154 matches
-
e dus de vânt." În atitudinea lui Celsus se prefigurează umbra "bătrânului" Mircea din Scrisoarea III: recurgerea la pace. "Sunt profet, Cezare" este un avertisment inoculat cu dibăcie: "numai omorând în tine acel sâmbure al răului, numai lepădându-te de trențele mărirei, numai cedând poți da pacea acestei lumi". Dacul gânditor oferă o soluție de echilibru, care lipsea epocii romane: "rivalul". Cu alte cuvinte nu poți fi o putere dacă nu ai un rival. Dacii nu se vor înfrânți, nu vor
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
vară se cearcă lut pe lut (se cearcă blidele de-s tari) și Dumnezeu rîde de toți. Dacă plouă în ziua de Moși de vară, are să fie anul bun. Mucenici La Mucenici să te afumi, să dai ocol casei cu treanță aprinsă, că e bună de mușcătură de șarpe. în ziua de Mucenici se fac niște colăcei cu nucă, numiți „mucenici“, și e bine ca în acea zi fiecare să bea patruzeci de pahare de vin, pentru fiecare din cei patruzeci
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
muntenești. Tatarii, văzând că Moldova-i sat fără câini, năvăleau și o prădau sălbatec, o despuiau... Străinii făcuseră cale bătută, hălăduiau, jecmăneau, batjocoreau, pângăreau Moldova și nimeni, nimeni nu le stătea împotrivă cu sabia, erau, doar "eliberatori". Moldova devenise o treanță, "Țara Nimănui". Și, pe deasupra haraciului, culmea umilinței, domnii netrebnici își cumpărau "protecția" vecinilor cu tot felul de peșcheșuri și plocoane; că atunci am pierdut și Chilia oferită în dar ungurilor, drept mulțămire pentru ajutor. Moldova era numai jale, sărăcie, moarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mușcat mâna ce te-a ocrotit! Asta ți-a fost recunoștința?! Nu! Nu!... strigă Voichița. Ba da! Ba da! Îți vei primi răsplata, curând-curând!... Ștefan e nestatornic în dragoste! Sătul de farmecele tinereții tale, te va lepăda ca pe-o treanță. Îl cunosc eu! N-ai fi nici prima, nici ultima ibovnică din viața lui. Voichița se îndreaptă cu mândrie, strigând: Nu! Nu-i adevărat! Nu-i sunt ibovnică! Ce nu?! Ce nu?! Ești! Ești țiitoarea Domnului! Toată Curtea șușotește! Voichița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înalt, puțin adus de spate, cu părul alb, lăsat să crească un pic mai lung decât ar fi trebuit, intră în încăpere. Vestă, cămașă albă, papion, pantaloni călcați la dungă, una perfectă, doar nu vă imaginați personajul îmbrăcat în niște trențe, nu?, un adevărat majordom care se încadra de minune în acel decor. Da, doamnă. Voce caldă, aproape murmurată, cele două cuvinte articulate corespunzător, respect bine dozat în ton, nimic ostentativ. Clasă. Jack, aș dori un coniac, te rog. Și ți-
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
asta... i-o uit sasului, care ne-a vândut ca Iuda pe Domnu Hristos? Am trimis iscoadă pe Niță - a Floarei, care știe a vorbi ca țiganii. El s-a uns cu funingine pe față și s-a îmbrăcat în trențe - așa va trece pe la moară să vadă acolo-s încă, or nu-s acolo. Dacă n-or fi, apoi pe desară ne-om duce pe la cumătru-meu sasul, ca să bem cu el câte - o fele de vin în sănătatea dumilor-sale
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de oțel... Apoi începu să se primble prin cămară... O oală de flori numai cu pământ era într-un colț... El turnă pământul afară... sub el erau monede de aur... C-un fel de aviditate el legă banii într-o treanță veche și-i puse în sân... Toate ce făcea i se păreau firești și totuși dacă s-ar fi întrebat de ce le face nu și-ar fi putut da socoteală... Avea instinctul neconștiu a unui animal, care face tot ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aer clipea, ca o pleavă [de] diamante, câte un fulg de ninsoare, luna trecea în floarea chihlibarului pin nourii vineți, închegați p-ici, pe colo în bucăți rupte și negre, răriți și desfăcuți pe alte locuri în fâșii și-n trențe de argint, deasupra cerul cu bolta lui oțelită, pe strade în urma săniei se desemnau urme-n omăt, ca și când gelăul ar fi trecut lung, lung pe [o] podeală de tei... zurgălăii cailor de la sanie zângăneau în răstimpul treapătului cailor și în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și incrustații similare fixate pe numitul monument. Simone fiul lui Piero fiul lui Lorenzo Dolciati și rudele sale]. 41 Despre Sf. Iosif vezi C. Klapisch-Zuber, "Zacharie, ou Le père évincé. Leș rites nuptiaux toscans entre Giotto et le Concile de Trențe", în La maison et le nom. Stratégies et rituels dans l'Italie de la Renaissance (Paris, 1990), 151-183, în sp. 166-180, unde este notat că ziua de Sf. Iosif nu era sărbătorită în Florența până în 1508; și Carolyn C. Wilson, St
