93 matches
-
apelor mereu până la vremea de apoi...".193 A. OBICEIURI FAMILIALE 1. APA În ritualurile de trecere, la români, apa antropomorfică descrie cadrul universal al desfășurării ceremonialului, făcându-l părtaș la procesualitatea logos-ului întemeietor de noi praguri existențiale care mijlocesc transsubstanțierea informalului, facilitând consacrarea. Ființialitatea universaliilor ontologice creează liantul dintre spațiul exterior, al gestualității ritualice și spațiul intern, ala limbajului poetic, în care elementul acvatic este tabu, rostirea ar distruge echilibrul dintre pragurile de trecere. Apa ritualică se înfățișează dual, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
manifestare metrica populară sau cea ermetică, dicțiunea epurată de rigori formale sau, dimpotrivă, concentrată în forme fixe tip haiku ori sonet, întinsa și substanțiala sa creație lirică se hrănește dintr-un filon unic. Ea intenționează să redea parcă exclusiv bucuria transsubstanțierii, a înălțării la Spirit, la Esență. Majoritatea poeților (auto)declamați religioși sau mistici de azi visează să dea măcar o carte a ființei în căutarea Ființei. Nicolae Ionel reușește să dea, prin fiecare apariție editorială, câte o carte în care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
reintegrare prin strălucita extincție în regnurile naturii, de restabilire a echilibrului cu universul, a celui care o clipă s-a rătăcit de el, contestându-l"). Din moment ce destinul protagoniștilor acestor istorii revelatorii concepute de poetul Mihai Ursachi pare guvernat de principiul transsubstanțierii, al înălțării din straturile obscure ale umanului la treapta imuabilă a Spiritului, întreaga lui poezie poate fi considerată ca proiecție solemnizată a unei questa ideale, care are ca finalitate emanciparea derizoriului către durabil și a fragmentarului către unitate. O atare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nici nu a dorit să distrugă mitul vampirului, care a păstrat credința în viața de după moarte, în existența iadului și a dracilor și în puterea regenerativă a sângelui. Împărtășania, atât la catolici, cât și la ortodocși nu reprezintă altceva decât transsubstanțierea pâinii și a vinului în trupul și sângele lui Hristos. Vinul transformat devine astfel sursa vieții pentru oricine îl consumă. Regenerează, vindecă și garantează viață eternă după moarte, accentuându-și astfel proprietățile mistice. În plus, cultul Fecioarei Maria a condus
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Dar ființa ei nu se reduce la o sumă de elemente materiale: un tablou este mai mult decât o pânză colorată. Așa cum o ostie este mai mult decât o bucată de pîine. Iar operația estetică este la fel de misterioasă ca Euharistia: transsubstanțierea unei materii în suflet. Aceasta nu este o planșă de lemn ceruită și pigmentată, aceasta este o Răstignire. Carne și sânge. Speculum est Christus (Gaspar Schott, 1657). Oglinda face să strălucească lumina veșnică, iar reflexiile ei sunt asemeni unor ostii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
efectivă, care funcționează ca un criteriu. Confesiunile creștine care admit sau nu prezența reală a lui Christos în pîinea de pe altar admit sau nu pictura sacră. Linia de separație se regăsește în sânul Reformei. Luther admite taina împărtășaniei, chiar dacă înlocuiește transsubstanțierea prin consubstanțiere; el îi condamnă și pe iconoclaști, precum emulul său Carlstadt care, refuzând absolut sacrificiul liturghiei, refuză absolut accesul în templu oricărei imagini. Calvin, care face din împărtășanie un simbol, o simplă metaforă, consideră transsubstanțierea catolică drept o scamatorie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
taina împărtășaniei, chiar dacă înlocuiește transsubstanțierea prin consubstanțiere; el îi condamnă și pe iconoclaști, precum emulul său Carlstadt care, refuzând absolut sacrificiul liturghiei, refuză absolut accesul în templu oricărei imagini. Calvin, care face din împărtășanie un simbol, o simplă metaforă, consideră transsubstanțierea catolică drept o scamatorie rușinoasă și condamnă imaginile în mod mult mai riguros decât Luther. El are oroare de relicvele sfinților și compară statuile colorate ale Fecioarei cu niște "desfrânate de bordel". Orice imagine a lui Christos este în ochii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lucrări. Dar, în rubricile noastre, tocmai anonimatul artiștilor distinge "arta primitivă" de celelalte. Galeristul parizian va trece deci sub tăcere numele autorului, lăsând doar localizarea etnică. Autenticitatea obiectului va fi garantată, în ochii occidentalilor, prin acest mic trucaj, condiție a transsubstanțierii lui estetice, ea însăși condiție a valorizării economice. Pe altarul artei negre, vrăjitorul alb, la capătul lanțului, sacrifică negrul individual și concret, astfel încât, călătorind patru mii de kilometri și trecând din lumea africană în lumea artei, o materie nealterată în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
