378 matches
-
de mai mare amploare, au între ele legături periferice de anecdotică. Omogenitatea ținând de anecdotică și imaginar este coroborată cu omogenitatea stilistică: tăietură sigură a frazelor, simetrizare între enciclopedia de bază și cea imaginară, etalare precisă a jargonului și argoului, tranzitivitate coruptă nestrident de irizări întunecat-melacolice. Volumul mai conține digitații relativ minore de ludică textuală (Bede, Personae), de satiră ucronică (Țară în carnaval) sau de transfer mimetic (Insula viermilor). Culegerea Despre science fiction (2001) selectează o parte din eseistica SF a
RADU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289095_a_290424]
-
Portugalia). În amplul articol din primul număr, Marin Mincu, alegându-și-l drept model pe Constantin Noica (căruia îi este dedicat acest număr), face o pledoarie pro domo, sprijinindu-se pe valorile autohtone care și-au iradiat creativitatea în virtutea unei tranzitivități ce a sfidat frontierele românești. Intenția e de a exalta tocmai acea românitate subînțeleasă, ignorată de comentatorii străini: „Oricine poate constata la fața locului cât este de dificil să-i convingi pe francezi că Ionescu, Tzara, Cioran (ale căror nume
PARADIGMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288685_a_290014]
-
1. angajații fac alegeri între rezultate care nu sunt în mod necesar comparabile între ele; teoria implică comparabilitatea rezultatelor deoarece angajații aleg un rezultat în defavoarea altuia; 2. preferința și indiferența față de anumite rezultate sunt de multe ori dimensiuni intranzitive, dar tranzitivitatea acestora este o cerință implicită a teoriei; 3. alegerile făcute de angajați nu sunt întemeiate pe evaluări probabilistice complexe așa cum postulează teoria; deciziile angajaților sunt influențate de rezultate nerelevante, contrar postulatelor modelului; 4. teoria nu face diferența între alegerile realizate
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
la animale/.../cu nisipul ce mai furnică în CREIER/fiindcă sînt foarte inteligent/ și în întuneric” („În gropi fierbe viața roșie“). Ca și în cazul lui Vinea („Dintr-o vară“, „Dicteu“, „Tuzla“ ș.a.), tînărul Tzara descoperă, prin breșele discursului simbolist, tranzitivitatea realului. În substanțialul său studiu despre dimensiunea tranzitivă a poeziei moderne, Gheorghe Crăciun făcea următoarea observație: „Chiar și atunci cînd Tzara își ia în serios vocația de disident al logicii gramaticale, lumea din care el pleacă și în care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
restrâns vizibil, astfel încât aceasta a ajuns să se confunde - mai mult decât oricând în trecut - cu lirismul pur. Pe bună dreptate Alfonso Berardinelli - criticul italian preocupat, poate la fel de mult ca și Gh. Crăciun în spațiul nostru, de efectele ciocnirii „aisbergului” tranzitivității poetice cu „Titanicul” poeziei reflexive - susținea că „până și poeticile inclusive și aglutinante, ca acelea ale lui Whitman sau Rimbaud, antiintelectualiste și vitaliste au deschis calea enumerării haotice și dicteului automat: altfel spus, acelor forme de extremism antidiscursiv care au
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fi gândită nici propriu, nici corect”198. 2.2.1 Dincolo de denotațietc "2.2.1 Dincolo de denotație" În încercarea de a-și susține teza conform căreia limbajul poeziei este, în același timp, un spațiu al denotației și al conotației, al tranzitivității și al reflexivității, și de a demonstra că prevalența unuia dintre cei doi termeni poate deveni chiar criteriul de elaborare a unei tipologii poetice, Gheorghe Crăciun desfășoară o serie de argumente, unele extrem de convingătoare, altele într-o mai mică măsură
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
al terminologiei cel puțin, se dovedește cuplul cvasi-sinonim tranzitiv/reflexiv, împrumutat din binecunoscutul studiu al lui Tudor Vianu, Dubla intenție a limbajului și problema stilului. Vianu, cum știm, sesiza caracterul tranzitiv al limbajului uzual, dar excludea cu totul ideea de tranzitivitate din câmpul poeziei, acceptând-o doar ca pe o dimensiune a prozei. 2.2.2 Dubla intenție și „fantasma” referentuluitc "2.2.2 Dubla intenție și „fantasma” referentului" Pentru a face inteligibilă concepția stilistică pe care se bazează demersul său
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de a rămâne fidelă realității, de a fi, cu alte cuvinte pe de-a-ntregul tranzitivă. În primul rând, pentru că, dacă menținem opoziția tranzitiv/reflexiv în interiorul semnificației, așa cum ne obligă o minimă rigoare (ar fi cu totul inadecvat să vorbim despre tranzitivitate ca despre o dimensiune exterioară literaturii, din moment ce nu este exterioară limbajului), și nu uităm nici o clipă că funcția de reprezentare este una mediată (verba significant res mediantibus conceptibus, afirmau deja filosofii scolastici)220, atunci cu greu am putea susține că
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
