28,662 matches
-
Mircea Scarlat răspunde exigențelor care stau în fața noii critici și care dau contur relației sale cu marea literatură; nu știu dacă demersul critic poate viza "Adevărul", cum spune autorul în notele preliminare, dar este cert că această carte reprezintă "o treaptă" spre acel Adevăr, adică exact ceea ce a dorit Mircea Scarlat. Studiul său se întemeiază pe definirea bacovianismului pe care îl consideră "expresia unei practici literare irepetabile". Sintagma este de mai multe ori semnificativă; ea cuprinde sensul experienței literare (și existențiale
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
Gheorghe Grigurcu Această mistificare a lui a fi reprezintă stigmatul demonic al mentalității comuniste. Mistificare ce cunoaște o serie de trepte temporale, de amînări cu alură sacrificială, care, pierderi în absolut fiind, vor să treacă drept un tribut obligatoriu plătit eliberării. Îmi imaginam, ne mărturisește dl. Șora, că zece-cincisprezece ani, cel mult două decenii ar putea fi sustrași unei generații (botezate
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
drept el, să trăiești valorile sale - nu raportîndu-le la cele ale tale, ci în calitatea lor de extraneitate, de valori ale altuia -, a-l adopta, însușindu-ți durerile și împărtășindu-i bucuriile, trăindu-i, mai exact zis valoarea, iată ultima treaptă sau cea dintîi dacă vreți și cea în care se împlinesc final toate celelalte trepte ale înțelegerii omenești șs.a., I.F.ț". în fața fanatismelor (de care și valorile înseși se fac vinovate, prin "această primejdioasă toană a exclusivismului") care au
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
lor de extraneitate, de valori ale altuia -, a-l adopta, însușindu-ți durerile și împărtășindu-i bucuriile, trăindu-i, mai exact zis valoarea, iată ultima treaptă sau cea dintîi dacă vreți și cea în care se împlinesc final toate celelalte trepte ale înțelegerii omenești șs.a., I.F.ț". în fața fanatismelor (de care și valorile înseși se fac vinovate, prin "această primejdioasă toană a exclusivismului") care au bîntuit "cel mai simplist, cel mai inchizitorial secol" (citatul face parte dintr-un articol publicat
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
mulțumesc” - i-am spus iar. Atunci am băgat de seamă că un alt individ, asemenea primului, mă privea de la vreo cinci metri distanță, În direcția gării. În timp ce mașina care nu era taxi demara, am luat-o cu pas alert spre treptele de la intrarea În gară. „Unde mergi, bă, tămâie!” - m-am auzit atunci interpelat. Mi-am Întors fața spre individ și l-am privit mai bine. E oare „politically incorrect” să spun că omul era un tânăr țigan? Fără nici o vorbă
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
că omul era un tânăr țigan? Fără nici o vorbă, mi-am văzut de drum, cu un pas și mai alert. Din spate, l-am mai auzit o dată, strigând: „Tămâie, unde mergi?” Colegul lui, pe care-l evitasem apropiindu-mă de trepte În diagonală, a intervenit și el: „Da' un ban n-ai?” De data asta, i-am lăsat doar cu Întrebările. Am 49 de ani și sunt Într-o formă fizică nici foarte bună, nici foarte rea, ci pe undeva pe la
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
Da' un ban n-ai?” De data asta, i-am lăsat doar cu Întrebările. Am 49 de ani și sunt Într-o formă fizică nici foarte bună, nici foarte rea, ci pe undeva pe la mijloc. Am fost capabil să sar treptele de la intrarea În Gara de Nord, trei câte trei, cu o valiză de 22 de kilograme În mână, după o călătorie care Începuse la Montréal cu 16 ore mai devreme. Am executat această probă atletică urmărit din priviri de doi țigani tineri
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
lui Hoffmann, tot mai des, Antonia pare a fi doar prețul pentru șansa de a interpreta Olympia și Giulietta - roluri cu adevărat interesante). Suava Antonia reprezintă încă o încercare eșuată a Olympiei de a-l cuceri pe Hoffmann. Și o treaptă în procesul de a se cuceri pe sine. Nici un om (în speță, o femeie) dotat(ă) cu caracter și minte nu suportă rolul de marionetă. De aici - fisura din mijlocul rolului. Și cheia pe care, disperat, Coppelius o mai răsucește
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
ar fi fost dacă CTP ar fi declarat că își dorea această funcție? După părerea Cronicarului, redactorul șef al Adevărului a reacționat cinstit-diplomatic după ce a fost ales președinte al Clubului Român de Presă. Explicația lui a fost construită în două trepte. Nu și-a dorit această funcție pentru că e o responsabilitate în plus. Afirmația e acoperită de observația lui CTP că el, un ziarist de prima linie, va trebui să fie mai diplomat decît pînă în prezent. Mai mult, că această