desacralizarea lumii se transformă în sacralizarea artei; când, emancipată de religios, arta devine ea însăși religie, ca principiu al unei mântuiri seculare, dar universale. Întâlnirea imaginilor nemuritoare nu înseamnă deja apropierea de nemurire? Pentru autorul Muzeului imaginar, reproducerea permite chiar transsubstanțierea de la distanță a ostiei: o capodoperă fotografică îi deschide calea profanului spre ceea ce este mai profund în om, "partea lui divină". "Arta îl poate ajuta pe om să conștientizeze măreția pe care o ignoră în sine." Au fost ironizate emfaza
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și fals, ci că un corp mutilat este întotdeauna corpul aceluiași om, și că din acest motiv de apartenență, este același corp care ieri era întreg și astăzi nu mai este. Într-un anume fel (ce confirmă explicația cartesiană a transsubstanțierii), corpul unui om este un corp fără organe, un corp fără membre, și într-un sens acest corp indivizibil nu este doar corpul meu ci eu în întregul meu. Nu este acesta felul în care corpul lui Isus Cristos, adică
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
sub formă de pâine sacră, fără să fie deloc necesar să aibă nici cea mai mică parte din ceea ce constituie un corp în acest corp transsubstanțiat ? De altfel însuși Descartes este cel ce propune un fel de continuitate între această transsubstanțiere miraculoasă și cea pe care o numește naturală, care se face în fiecare zi în fiecare corp cu alimentele și cu băuturile pe care le ingerează. Micile bucăți de pâine și de vin pe care le mîncăm și le bem
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
mai profundă decât unitatea sa funcțională (“dispoziția organelor sale” ). Nu este această distincție netă de planuri, sau cele două semnificații distincte ale unității, cele care-i permit lui Descartes, la sfârșitul acestei Scrisori către Mesland, să atenueze caracterul misterios al transsubstanțierii și să prezinte oarecum conceptibilă ideea unui corp fără membre sau organe, a unui corp a cărui unitate nu este cu nimic afectată de pierderea unui organ, pentru că nu există nici o dimensiune comună între acest organ redus la natura lui
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
prezent în tot ceea ce se întâmplă. Din perspectiva teologică și a credinței adevărate, Dumnezeu este prezent în fiecare dintre noi, în fiecare zi în care se face jertfa, adică în care se oficiază Sfânta Liturghie. El este prezent prin acea transsubstanțiere care presupune prefacerea pâinii și a vinului în trupul și sângele lui Dumnezeu. Iar preotul care oficiază liturghia, care săvârșește jertfa, este un sacrificator 5. Ca atare, existența umană este punctată de prezența lui Dumnezeu, până în cele mai mici detalii
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
obiectivă și reprezentările subiective. Cu alte cuvinte, acționează pentru „trezirea conștiinței” comunității naționale. Printr-o deturnare a vocabularului marxist, am putea spune că aceste mișcări Încearcă să convertească o națiune „În sine” Într-o națiune „pentru sine”. Această muncă de transsubstanțiere este asumată mai Întâi de un număr mic de indivizi. „Patrioții” astfel identificați formează o minoritate luminată și au misiunea să trezească patriotismul adormit al restului populației. Terenul pe care Își desfășoară acțiunea este mai mult sau mai puțin favorabil
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mulți se varsă. Adevărat grăiesc vouă că de acum nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea când îl voi bea din nou, în împărăția lui Dumnezeu"77. Ceremonia euharistică (de la grecescul eukharistia, "recunoștință") are drept centru taina transsubstanțierii: pentru catolici, potirul împărtășaniei conține în mod substanțial sângele lui Hristos. Mai precis, transsubstanțierea înseamnă că "odată cu sfințirea sfintelor daruri, totalitatea substanței pâinii și vinului este schimbată în Trupul și Sângele lui Iisus Hristos"78. Pentru a simboliza taina Euharistiei
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
rodul viței până în ziua aceea când îl voi bea din nou, în împărăția lui Dumnezeu"77. Ceremonia euharistică (de la grecescul eukharistia, "recunoștință") are drept centru taina transsubstanțierii: pentru catolici, potirul împărtășaniei conține în mod substanțial sângele lui Hristos. Mai precis, transsubstanțierea înseamnă că "odată cu sfințirea sfintelor daruri, totalitatea substanței pâinii și vinului este schimbată în Trupul și Sângele lui Iisus Hristos"78. Pentru a simboliza taina Euharistiei, creștinii foloseau mai întâi cele două "daruri", vinul și pâinea. Apoi, începând cu secolul
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
a interzis potirul din lemn în beneficiul celui din metal, care, de-a lungul timpului, a devenit din ce în ce mai prețios. Apoi, în 1215, al XII-lea conciliu ecumenic de la Lateran (al IV-lea conciliu de la Lateran), vorbind despre euharistie, proclama dogma "transsubstanțierii". De acum înainte, pentru catolici, potirul comuniunii este considerat a conține în mod substanțial Sângele lui Hristos. Al XIX-lea conciliu ecumenic de la Trento (1545-1563, cu întreruperi), conciliul Contrareformei, a reafirmat în mod solemn dogma transsubstanțierii: Dacă va spune cineva