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
à l'histoire du blasphème [ÎI]", Bulletin d'information de la Mission historique française en Allemagne, 32 (1996), 67, 70, și 73; și G. Schwerhoff, Zungen wie Schwerter. Blasphemie în alteuropäischen Gesellschaften 1200-1650 (Konstanz, 2005), 266-278. 65 A. Dondaine, "Barthélemy de Trențe, O.P.", Archivium Fratrum Praedicatorum, 45 (1975), 79-105 (98). 66 J. W. Brown, The Dominican Church of Santa Maria Novella at Florence (Edinburgh, 1980), 81, cu referințe la n. 2 la manuscrisul memorialelor lui Vicenzo Fineschi la Santa Maria Novella
by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
etc. a fost folosit parțial și de Iorgu Iordan, care, în Stilistica limbii române (1944), furnizează o lungă listă de termeni peiorativi; pe lângă metaforele animaliere, apar aici boarfă, buleandră, cațaveică, chiftică, coardă, farfuză, feorțotină, marcoavă, mătrăgună, otreapă, parașutistă, pațachină, terfeloagă, treanță etc. In perioada comunistă, subiectul nu a mai putut fi tratat, din rațiuni de cenzură și pudibonderie oficială. L-a reluat parțial Edgar Radtke, într-un studiu despre termenii de desemnare a prostituatei în italiană, comparați cu cei din alte
Imaginea femei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6760_a_8085]
-
agentului sau a instrumentului (taxatoare, pocnitoare), generice și obiectualizate (marfă, bucată). O sursă stabilă de metafore insultătoare este cea a „materialelor textile degradate": folosind termeni care în sensul propriu desemnează îmbrăcăminte ruptă, uzată, eventual resturi folosite pentru curățenie: boarfă, buleandră, treanță, zdreanță etc. Unele merită o discuție aparte, așa că voi reveni asupra subiectului.
Imaginea femei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6760_a_8085]
-
bieți muritori, declinându-l prin diverse dative și genitive, lucru cu care adevăratul soare n-ar fi nicicând de acord, apoi aceleași cârpițe ale cuvintelor nu ne oferă totuși păpușile soarelui. Cu toate astea, este vorba de unele și aceleași trențe care semnifică ceva. Însă dat fiind că, în mod direct, ele nu oferă nimic conștiinței, nepotrivindu-se în jocul cu păpuși, aceste combinații libere, ca joc al vocii dincolo de cuvintele propriu-zise, le vom numi limbaj transrațional. Deci, limbajul transrațional este
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
care mai dispunea, și care ar fi fost mai la locul lor prin redacții decât în defilări de stradă. Prudența i-a ocrotit pe aproape toți, cu excepția lui Perahim și a Paraschivescului, care au defilat în marea piață "cu o treanță vopsită în roșu"... Nimic de mirare când, în iulie 1945, MRP constată, oricât n-ar vrea s-o admită: "discordanța (sau divorțul, sau îndepărtarea sau doar tensiunea) între principiul democrației comuniste și aplicarea lui. Poporul așteaptă cu totul altceva de la
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
un soldat: mă bag în famelia mă-tii. Lumea interlopă și suburbană a lui Eugen Barbu nu înjură. Cînd e cazul, hoții și gunoierii se insultă ceremonios ca niște prelați. Ucenicul își exprimă disprețul cu vorbe blînde: ca mielul ești, Treanță. Tu în pat ai să mori. Blestemul pentru niște oameni de acțiune ca tîlharii e moartea bună. Alt personaj, un vînzător ambulant de ziare din zona Gării de Nord, își cîștigă existența și amintind, ca o piază rea: ai să mori, ai
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
este numit în familie și de către amici Pașa. Olguța adoptă și ea porecla. Poreclele de la Ionel Teodoreanu sînt tandre și amuzante. În Groapa lui Eugen Barbu însă, bandiții se denumesc între ei fără menajamente. Un hoț bătrîn și molatic e Treanță, Sandu Mînă-Mică și Nicu Piele întregesc haita. Șeful e numit Starostele și la capătul opus al ierarhiei e Paraschiv, zis pentru început Ucenicul. Ajuns la pușcărie, Ucenicul e întrebat în derîdere cum îl cheamă. Răspunde cu tupeu: Zexe mă cheamă
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
propriul penel. Pictură să nu e naivă. Că printr-o transfuzie de sânge, isi extrage vitalitatea din corpul robust al operei scrise. Atunci cand Ionesco a obosit să scrie, s-a apucat să picteze. “J’en avais assez de mots après trențe ans de pièces”1. A obosit să scrie, sau cuvintele - cuvintele lui, sau pur și simplu cuvintele - au obosit? Ca pictor, Ionesco a pornit de la zero. A transferat însă în pictură toate ideile și obsesiile pe care până atunci le
