451 matches
-
Se admite de către toți istoricii români că Transilvania a fost, în tot Evul Mediu și în epoca modernă, un rezervor de populație românească pentru rile Române extracarpatice, recunoscându-se importanța „Descălecatului” pentru formarea statelor medievale șara Românească și Moldova, a transhumanței și a întemeierii de noi așezări de către românii ardeleni, nu numai în Ardealul românesc, dar și în sudul Poloniei, nord-vestul Ungariei, Serbia, Bulgaria și dincolo de Nistru, în stepele nord-pontice, până în Caucaz. Trebuie să admitem că în tot Evul Mediu au
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
privilegiate de domnii Moldovei: - dreptul de liberă folosință a lemnului - dreptul de lăzuire - dreptul de morărit - dreptul de cârciumărit - dreptul de vânat și pescuitdreptul de a pășuna liber oile și vitele mari pe moșiile boierești, mănăstirești sau răzășești, duse în transhumanță, de la Sfântul Dumitru la Sfântul Gheorghe. Aceste drepturi le-au fost luate treptat de administrația austriacă a Domeniului Câmpulung, fiind impuși la taxe și prestații, confiscări de terenuri, amenzi, interzicerea portului armelor etc. La toate abuzurile administrației s-a răspuns
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fără să ne spună în ce consta acest „joc” și după care scenariu se organiza. Denumirea ne duce cu gândul la mocani, oameni de la munte și de sub munte, crescători de oi, care străbăteau țara cu turmele lor când plecau în „transhumanță” - de la munte la șes, în luncile și bălțile Siretului, Prutului și Dunării. Cum de a ajunsă „Mocănașul” în Fruntești este mai dificil de aflat, însă poate fi pusă în legătură cu trecerea, an de an, a românilor de la munte și de peste munți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe batali... Cu diploma de specialist în păstorit și alte cele, precum e boala-ntre români la pungășii și la belele, oierului i se acrește cu gubă, bâtă și cu straiță, să cânte-n fluier, ori să facă mereu aceeași transhumanță, ce-i imprimată mioritic în românescul fel de-a fi - o milenară împăcare cu trebuința de-a muri... Așa că eurociobanul - sătul de-atâta poezie - se dovedește om pragmatic când doar prezentul vrea să-l știe. La ce i-ar folosi
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
din partea celor două femei, vai de el. Abia dacă reușea apoi să-l ducă de căpăstru până la el la poartă. Îmi povestea la vie bunica cum au coborât din munți cu oile, de prin zona Sibiului și au pornit în transhumanță. Bărbații conduceau turmele de oi, iar femeile în carele cu coviltir, cu toată averea agonisită într-o viață de om, veneau din urmă pe drumuri ocolitoare să nu se îndepărteze de cârdul de oi. Așa au străbătut întreaga Oltenie, Ialomița
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
pentru stofă, o luau de la propriile oi. Cumpărau doar ața din bumbac pentru urzeală. Apoi abáua albă o trimetea la piuă pentru prelucrarea și vopsirea ei de obicei în negru. Bunicul Constantin venise în Dobrogea de prin zona Sibiului, odată cu transhumanța. Aici soseau nu numai mărgineni sau țuțuieni, cum li se mai spuneau mocanilor din zona Sibiului, ci și mocani de prin partea Brașovului, din zona Săcele sau din Țara Bârsei. Cum terminau de tuns oile, pe la sfârșitul lunii august, începeau
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
păstoritul, cultivarea viței de vie, agricultura, apicultura, sau pescuitul prin bălțile, lacurile, ori apele Dunării. Aici întâlneai întinderi mari de câmpii mănoase, codrii deși, apă pentru adăparea animalelor, o climă mai blândă și taxe mai mici decât în Transilvania. Fenomenul transhumanței se perpetuase de-a lungul secolelor în viața păstorilor, indiferent de împrejurările vremurilor, fie ele războaie, fie schimbări de dominație a zonei Dobrogei. Păstoritul era una dintre preocupările principale a muntenilor, alături de apicultura, datorită faptului că agricultura nu se putea
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
consolidat relațiile dintre români, datinile și legăturile economice cu restul țării, indiferent sub ce ocupație s-ar fi aflat. Odată cu înscăunarea pe tronul României a regelui Carol I și decretarea legii agrare din 1882, o parte dintre mocanii veniți în transhumanță nu s-au mai întors cu oile la munte, stabilindu-se definitiv în Dobrogea. Printre ei s-a numărat și Constantin cu tânăra sa soție Floarea, pe atunci un păstor țuțuian, venit cu turma de oi la iernat. Odată stabilit
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