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
despre euharistie, proclama dogma "transsubstanțierii". De acum înainte, pentru catolici, potirul comuniunii este considerat a conține în mod substanțial Sângele lui Hristos. Al XIX-lea conciliu ecumenic de la Trento (1545-1563, cu întreruperi), conciliul Contrareformei, a reafirmat în mod solemn dogma transsubstanțierii: Dacă va spune cineva că în sfântul sacrament al euharistiei rămâne substanța pâinii și a vinului împreună cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos și va nega această minunată și unică conversie a întregii substanțe în vin și în sânge
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Iisus Hristos și va nega această minunată și unică conversie a întregii substanțe în vin și în sânge, care nu lasă să subziste decât aparența pâinii și a vinului conversie pe care Biserica Catolică o numește cu numele potrivit de transsubstanțiere , acela să fie anatema". În Crezul Poporului lui Dumnezeu, publicat la 30 iunie 1968, pentru a marca anul credinței, papa Paul al VI-lea definea Euharistia în felul următor 79: "Noi credem că Sfânta Liturghie pe care o celebrează preotul
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
întronat glorios în Cer. Și noi credem că misterioasa prezență a Domnului sub ceea ce continuă să pară simțurilor noastre ca înainte este o prezență adevărată, reală și substanțială [...]. Acestă schimbare misterioasă este denumită de Biserică într-o manieră foarte potrivită: transsubstanțiere". La acestea, Paul al VI-lea adaugă că Prezența Domnului "sălășluiește după Sacrificiu în Sfântul Sacrament, care este, în tabernacol, inima vie a fiecăreia dintre bisericile noastre. Cea mai dulce datorie a noastră este să cinstim și să adorăm în
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
repede existențial al întregii activități de savant, de memorialist și de prozator. Mansarda era camera de lucru, iar camera Sambô reprezenta locul tainic al evaziunii și al visării. Amândouă sunt atât de înrudite, încat, ambivalența creează impresia substituirii ori a transsubstanțierii. Imaginea locurilor natale o purta cu sine pretutindeni, fie ca visiting profesor, fie în calitate de conferențiar rătăcitor prin capitalele Occidentului. Călătorind prin împrejurimile Parisului, era de ajuns să vadă, din fuga autocarului, lanuri întinse cu maci ori să treacă pe sub arcurile
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
să pătrundă tainele tehnicilor de memorare bruniene, s-a simțit neîndreptățit și îl sechestrează denunțându-l Inchiziției. Acesta realizează trei denunțuri repetate cu acuzații grave, dintre care spicuim: filosoful detestă orice religie, refuză să participe la liturghie, nu crede în transsubstanțiere, Sfânta Treime, imaculata concepție, ispășirea păcatelor, contestă divinitatea lui Iisus, consideră că universul este etern și există o infinitate de lumi care sunt mereu create, crede în metempsihoză, îi desconsideră pe călugări și preoți considerându-i pe toți niște măgari
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Bruno să fie osândit ca eretic fățiș și îndărătnic și să fie abandonat brațului secular, lucru echivalent cu arderea pe rug. I se aduc treizeci de acuze. "Gaspare Scipio își amintește nu mai puțin de patrusprezece dintre aceste învinuiri: tăgăduirea transsubstanțierii, contestare virginității sfintei Maria, șederea în țări eretice, scrierea lucrării antipapale Alungarea bestiei triumfătoare, teza despre eternitatea universului și pluralitate lumilor, adeziunea la metempsihoză, acceptarea magiei, identificarea Sfântului Duh cu sufletul lumi, susținerea că Moise a simulat minunile și a
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
prezent în tot ceea ce se întâmplă. Din perspectiva teologică și a credinței adevărate, Dumnezeu este prezent în fiecare dintre noi, în fiecare zi în care se face jertfa, adică în care se oficiază Sfânta Liturghie. El este prezent prin acea transsubstanțiere care presupune prefacerea pâinii și a vinului în trupul și sângele lui Dumnezeu. Iar preotul care oficiază liturghia, care săvârșește jertfa, este un sacrificator 5. Ca atare, existența umană este punctată de prezența lui Dumnezeu, până în cele mai mici detalii
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și permanent, poezia s-ar preface în bărbărie ori alexandrism. Corbul lui Poe nu e numai o punere în scenă, dar mai ales o vizită a umbrei [s.n.]. Între bine și rău, între vulgar și nobil, există hotare perfect dense. Transsubstanțierea prin artă a acestor specii de vis necontrolat, de crepuscul de Ev. Pentru prefacere trebuie mâinile înflorite de la Cană. Mâini de olar sau pamfletar întuneca lucrul mântuit 3. Improvizația a lui Roderick Usher, ilustrează, până la un punct, poezia de inspirație
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]