223. Totuși, în privința binomului tranzitiv/reflexiv se pot formula, cum am arătat deja, anumite rezerve. În primul rând, trebuie precizat că, deși specialiștii au separat demult problemele legate de sfera semnificației de cele ce țin de sfera referinței, conceptul de tranzitivitate lasă, într-un anume sens, loc ambiguităților. În mod paradoxal, fereastra deschisă către lume, în transparența căreia privirea întâlnește (fie și prin medierea conceptelor) lucrurile, trimite, în cazul celei mai descriptive poezii, ca și în cazul celei mai intranzitive, la
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
contingent (a curs multă cerneală pe tema esenței atemporale a limbajului poetic!). Așa cum, pe bună dreptate, observa Antonio Russi 230, sub numele de discursiv sau de proză modernii au exclus de fapt dimensiunea comunicativă a expresiei, altfel spus transparența sau tranzitivitatea sa. Suprimarea fluxului discursiv, colajul în spiritul lui Borroughs, tăcerea, pagina albă constituie, în acest sens, doar câteva exemple peremptorii 231. Experiența extremă a lui Mallarmé, având ca etapă obligatorie de-realizarea referentului (când Mallarmé spune „une fleur”, se cunoaște
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
asemenea perspectivă - caracteristică, în fond, nu numai pentru producția poetică recentă - este susținută, la nivel ontologic, de o atitudine de deschidere față de realitate. Este vorba, cu alte cuvinte, de acea tendință, admirabil definită de Robert Duncan, care tinde să privilegieze tranzitivitatea limbajului și a lumii: De o importanță fundamentală pentru o definiție a poeticii la care încerc să o propun este convingerea că ordinea pe care omul poate reuși să o impună lucrurilor din jurul său și propriului său limbaj rămâne insignifiantă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sunt în egală măsură valabile pentru poezie ca și pentru proză. Acest aspect costituie, cel puțin la o privire superficială, un avantaj pentru cine ar încerca o sistematizare a tendințelor noii poezii, aceea care mizează pe valorile mimesis-ului și ale tranzitivității. În realitate, dificultățile ce rezultă de aici nu sunt deloc neglijabile. Conform unei opinii larg acceptate, într-o primă etapă din evoluția literaturii, proza ar fi fost învăluită în discursivitatea funciară a poeziei și, în consecință, „constituirea sa în literatură
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
semnificativă”239. Ținând cont de aceste observații, ne putem da seama că și în cazul producției poetice de care ne ocupăm - aceea care urmărește să creeze o lume, utilizând adesea procedee narative, prozastice (și prozaice), fără a neglija conținutul și tranzitivitatea sensurilor -, esențială rămâne, până la urmă, regula care separă proza de poezie. „Recurs în procesul poeziei moderne”, subtila postfață a lui Mircea Martin la studiul lui Gh. Crăciun consacrat poeziei tranzitive, conține o remarcă esențială în acest sens: ...poezia transparentă, directă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
prima vedere o dovedește și faptul că, deși se situează la antipozii „liricii moderne”, așa cum a fost ea definită de Hugo Friedrich, acest tip de poezie nu poate fi adecvat definit prin recursul la criterii ca acela al „transparenței” sau „tranzitivității”. Mai potrivit ar fi poate termenul de translucid 242 (care, putând fi interpretat, după împrejurări, ca „semitransparent” sau „semiopac”, se sustrage principiilor maniheiste ale logicii lui „sau... sau”). Vom prefera însă, pentru moment, să vorbim despre un teritoriu (de-altminteri
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
dubiu faptul că, prin recursul la formula „biografistă”, Lowell inaugurează cu adevărat o poezie de largă respirație, în schimb poate trece neobservată împrejurarea că rețeta sa poetică implică și o reflecție asupra transparenței și a autenticității, asupra posibilităților și limitelor tranzitivității, în general. Iată, de pildă, cum își definește el metoda de creație, într-un pasaj care tematizează tocmai tensiunile dintre realitate și invenție, dintre autenticitate și ficționalitate: Am inventat fapte și am schimbat lucruri și întregul echilibru al poemului a
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de reacție, de replică la o întreagă tradiție încărcată de responsabilități în raport cu mitul, cu metafizica și invariantele atemporale. Toate acestea, chiar devenite categorii negative, continuă să exercite o presiune considerabilă. În plus, tocmai prin situarea pe linia de interferență a tranzitivității cu reflexivitatea, scrierile autorilor europeni subminează implicit orice încercare de a trasa frontiere stabile între cele două modele, neutralizează mai toate opozițiile ireconciliabile demonstrând că, în ultimă instanță, între evocarea realului și reflecția asupra posibilităților limbajului nu există o prăpastie
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a explica „fobia” aceasta față de eul propriu (corelată, firesc, cu opțiunea pentru pura subiectivitate ce are ca patrie limbajul și visul) prin repulsia provocată de textele propagandistice din deceniul anterior, din care transpar cu claritate nu atât implicațiile negative ale tranzitivității, cât pericolul dispariției definitive a adevăratei poezii. În plus, nu trebuie să trecem cu vederea împrejurarea că, la Nichita Stănescu vom întâlni îndeajuns de numeroase poeme în care delirul imagistic și jocul liber al semnificațiilor cad în planul secund, fiind