pământul primit în posesie. Interesul administrație locale era să se dezvolte agricultura și în această parte a țării. Să i se schimbe destinația de pământ bun pentru păscutul turmelor de oi sau a cirezilor de vite, ale mocanilor veniți în transhumanță. De aceea i-a împroprietărit cu pământ pe băjenari. Să nu mai fie ca pe timpul dominației otomane. Mai târziu, când a apărut și cel de al doilea val de migrație, noii veniți vor fi catalogați drept coloniști și așa se
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
pentru stofă, o luau de la propriile oi. Cumpărau doar ața din bumbac pentru urzeală. Apoi abáua albă o trimetea la piuă pentru prelucrarea și vopsirea ei de obicei în negru. Bunicul Constantin venise în Dobrogea de prin zona Sibiului, odată cu transhumanța. Aici soseau nu numai mărgineni sau țuțuieni, cum li se mai spuneau mocanilor din zona Sibiului, ci și mocani de prin partea Brașovului, din zona Săcele sau din Țara Bârsei. Cum terminau de tuns oile, pe la sfârșitul lunii august, începeau
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
păstoritul, cultivarea viței de vie, agricultura, apicultura, sau pescuitul prin bălțile, lacurile, ori apele Dunării. Aici întâlneai întinderi mari de câmpii mănoase, codrii deși, apă pentru adăparea animalelor, o climă mai blândă și taxe mai mici decât în Transilvania. Fenomenul transhumanței se perpetuase de-a lungul secolelor în viața păstorilor, indiferent de împrejurările vremurilor, fie ele războaie, fie schimbări de dominație a zonei Dobrogei. Păstoritul era una dintre preocupările principale a muntenilor, alături de apicultura, datorită faptului că agricultura nu se putea
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
consolidat relațiile dintre români, datinile și legăturile economice cu restul țării, indiferent sub ce ocupație s-ar fi aflat. Odată cu înscăunarea pe tronul României a regelui Carol I și decretarea legii agrare din 1882, o parte dintre mocanii veniți în transhumanță nu s-au mai întors cu oile la munte, stabilindu-se definitiv în Dobrogea. Printre ei s-a numărat și Constantin cu tânăra sa soție Floarea, pe atunci un păstor țuțuian, venit cu turma de oi la iernat. Odată stabilit
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
pământul primit în posesie. Interesul administrație locale era să se dezvolte agricultura și în această parte a țării. Să i se schimbe destinația de pământ bun pentru păscutul turmelor de oi sau a cirezilor de vite, ale mocanilor veniți în transhumanță. De aceea i-a împroprietărit cu pământ pe băjenari. Să nu mai fie ca pe timpul dominației otomane. Mai târziu, când a apărut și cel de al doilea val de migrație, noii veniți vor fi catalogați drept coloniști și așa se
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
piatră uriașe, și pe acestea sunt așezați peștii să se răscoacă, apoi sunt numai buni de stins cu un vinișor din podgoria lui Șerban sau a lui Ică din dealul Domneștiului. În jur, oile își văd de drumul lor, al transhumanței, păstrând la fel, în fiecare an, data, traseul și toate obiceiurile legate de urcatul „oilor la munte”, obiceiuri moștenite din moși - strămoși. E duminică. Toaca de la biserica „Buna Vestire” și cea de la Biserica de Sus, cu hramul „Intrarea în Biserică
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
a pastramei căci, vorba aceea: „Măgărușul duce, nu știe ce duce!” Noatenii grași, oile, berbecii uriași, căluții de munte, câinii „bărbați”, ca cei în „Miorița”, toți se întorc acasă, dar pentru puțin timp, căci vor pleca apoi la vale, în transhumanță, în Bărăgan sau în Bălți, unde vor ierna: „Ziua moare după culmi; De pe coastă, pe sub ulmi, Se scoboară mieii-n vale. Obosit și blând popor! Și cântând, pășește-agale O copilă-n urma lor. Noapte bună, soare sfânt, Până mâine! Noapte
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
unde s-au așezat, la marginea comunei, s-a numit cartierul Coloniști și se întindea de la moara fraților Popescu, până spre extremitatea comunei, către mare. Bunicii mei făceau parte din cea de a doua migrație, mocani ce au venit în transhumanță cu oile din zona Sibiului, înainte de 1900, rămânând definitiv pe câmpiile mănoase din Dobrogea (bunicul) și cei care au venit special pentru pământ din zona Brăilei si a Râmnicului Sărat (bunica), unde au fost împroprietăriți cu pământ de către autoritățile locale
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
unde s-au așezat, la marginea comunei, s-a numit cartierul Coloniști și se întindea de la moara fraților Popescu, până spre extremitatea comunei, către mare. Bunicii mei făceau parte din cea de a doua migrație, mocani ce au venit în transhumanță cu oile din zona Sibiului, înainte de 1900, rămânând definitiv pe câmpiile mănoase din Dobrogea (bunicul) și cei care au venit special pentru pământ din zona Brăilei si a Râmnicului Sărat (bunica), unde au fost împroprietăriți cu pământ de către autoritățile locale