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14128_a_15453]
-
făcusem stagiul la Regimentul 4 Roșiori "Regina Maria". A venit războiul care m-a mobilizat fiind trimis ca magistrat la Curtea Marțială din Odessa - un oraș splendid, pe țărmul Mării Negre, admirabil, franțuzesc; era plin de case princiare, cu scări cu trepte de marmură ce coborau până în mare. O frumusețe! La Operă se pregătea intens premiera "Cyrano de Bergerac" cu Ion Iancovescu, și eram nerăbdător să-l aplaud... când s-a întâmplat o uriașă tragedie la Odessa - o explozie la comandamentul care
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
și care încă nu s-a cumpănit. - Avem mari valori, de unele am pomenit aici; am fi putut face mai mult în cultură dacă nu traversam o astfel de perioadă nefastă? - Sigur că da. Am făcut parte - firește, cu multe trepte mai jos - dintr-o generație de aur: cu Mircea Eliade, Petru Comarnescu, Noica, Cioran, dar mai ales Mircea Vulcănescu - numărul unu al generației noastre, și care a murit în pușcărie salvându-și colegul de celulă bolnav, transformându-se creștinește într-
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
sunt din ce în ce mai mulți. Îi recunoști dintr-o ochire: sunt dominați de-o imperceptibilă, crispată neliniște (reflex permanent al vinei nemărturisite), sentiment ce virează fie spre cea mai scârboasă slugărnicie în fața "superiorului", fie într-o aroganță inflexibil-disprețuitoare pentru cei aflați sub treapta lor socială. De vreun an și ceva au inundat canalele de televiziune, paginile ziarelor și radiourile. Roboței de subsol, cu defect de fabricație, ei își găsesc, în fine, legitimitatea, după ani îndelungați de marginalitate, nesiguranță și difuză teroare. Noua categorie
Mutanți în țara lui Ca-și-cum by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14159_a_15484]
-
Și-atunci, prin acel Roadevin, mama mi-a trimis un bilet. Repede, am lăsat fizica și-am alergat acasă. Cînd am ajuns în apropiere, ciudat, mi s-a părut că toată casa era inundată de o lumină... Am alergat pe trepte, am intrat... Înăuntru era el, Panait!... D.T.: - Îl vedeați pentru prima oară! M.P.I.: - Da... nu-l mai văzusem în viața mea... Despre el, la Brăila, se vorbea ca despre o legendă... Nici nu știam... nu eram sigură că există în
Interviu inedit cu Margareta Istrati - aprilie 1980 by Daniel Tei () [Corola-journal/Journalistic/14198_a_15523]
-
a încheiat dramatic, în 1948, prin arestarea lui Constant Tonegaru, dar ideea rezistenței prin cultură nu a fost abandonată. Iordan Chimet a continuat să scrie texte parabolice care s-au bucurat de real succes în țările socialiste aflate pe o treaptă superioară de liberalizare (Cehoslovacia, Polonia), dar și în Occident. La 5 noiembrie 1986 (în preajma aniversării ";Revoluției din octombrie"), Iordan Chimet realizează la Biblioteca Americană din București un spectacol dedicat cuceririi Vestului american care se transformă într-o sui-generis manifestație anticomunistă
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
zbori./ Voi, plante, animale, fructe, flori/ mi-ați tălmăcit cuprinsurile lumii". Fiecare rondel se instituie ca una din fațetele zarului la finala sa aruncare, cu apriga, în fond, dorință de a mai fi, care pretinde timpului încă o creditare: "Pe treapta cea de jos a scării/ mai poposesc pentru-un răstimp./ Nu mai e vreme să mă plimb/ până la malurile mării(...) atât cât să dau foc țigării/ și-n fumul ei, ca într-un nimb/ să lunec dincolo de timp/ spre pragul
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
poposesc pentru-un răstimp./ Nu mai e vreme să mă plimb/ până la malurile mării(...) atât cât să dau foc țigării/ și-n fumul ei, ca într-un nimb/ să lunec dincolo de timp/ spre pragul cel de sus al zării// Pe treapta cea de jos a scării." Dansant, cu reverențe, de felul său, rondelul se potrivește puțin cu "chipul știut", cu excepția împrejurării în care vocea ce întâmpină nu ridică scutul unei anumite sfidări, în speță nu intimează un cântec de laudă vieții
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
și am reacționat așa de urât, încât după aceea nu s-a mai întâmplat niciodată. Dar asta nu înseamnă că nu l-am respectat. - V-a fost un model? - Când am spus că l-am respectat, mă refeream la o treaptă mai jos; de pildă, când îi ceream bani, îmi dădea întotdeauna, dar nu prea îndrăzneam, preferam să-i cer mamei care însă voia să știe întotdeauna pentru ce, dacă nu-mi ajung mai puțini. El nu întreba nimic, dar aveam
