinde și Universul, și ființa umană" (B.N.,1999, p. 66). Referindu-se la etimologia lui trans, autorul descoperă că termenul are
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
subiectivitate-obiectivitate, materie-conștiență (awareness), reducționism-holism, diversitate-unitate. Această dualitate este transgresată de unitatea deschisă care cuprinde și Universul, și ființa umană" (B.N.,1999, p. 66). Referindu-se la etimologia lui trans, autorul descoperă că termenul are aceeași rădăcină cu trei, care semnifică transgresiunea lui doi, ceea ce se află dincolo de doi (B.N.,1999, p. 66). Fundamentele transdisciplinarității sunt construite, așadar, pe fondul reflecției umane dintotdeauna asupra relațiilor de tipul unu-multiplu, simplu-complex etc., care și-au găsit, de-a lungul istoriei culturii, mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
firească a fost dilatarea universului discursului circumscris acestui concept.Devianța include astăzi nu numai încălcarea legii ci și orice abatere de la orice tip de normă care intervine și reglează existența unei comunități: de la acte, conduite, atitudini excentrice sau bizare până la transgresiunile religioase și la devianțele religioase sau chiar bolile mintale și handicapurile fizice și senzoriale(care se abat de la normele medicale, estetice și sociale). Având în vedere această extindere și diversificare a conținutului conceptului, apare întrebarea dacă se mai poate conserva
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
Obiectului și a Subiectului, identice, prin care trec două fluxuri de informație între niveluri izomorfe zonei de non-rezistență și care împlinesc rolul de terț inclus în mod secret. Basarab Nicolescu observă etimologia comună a lui trei și a lui trans: "transgresiunea lui doi, ceea ce se află dincolo de doi"326. Astfel, transdisciplinaritatea devine "transgresiunea dualității ce opune cupluri binare: subiect-obiect, subiectivitate-obiectivitate, materie-conștiință, natură-divin etc. Așadar, Noica știa ce spune când identifica punctul de naștere a Europei în 325, la Niceea, odată cu impunerea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
între niveluri izomorfe zonei de non-rezistență și care împlinesc rolul de terț inclus în mod secret. Basarab Nicolescu observă etimologia comună a lui trei și a lui trans: "transgresiunea lui doi, ceea ce se află dincolo de doi"326. Astfel, transdisciplinaritatea devine "transgresiunea dualității ce opune cupluri binare: subiect-obiect, subiectivitate-obiectivitate, materie-conștiință, natură-divin etc. Așadar, Noica știa ce spune când identifica punctul de naștere a Europei în 325, la Niceea, odată cu impunerea dogmei Sfintei Treimi, acel miracol logic al putinței ca Unu să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lasă actualmente cuceriți de farmecul redescoperit al obârșiei, iar furoarea lor războinică e pe cale de resorbție în ritmurile naturale? După opt secole de la violul Pekinului de către Ginghis Han, băieții ăștia au început să priceapă virtuțile zidurilor și frontierelor. Dovada că transgresiunea vlăguiește spiritual. Luă atunci cuvântul Luc: − Mă-ntreb de ce grecii adoptă un ton elegiac când e vorba de adăstare, ca și cum ar fi o privare indirectă și de Iliada, și de Odiseea. Îi revendică oare trecutul lor de migratori? Același le
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
efigia noastră în prezență apare pe o monedă virtuală făcută din acel inestimabil aliaj de absență și așteptare propriu gândului. Indiscutabil, Ian era omul meritului, temător să aspire altfel decât imaginar la ardențe nemeritate, iar Ondine știa asta; după înecul transgresiunii fantasmate în penibile bâlbâieli gestuale, ea îl mângâiase consolator, fără reproșuri, cu o înțelegere devastator de maternă. Ca orice practică, și nelegiuirea cere exercițiu, dăruire. El nu știa să-și exprime furia, și cu atât mai puțin s-o facă
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cu avariție, ci își amenaja libertăți ilicite în raport cu ele, menite să-i ateste convingător suveranitatea. Dar convingerile se erodează cumva de la sine, motiv pentru care trebuie reîmprospătate continuu pe baza unei evidențe mereu crescânde. Profundă până la pânza freatică vitală a transgresiunii, își spunea că dar din dar se face -, iar dacă din dar nu se poate, atunci din furt prometeic. A dărui era infinit mai important decât a avea ce dărui. Ce nu bănuia Ondine era că îngăduința lui Ian s-
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sugerând parcă o regresiune spre acel in illo tempore al vremurilor imemoriale, o regresiune spre timpul mitic, creator. Camera în sine oferă un spațiu transgresat, în care dimensiunile pot fi înșelătoare, fără contur: "în semiîntuneric paravanele se confundau cu pereții". Transgresiunea nu urmează numai realitatea tridimensională, ci și una temporală: el se simte tânăr, ca pe vremea când era cu Hildegard. Iar cele trei fete care îl întâmpină, o țigancă, o evreică și o grecoaică, nu sunt numai ceea ce par, ci
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
atenție În cadrul psihologiei morale. 1. Păcatul Termenul vine din latinescul peco, -avi, -atum, -are, care Înseamnă a nu face ce trebuie, a greși, a-și pierde cinstea. De aici termenul peccatum, -i = greșeală, faptă rea, nelegiuire. Păcatul este definit ca „transgresiunea voluntară a legii religioase” (A. LittréĂ. B. Pascal spune că „păcatele sunt păcate pentru că ele sunt contrarii voinței lui Dumnezeu”. Pentru P. Foulquié și R. Saint-Jean, păcatul este o „greșeală morală, ofensă adusă lui Dumnezeu”. Se poate spune că păcatul
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este formată delegația și vizita neașteptată, imprevizibilă sunt considerate ca atuuri de către salariați; defilarea - strângerea personalului sau a unei părți a lui în fața localului conducerii, deplasarea celor strânși, scandarea unor lozinci sau sloganuri; defilarea îndeplinește două funcții: una simbolică, de transgresiune a puterii, cucerirea unor spații interzise; alta expresiv-afectivă, de defulare și descărcare colectivă; frânarea producției - ca fenomen public, susținut oficial, și nu ca fenomen psihosocial-informal; întreruperea temporară a lucrului - ca semnal de avertizare a direcției, care poate anticipa o grevă
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
paragraf devine "într-un departament oarecare" în al doilea paragraf al povestirii) indică perspectiva externă auctorială și subliniază separarea spațiilor de existență al naratorului și al personajelor. Pe lîngă verificarea povestirii, mai este un motiv pentru frecvența unor astfel de transgresiuni ale naratorului auctorial din romanului secolului al XIX-lea. Probabil că se poate vorbi despre o dorință a naratorului auctorial de a-și desăvîrși personalitatea în cadrul unei existențe care este de asemenea determinată fizic. Tendința în discuție este vizibilă în
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]