949 matches
-
1958), exista un singur adverb în plus: "A se așeza statornic într-un loc, întemeind o țară". În NDU (2006), apare o separare în sensuri, dar variația e minimă: (intranzitiv) "a se așeza într-un loc (înemeind o țară)" și (tranzitiv) "a întemeia, a înființa, a funda". În Micul Dicționar Academic (MDA, 2002), definiția se reduce la: "a se așeza într-un loc" "a întemeia o țară". În marele dicționar academic (DLR, serie nouă, tomul I, partea a 4-a, 2006
Descălecare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9296_a_10621]
-
poeme). Aceata e și cazul volumului de poezie Tags, publicat în 2002, la Editura Dacia Internațional. Față de cărțile sale de început - Apeiron, Poezii, Altoiuri - se observă o radicalizare a vocii lirice, o alunecare dinspre metaforizarea și-acum preponderentă spre formulări tranzitive, mai tăioase. La nivelul fiecărui poem în parte, această transformare generală tinde să instaleze o mecanică: la sfârșitul multor poezii încifrate într-o manieră barbiană apare un vers limpede, care aduce lumină. Ghemuit, un poem excesiv de metaforic despre dragostea eșuată
Poeme-graffiti by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9354_a_10679]
-
limbajul, dacă el nu exprimă gînduri? El prezintă sau, mai degrabă, el e luarea de poziție a subiectului față de lumea semnificațiilor sale". în funcție de raportul creației poetice cu ontologia, Gheorghe Crăciun operează clasificarea sa în trei tipuri fundamentale: lingvistică, reflexivă și tranzitivă (ultimele două concepte sînt împrumutate din Tudor Vianu). Poate din pricini polemice, ne e prezentată mai întîi poezia lingvistică (ludică și experimentală), apreciată ca fiind cea mai "dezolantă". E un rod prin excelență al limbajului jocular, o producție experimentală care
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
și ființele, în planul vieții imediate". Năzuința lirismului spre stabilirea substanței sale "absolute" conduce la statutul poemului modern abordat ca un "obiect în sine", așa cum apare în versurile unor Mallarmé, Gottfried Benn, Ungaretti, Valéry. înainte de-a trece la poezia tranzitivă, să semnalăm dificultatea în care se situează totuși o astfel de demonstrație, nu altminteri decît recurgînd la cuvintele lui Gheorghe Crăciun însuși, care cu onestitate își exprimă dubiile cu privire la propriile d-sale teze: Putem noi spune cu toată convingerea unde
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
aparența disprețului față de realul biografic, față de materialitatea lumii, învăluită în frenezia jocului său, "în răceala și misterul propriei sale unicități". în măsura în care a luat distanțe igienice față de formulele lingvistice ori reflexive ale lirismului, Gheorghe Crăciun se arată atașat de rețeta sa tranzitivă. Cu toate că, după cum singur admite, "viziunea lui Eliot despre propria sa poezie (...), e departe de ideea tranzitivității actului poetic", recurge la cîteva propoziții ale poetului englez, conținute într-un eseu din 1942, intitulat Muzica poeziei: "Orice revoluție în domeniul poeziei poate
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
urmare o ontologie "la vedere". Primejdia pe care o poartă acest discurs "care scoate în evidență atît existența unului în multiplu, cît și a multiplului în unu" este caracterul său violent ocazional, deschis tentațiilor propagandei politice. Pe scurt, infernul poeziei tranzitive, în care au pășit poeți precum Maiakovski, Brecht, Nazim Hikmet, Seferis, Neruda, pentru a ne referi doar la cîțiva dintre cei străini. Evident, după cum remarcă Gheorghe Crăciun, "tranzitivitatea nu conduce implacabil la o ideologie politică de stînga și, pe de
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
centimetru cu centimetru, atenția cititorului. În proza modernă a lui D.R. Popescu, naratorii au o pondere semnificativă, ei fiind deopotrivă actanți, agenți și interpreți ai evenimentelor petrecute. Relatările parazitează și copleșesc întâmplările. Nimic nu este dat, în F, în mod tranzitiv, livrat ca atare: o realitate brută expusă privirii, o scenă înfățișată în lumina constituirii ei. Totul este la a doua, la a treia mână, faptele fiind relatate de surse diferite, creditabile ori nu, de martori oculari nesiguri pe ei (l-
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
tirer și țîre. Verbul francez tirer "a trage" are chiar sensul argotic "a fura", atestat de dicționare; în Trésor de la langue française informatisé (TLFI) sînt citate trei exemple din a doua jumătate a secolului XX, în care verbul e folosit tranzitiv - "a fura portofele" ("J'ai commencé a tirer leș portefeuilles a toutes leș personnes", Libération, 13.03.1978) sau chiar intranzitiv ("On était dans le métro, on tirait", ibid.). În construcție cu un pronume reflexiv - se tirer - , verbul are de
Tiră by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9728_a_11053]
-