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de acest fel se simte inaderența clară la un anumit tip de poezie (cea modernistă), dorința de reîntoarcere la comunicare, la catifelarea vocii, la anumite procedee care multă vreme au fost considerate apanajul exclusiv al prozei (epicul, mimesisul, dialogismul, verosimilitatea, tranzitivitatea), dar și - în consonanță cu spiritul obsedat de imanență al lumii postmoderne - aspirația (utopică!?) de a impune un nou construct al realității, unul de o uriașă complexitate și eterogenitate. Acest construct ar fi conotat, după cum afirmă Gh. Crăciun, pe lângă variatele
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
apreciat și tranzacționat pe piață” (p. 678). Pe măsură ce schimbul devine reciproc, se formează Încrederea și, de asemenea, se creează premisele pentru transferul de informații strategice și mecanisme comune de soluționare a conflictelor (Larson, 1992). Acest proces de reciprocare formează prin tranzitivitatea relațiilor, spune Uzzi (1997), o rețea socială de legături bazate pe reciprocitate și pe implicarea acțiunii economice Într-un complex de relații bazate nu doar pe interese economice, ci și pe atașamente de prietenie și chiar altruiste. Perspectiva implicării acțiunii
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
mai sus. În (1970a), (1970b) Sen formulează o teoremă de imposibilitate pornind de la cerințe, aparent mai slabe decât cele ale lui Arrow. Funcția nu mai este una de bunăstare socială, ci una de decizie socială (se folosește aciclicitatea și nu tranzitivitatea), în domeniul acesteia continuă să fie toate combinațiile logic posibile de preferințe individuale minimal-raționale (domeniul universal), unanimitatea continuă să fie o valoare care trebuie reflectată în preferința socială (condiția Pareto slabă). Noutatea constă în eliminarea condiției de nondictatură și a
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
socială), i.e. tranzitivă și completă<footnote Numele de funcție de bunăstare socială era deja folosit de Bergson și Samuelson, însă la Arrow aceasta este definită diferit. Pentru detalii, a se studia partea a treia a acestei lucrări. footnote>. Deoarece completitudinea și tranzitivitatea sunt insufi ciente pentru a garanta orice formă de protecție și echitate<footnote O relație de preferință socială, tranzitivă și completă, spune doar că va exista o alternativă preferată social, i.e. mulțimea maximală socială va fi nevidă, dar nu spune
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
singură persoană își modifică preferința în favoarea unei alternative sau a alteia, atunci aceea va fi preferată social. Condițiile lui May sunt mai tari decât cele ale lui Arrow și de aceea regula majorității îndeplinește toate condițiile Arrow, în afară de aceea a tranzitivității preferinței sociale. În ceea ce privește rezultatele publicate de Gibbard în (1973) și Satterthwaite în (1975), acestea demonstrează că orice regulă de preferință socială (orice sistem de vot în acest caz) care satisface condiția domeniului universal și pe cea a neutralității este fie
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
dacă și numai dacă, într-o mulțime finită de alternative, oricare ar fi două alternative diferite, relația indică fie că prima este preferată celei de-a doua, fie că aceasta din urmă este preferată celei dintâi. [d.1.x.7*]: Tranzitivitate (T). O relație slabă de preferință este tranzitivă, dacă și numai dacă, într-o mulțime finită de alternative, dacă prima alternativă este preferată slab celei de-a doua, a doua este preferată slab celei de-a treia, atunci prima este
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
de bunăstare socială, cât și funcțiile de decizie socială sunt reguli de alegere colectivă, i.e. pentru fiecare configurație de ordini individuale specifică o singură relație de preferință socială. Diferența dintre cele două este aceea că funcțiile de decizie socială solicită tranzitivitatea preferinței sociale, în vreme ce funcțiile de decizie socială solicită doar aciclicitatea acestora. [t.1.x.1*]<footnote [t.1.x.1*] este lema 1*l din [Sen, 1970a, p. 16]. footnote>: Dacă R este reflexivă și completă, atunci o condiție necesară
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
t.1.x.1*]. Necesitate: Presupunem că R nu este aciclică, deci că există o submulțime de alternative în X, pentru care. Din [o.1.x.1*] știm că dacă, atunci mulțimea de alegere este vidă<footnote Ceea ce arată că tranzitivitatea este suficientă pentru a avea o mulțime de alegere nevidă atunci când R este, de asemenea, reflexivă și completă. O implicație a [t.1.x.1*] este aceea că tranzitivitatea nu este necesară. footnote>. Este, de aceea, clar că, și în
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]