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
Pictorul excentric Alexandru Pallă este numit familiar Pașa. Olguța adoptă și ea porecla. Poreclele de la Ionel Teodoreanu sînt tandre și amuzante. În Groapa lui Eugen Barbu însă, bandiții se denumesc între ei fără menajamente. Un hoț bătrîn și molatec e Treanță, Sandu Mînă-Mică și Nicu Piele întregesc haita. Șeful e numit Starostele și la capătul opus al ierarhiei e Paraschiv, zis pentru început Ucenicul. Ajuns la pușcărie, el e întrebat în derîdere cum îl cheamă. Răspunde cu tupeu: „Zexe mă cheamă
Personajele. Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4896_a_6221]
-
e tovarășu’ ?... Păi bine, tovarășe, ce fel de conștiință de clasă ai dumneata ? Faci jocul chiaburilor, te dai cu popii, în loc să vii cu noi ? - Tovarășu’ contabil, ia pune-l în porție și dă-i niște haine ca lumea. Ce-s trențele astea pe el ?!... Să vină alături de noi. Va duce muncă de lămurire cu individualii ăștia. Ce predici !... Uite, tovarăși, așa scăpați oamenii în ghiarele dușmanilor. Dintr-o privire, șeful îi zdrobi sub povara vinovăției lor pe toți. Era limpede că
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Rodica Zafiu În desemnarea depreciativă a prostituatei (dar și a "femeii imorale" și a femeii în genere), o zonă metaforică specifică și foarte rezistentă este cea a "obiectului (de îmbrăcăminte) uzat": boarfă, gioarsă, buleandră, treanță, zdreanță, ștoarfă etc. Cel mai cunoscut și mai folosit termen din întreaga serie este boarfă, care aparține în prezent lexicului familiar, cu sensul destul de general de "obiect de uz personal" (nu numai de îmbrăcăminte) și cu o conotație ironică și
Metafora obiectului uzat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6739_a_8064]
-
în vîrful picioarelor și, întinzînd mîna, ajunse cu vîrfurile degetelor la o distanță de un centimetru de culme. „La naiba, la naiba, la naiba, la naiba, la naiba“, bolborosi el cu tristețe privind stînca întunecată în locul în care despica o treanță albă de nor. O figură răsări brusc peste margine și-l privi. Era o față mică, rotundă, ridată, aproape fără sex, și șocul apariției aproape îl făcu pe Thaw să-și piardă echilibrul. îi trebui o clipă să-l recunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
luminată și începu să urce, simțind cum piciorul calcă iarba aspră și se poticnește din cînd în cînd de ciobori de cărămidă. Cînd ajunse la foc, din acesta mai rămăseseră doar cîteva flăcărui și o grămadă de bețe carbonizate și trențe. Bîjbîi cu mîna pe pămînt pînă găsi cîteva resturi de carton și hîrtii, și le puse pe foc împreună cu o mînă de ierburi uscate pe care le smulse. Izbucni o flacără înaltă, și o urmări de dincolo de lumina pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ajunge, și cerul chiar l-ar coborî să poată. Și unul moare și cellalt, dar cum? Nu poți da pace dac-asculți glasul răzbunării, nu pace de răspunzi provocărei, numai omorând în tine acel sâmbure al răului, numai lepădîndu-te de trențele mărirei, numai cedând poți da pace acestei lumi. Sânt profet, Cezare... nu te bate cu dacii. [ÎMPĂRATUL] Asta-i toată înțelepciunea ta? [CELSUS] Toată-nțelepciunea - da. Toată prevederea - nu! Acest popor a început să miște lumea. Cu căderea lui va
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sărman călugăr Ce scări acum clădește din pietre și din bulgări, Din stînce năruite, la acel templu? [PRINȚUL] Da. [MAGUL] E un om neferice... C-o vorbă, soarta sa: Avu dorinți gigantici. Fiind născut sărac, Azi doarme-n pat de trențe, drept perină - un sac; Desculț îmblă pe uliți, de visuri, mintea-i plină; {EminescuOpVIII 307} Gândea că lumea-ntreagă la dânsul o să vină, Și-n lungile-i mizerii, ca-n mare cufundat, Visa de lumea-ntreagă c-a fi încoronat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
era dor De scările de marmuri, de-a tronului covor. Acel cap trist și palid coroană vru să poarte, Acei umeri voit-au să duc-a lumei soarte Și azi pe cap el are un negru comanac, Pe umerii lui trențe ș-o rasă de șiac. Se-ntoarse apoi foaia. Cu greață și scârbire, Dup-o junie vană, el merse-n mănăstire; Îi păru-atunci că lumea e toată joc de cărți; El capul și-l cufundă-ntr-a lumei sfinte cărți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]