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
unde s-au așezat, la marginea comunei, s-a numit cartierul Coloniști și se întindea de la moara fraților Popescu, până spre extremitatea comunei, către mare. Bunicii mei făceau parte din cea de a doua migrație, mocani ce au venit în transhumanță cu oile din zona Sibiului, înainte de 1900, rămânând definitiv pe câmpiile mănoase din Dobrogea (bunicul) și cei care au venit special pentru pământ din zona Brăilei si a Râmnicului Sărat (bunica), unde au fost împroprietăriți cu pământ de către autoritățile locale
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
din memoria neamului bălcăneștilor, preluând influențe din folclor, precum și motive din mitologia creștină și păgână. Romanul evocă traseul celor din neamul bălcăneștilor, ai căror pași au pornit din „mohorâtul ținut al Histriei, și de acolo până la Întorsura, refăcând astfel drumul transhumanței străbătut... din Terra Blachorum. Așa se face că neamul bălcăneștilor trăiește de la descălecarea lui pe aceste locuri în strânsă legătură cu cerul și pământul, cu lucrurile înconjurătoare, vădind tenacitatea unei buruieni locale, nepieritoare, care în ciuda vitregiilor îndreptate împotriva ei se
BAIA BALKAN , O CRONICA SOCIALA SEMNATA ILEANA ANDREI-CUDALB (CANBERRA, AUSTRALIA) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367136_a_368465]
-
stră-stră-străbunica mea, a fost prima fecioară jurată din neamul nostru, al bălcăneștilor. Zeii au ales-o după legile lor nescrise, au ocrotit-o, i-au îndreptat pașii spre mohorâtul ținut al Histriei, și de acolo până la Întorsura, refăcând astfel drumul transhumanței străbătut de înaintașii noștri din Terra Blachorum.” În roman, pe lângă personajul principal, care este si narator, se detașează figura lui Muzulie, în jurul căruia se învărtește intriga, și de al cărui nume se leagă episoadele eroice ale narațiunii. El are rolul
BAIA BALKAN , O CRONICA SOCIALA SEMNATA ILEANA ANDREI-CUDALB (CANBERRA, AUSTRALIA) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367136_a_368465]
-
este avid de participări și noi începuturi, ba chiar îmi propune „să învățăm unul de la altul”. Eu știu sigur că am ce învăța, mai ales că dânsul este o memorie vie a tradițiilor Mărginimii. În 2015 a scos o carte „Transhumanța”, extrem de importantă pentru ciobanii din zonă, un mod de viață din ce în ce mai greu de continuat, de perpetuat. Dl. Petruțiu scrie cu febrilitate, știind că timpul nu-i este cel mai bun aliat. Planurile sale scriitoricești mă umplu de admirație. Recent m-
ESENŢĂ DE SPIRITUALITATE ROMÂNEASCĂ de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363713_a_365042]
-
de ce se numesc unii sohodoleni „de-ai lui Basarabă” și de ce au numit un deal din vestul satului „Dealul Tihomirului”. Și mai înțelegem, de ce oștenii sohodoleni care păzeau Pasul Cerna-Jiu aflat în Scocul Jiului și care făceau ca și acum transhumanță - trecând din Oltenia în Ardeal prin Șaua Suliți - îl scoasera pe Matei din Mânăstirea Tismana scăpându-l pe acest plai de oștile lui Leon. Oltenia a fost și este un areal de mare patriotism a cărui sămânță s-a plantat
EROII BOIERI ŞI FĂURITORI DE ŢARĂ NOUĂ, STUDIU DE PROF. NICOLAE N. TOMONIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363703_a_365032]
-
puternic. In stânga brațului Sulina a apărut întinderea cenușie a lacului Obretinul Mare, ale cărui ape îmbrățișau cu dragoste și dărnicie miraculoasa conviețuire a zecilor de specii de păsări, ce staționau aici, din primăvară până toamna târziu, rod al milenarelor transhumanțe dintre Orient și Occident. Aici își desfășurau legăturile de tandrețe și procreere, își creșteau puii, îi învățau să zboare și să se hrănească singuri, pregătindu-i pentru lunga și periculoasa călătorie intercontinentală. Nagâți, cormorani, berze, stârci și alte păsări ale
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
Acasa > Stihuri > Semne > UN FEL DE TRANSHUMANȚĂ Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1357 din 18 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului cineva mai trăiește într-un ochi să ciupească de pe margini grâul verde (- întreb și las pleoapa să cadă pe fila câmpului suspendat undeva între
UN FEL DE TRANSHUMANŢĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349950_a_351279]
-
Sale tabloul se prelinge în palma timpului uimit el privește și trece... o oaie două... șapte oi și fantoma unei ploi în care prima și ultima picătură alcătuiesc infinitul Anne Marie Bejliu, 17 septembrie 2014 Referință Bibliografică: un fel de transhumanță / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1357, Anul IV, 18 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
UN FEL DE TRANSHUMANŢĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349950_a_351279]