Tranzitivitatea alegerilor colective. Dacă societatea estimează că A>B și B>C, atunci ea estimează de asemenea că A>C. Altfel spus, procedura alegerii colective trebuie să evite paradoxul lui Condorcet (sau efectul Condorcet), enunțat în 1785 astfel: preferințe individuale tranzitive pot antrena alegeri colective nontranzitive, dacă se decide astfel prin votul majorității. Alegerile colective riscă să fie arbitrare și instabile. Arbitrare, de-oarece alegerea depinde de ordinea în care chestiunile sunt supuse la vot, adevărata putere aparținînd atunci celor care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
puterii și rețele de putere în Europa de Sud-est Facultatea de Filosofie Subiectivitatea în filosofia modernă și contemporană Spirit, cunoștință și conștiință Patrimoniu cultural și discurs identitar Filosofia educației Filosofia imaginarului Estetica secolului XX: politizarea artei și a culturii Modernități tranzitive Culturi europene și mentalități politice Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării Dezvoltarea științelor comunicării în epoca contemporană Facultatea de Psihologie și Științele Educației Politici educaționale în domeniul formării și dezvoltării personalului didactic Pedagogia învățământului superior, dezvoltarea și evoluția în cariera
ANEXĂ din 15 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260201]
-
021452, Romania Site web: https://unatc.ro/ Responsabil universitar: Dragos Stefanaescu, programauf@unatc.ro Facultatea de Teatru Tot ce este efemer nu este si capitalizabil – procesul lui Brancusi Contextul scenic Renasterea teatrului in Evul Mediu Perceptia timpului in teatru Dualitatea perceptiei actor -spectator Modernitati tranzitive: antimodernism, modernism si postmodernism in arta sec al xx-lea Neo-avangarda: noile modele performative artistice Pragmatismul estetic: complicitati si crize de tip artistic Viitorul in arta transgresiva Politizarea artei: de la teatrul artistic, la teatrul politic Capitalismul artistic: o noua ideologie
ANEXĂ din 15 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260201]
-
puterii și rețele de putere în Europa de Sud-est Facultatea de Filosofie Subiectivitatea în filosofia modernă și contemporană Spirit, cunoștință și conștiință Patrimoniu cultural și discurs identitar Filosofia educației Filosofia imaginarului Estetica secolului XX: politizarea artei și a culturii Modernități tranzitive Culturi europene și mentalități politice Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării Dezvoltarea științelor comunicării în epoca contemporană Facultatea de Psihologie și Științele Educației Politici educaționale în domeniul formării și dezvoltării personalului didactic Pedagogia învățământului superior, dezvoltarea și evoluția în cariera
ANEXĂ din 26 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260202]
-
021452, Romania Site web: https://unatc.ro/ Responsabil universitar: Dragos Stefanaescu, programauf@unatc.ro Facultatea de Teatru Tot ce este efemer nu este si capitalizabil – procesul lui Brancusi Contextul scenic Renasterea teatrului in Evul Mediu Perceptia timpului in teatru Dualitatea perceptiei actor -spectator Modernitati tranzitive: antimodernism, modernism si postmodernism in arta sec al xx-lea Neo-avangarda: noile modele performative artistice Pragmatismul estetic: complicitati si crize de tip artistic Viitorul in arta transgresiva Politizarea artei: de la teatrul artistic, la teatrul politic Capitalismul artistic: o noua ideologie
ANEXĂ din 26 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260202]
-
Cosmin Ciotloș Ștefan Manasia e, între poeții în general tranzitivi ai generației sale, un ermetic. S-ar zice că amănuntul acesta a scăpat atenției comentatorilor. (Cei mai mulți dintre ei citindu-l rutinier, ca pe unul dintre ultimele produse de lux ale neoexpresionismului echinoxist.) Nu e tocmai așa. Daniel Cristea- Enache face
Deducții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5130_a_6455]
-
des în presă, participiul abuzateste, fără îndoială, un anglicism. E identic în formă cu participiul verbului a abuza, intrat mai de mult în română ca împrumut din franceză; mai vechiul participiu nu era însă folosit adjectival, iar verbul nu era tranzitiv, ci se construia obligatoriu cu prepoziție (a abuza de ceva). Între timp, după modelul lui to abuse (vechi element latino-romanic în engleză), verbul a abuza a căpătat în română un sens și o construcție nouă: „Natacha are un soț gelos
Abuzuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6467_a_7792]
-
soț gelos, care o abuzează" (apropo. ro, 28.09.2004); „o bate, adică o abuzează fizic, totodată îi spune cuvinte urâte, o jignește, îi provoacă suferință sufletească, deci o abuzează și emoțional" (clopotel.ro, 19.05.2009). În aceste construcții tranzitive, sensul verbului este „a agresa". Participiul abuzateste chiar foarte frecvent, în construcții cu sens pasiv: „Cum să recunoști un copil abuzat sexual" (calificativ.ro); „antreprenorul abuzat emoțional de către angajați" (antreprenor.money.ro). Verbul este folosit (probabil mai mult prin evoluție
Abuzuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6467_a_7792]
-