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
nemernici puși pe furtișaguri, nespălați, lăudăroși etc.; dovedind deci aceste păcate prea omenești, Paul Johnson vine în întâmpinarea secolului al XXI-lea, când nimeni nu mai e dispus să recunoască "supremația geniului" și adulația față de idee, demolând chiar și ultima treaptă a postamentului. Nu spune nimeni că din vremea lui Platon, când filosoful era considerat potrivit să conducă, lucrurile nu s-au schimbat. Au fost destule experiențe care să demonstreze că filosoful e și el om ca toți oamenii, supus greșelii
Cartea străină by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14262_a_15587]
-
fragil ascuns într-o virilitate jucăușă, plină de giumbușlucuri. Mereu aceeași și de fiecare dată alta. Ce fel de artist e Victor Rebengiuc? Iaca, așa, un fum care-ți rămâne impregnat . Cred că pentru el ar trebui inventată o nouă treaptă, undeva dincolo de noi. Să joci cam o sută de roluri și să fii de fiecare dată autentic, nu-i lucru ușor. Și mai e ceva care mă fascinează la el: e nemaipomenit de normal, de firesc. Toți care-l vor
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
nu tocmai facil - alchimia - maniera în care este scris s-a dovedit mai accesibilă și comercială (păstrînd proporțiile termenului). Inevitabil acest lucru se regăsește, amplificat, însă, și în spectacol. Traseul lui Santiago este punctat schematic prin cîteva povești (cărți), dispar treptele inițierii pe care o parcurge și, în consecință, este atenuată evoluția protagonistului, apropierea lui de tainele alchimiștilor: Sufletul Lumii, Legenda Personală, Piatra filosofală, Taina Fericirii ș.a.m.d. Linearitatea și monotonia succesiunii întîmplărilor sînt sparte de atmosfera și de tot
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
Jilăveală). Sau următoarea imagine a unui monument venețian, în care genuflexiunea pietății se îmbină cu percepția elementară, precum un indice, aparent eretic, al autentificării întru uman: "O cale, așadar, ce te scoate spre azur, după/ cîteva întortocheri umbroase;/ spirale, sau trepte, cum vezi și pe zidurile/ mînăstirilor din Bucovina,/ și totul miroase a lemn proaspăt geluit a/ prisacă, a clei și a talaș;/ nu a lagună, pe unde trec impasibile bărcile,/ cu cele șase lame, sestriere,/ și cornul venețian la proră
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
și gesturile primesc concretețea verbului. Pe pămînt? Da, și pe pămînt, în unele locuri. Ai nevoie numai de șansă ca să se producă revelația lor, ca să se arate. Drumul spre ele te scoate din ordinar și te conduce spre extraordinar, urci trepte spre anumite întîlniri, treci probe ca în basme. Eu am întîlnit un astfel de loc, de curînd. În deșertul arid al Bărăganului, foarte aproape de București există o insulă de verde, de apă, răcoare și generozitate în care timpul se dilată
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
impulsul, sau ideea cu care Bellow a pornit la scrierea acestui roman. Cele 252 de pagini par doar preliminariile pentru un alt proiect. Se creionează inițial un personaj interesant și de o anume anvergură, dar acesta va întârzia rigid pe treapta unor repetitive și circulare precizări. Avantajele sale în raport cu ceilalți sunt, la urma urmei, prea categorice și prea bine aliniate în logica argumentării pentru a nu deveni și neverosimile. În cea de-a doua jumătate a romanului, autorul renunță de altfel
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
spațiul dezafectat al unei sinagogi vechi și am stat "la vorbă despre Vlad Mugur". Tot atunci am urmărit un film scurt realizat în atelierul de la München al lui Helmuth Stürmer de către scenograf și fiul său, Frank Stürmer, coborînd cele "11 trepte pentru Vlad", unsprezece fiind cifra favorită a Meșterului, 11 trepte care ne conduc într-un spațiu extraordinar, plin cu cărți, obiecte, machete din spectacole, instalații ș.a.m.d. Acolo au lucrat ani în șir, împreună, Vlad Mugur și Helmuth Stürmer
Loialitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15115_a_16440]
-
vorbă despre Vlad Mugur". Tot atunci am urmărit un film scurt realizat în atelierul de la München al lui Helmuth Stürmer de către scenograf și fiul său, Frank Stürmer, coborînd cele "11 trepte pentru Vlad", unsprezece fiind cifra favorită a Meșterului, 11 trepte care ne conduc într-un spațiu extraordinar, plin cu cărți, obiecte, machete din spectacole, instalații ș.a.m.d. Acolo au lucrat ani în șir, împreună, Vlad Mugur și Helmuth Stürmer și, după '90, a poposit și Lia Manțoc. Cineva spunea
Loialitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15115_a_16440]