Alex Goldiș Ciprian Măceșaru, Superhero, București, Editura Cartea românească, 2012, 160 p. Mai toți criticii sau bloggerii care au avut în mână romanul lui Ciprian Măceșaru, Superhero, s-au întrecut în a lăuda valențele tranzitive ale cărții. Dacă ar fi vorba de o reușită aici, e pentru că autorul său știe să comunice eficient cu cititorul, ferindu-se să-i administreze supradoze de semnificație. Ce-i drept, nu s-ar putea spune că pe scriitor îl
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
sub bolta imensă a rețelei de informație - sau, pur și simplu, sub fereastra ecranului. Evoluțiile lexicale implică și o bună doză de arbitrar: ne putem întreba de ce a fost ales a urca (de obicei verb de mișcare intranzitiv, mai rar tranzitiv: a urca sacii în căruță) și nu a ridica (mult mai frecvent ca verb tranzitiv). Exemplele în care e utilizat cu acest sens a ridica („momentan am ridicat pe net ce se vede ca să văd cum reacționează lumea”, myspace.com
„Urcatul pe net“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4712_a_6037]
-
lexicale implică și o bună doză de arbitrar: ne putem întreba de ce a fost ales a urca (de obicei verb de mișcare intranzitiv, mai rar tranzitiv: a urca sacii în căruță) și nu a ridica (mult mai frecvent ca verb tranzitiv). Exemplele în care e utilizat cu acest sens a ridica („momentan am ridicat pe net ce se vede ca să văd cum reacționează lumea”, myspace.com) sunt extrem de puține. Poate că alegerea a privilegiat tocmai surpriza lexicală, cuvântul mai spectaculos, cu
„Urcatul pe net“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4712_a_6037]
-
familie lexicală: participiul adjectivizat panicat, adjectivul familiar panicos (creat în română, ironic) și, mai ales, verbul a (se) panica. Pe acesta din urmă îl găsim destul de des în limba actuală, în registrul colocvial și în stilul jurnalistic. De obicei este tranzitiv, în construcții cauzative („a produce cuiva panică”: „Zvonurile au panicat Romania”, stiri.rol.ro, 20.05.2007), sau însoțit de pronumele reflexiv, ca marcă lexicală și intensificator al participării la acțiune: „Credincioșii nu se panichează în situații limită” (Libertatea, 6
A se panica by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5811_a_7136]
-
spart. Această dificultate e mai ușor de acceptat în cazul poemelor (volumelor întregi) respirînd un aer postromantic și întreținînd o atmosferă gotică (de la Către Ieronim la Crini pentru domnișoara mireasă). Ea e însă „inacceptabilă” atunci cînd o constatăm la texte tranzitive, la poezii scrise, aparent, în formele discursive ale comunicării obișnuite. Cotidianul, prozaicul, uzualul, socialul (ca includere a celorlalți în propria configurație poetică) și, firește, comunitarul și familialul impregnează poeziile din Sora mea de dincolo, volum apărut la finele deceniului opt.
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
a „mâncărurilor lipicioase” și a „straturilor geologice de prăjeală”. Pornind de la date cât se poate de concrete, Dósa redescoperă, compensativ (și inventează poetic!), „vegetația” proaspătă, ivită sălbatic în bucătăriile restaurantelor americane. Un prilej excelent de a înlocui lirica așa-zis tranzitivă cu mecanica suprarealistă a aglomerării de detalii, de activități și de procese alienante rămase în anticamera luxului american: „și să nu uit de cârpe și prosoape mi se strigă/ dungi albastre dungi roșii dungi albe/ dungi galbene de împăturit/ texture
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
cont propriu (și pe un cu totul alt traseu decât lunediștii) la o conștiință literară de primă linie. Simte pulsul literaturii, îi înțelege foarte devreme resorturile și e, în mod spontan și sintetic, și intertextual, și autoreferențial, și biografist, și tranzitiv, și cotidian. Încă de la început, dinainte ca aceste tendințe să devină imperative. Personal, am și dovada: o parte dintre poemele din Dragă poezie, au apărut la vremea lor în diverse publicații ale timpului. Între 1978 și 1988, Monoran publică cu
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
când vede câți am plecat", adaugă altul", "Adevărul", 5.03.2002). Cuvintele sînt formate de la substantivul criză, mai exact de la o serie de expresii în care acesta apare: a intra în criză, a face crize. Verbul e folosit uneori ca tranzitiv, cu sensul "a enerva, a irita, a produce crize de nervi", descriind deci o transformare a stării psihice: "Psihiatria crizează România" (titlu, "Atac", 7.01.2006); " Ce mă crizează efectiv în momentul acesta este faptul că operatorii mobili taxează cu
"A se criza" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10907_a_12232]
-
evoluția sensurilor pe parcursul cîtorva decenii. În Dicționarul enciclopedic ilustrat ,Cartea Românească", din 1931, în care partea propriu-zis lingvistică îi aparține lui I.-A. Candrea, iar cea enciclopedică lui Gh. Adamescu, cuvîntul a distra este înregistrat în primul rînd ca verb tranzitiv, cu sensurile ,a face pe cineva să se gîndească la altceva decît la ceea ce-l preocupă, a-i abate atențiunea în altă parte"; ,a-l face să petreacă, să mai uite de griji"; de abia la sfîrșitul definiției apare construcția
Distracție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11006_a_12331]