9,583 matches
-
și la Anania: amândoi bătrâni, cu părul alb, numiți în timp ce păstorea Simion în Biserică, prinși și puși în lanțuri odată cu el (Sozomen, II, 9). Atunci Pusicius, care era acolo ca mai mare peste toți angajații regelui, văzândul pe Anania cum tremura pe când se pregătea să moară, spuse: Închide puțin ochii, bătrâne, și fii sigur că în curând îl vei vedea la față pe Hristos”. (Casiodor, Istoria bisericească tripartită, cartea a III-a, capitolul II, în PSB, vol. 75, p. 114) „Se
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
procedee de caznă, ca să nu se dea bătut, cu toate că adeseori el a fost nevoit să se dea învins”. (Eusebiu de Cezareea, Martirii din Palestina, XI, 1-j, k, în PSB, vol. 13, p. 415) „Mucenicul nu vedea primejdiile, ci cununile; nu tremura în fața loviturilor, ci număra recompensele; nu se uita la călăii care îl chinuiau aici jos pe pământ, ci vedea cu mintea pe îngeri, care-l aplaudau sus; nu se uita la vremelnicia chinurilor, ci la veșnicia răsplăților”. (Sf. Vasile cel
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
succesului marii vitalități ce i se refuză: "astfel el midoff îl bîntuie pe mopete, și prelung îi/ înconjoară însingurarea cu cîte o rună/ a seninătății, ca cele scrise pe zidul lent năruit/ ale templului îngropat în ierburi. Pe mopete/ așadar tremură acuma în lună scrierea cu tăinuit// înțeles a lui el midoff care, pe îndelete, / a vrut să spună acolo un adevăr. astfel noaptea mopeteină/ arde cu flăcări mici. iar el midoff trece - regească felină" (prezentarea lui el midoff). E un
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
condiția de om. Trupul și integritatea mintală îi erau în egală măsură amenințate: Nimic nu se mai petrece în minte.(...) Totul se petrece numai în această masă de carne, de obicei insensibilă, mută, inexistentă (...). Și eu sînt jalnică. Murdară, nepieptănată, tremurînd toată și înfometată. închisă într-o cușcă, în afara legii, în afara timpului, eram într-adevăr jalnică". Dublu înlănțuită, în celula temniței ca și-n trupul său cu o rezistență fatalmente limitată, Lena Constante își mărturisește gîndul ce-a salvat-o, gîndul
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
am gândit să îți dăm șansă să te afirmi cu cele mai fake haine, cu cea mai talentata atitudine și să te simți pentru o noapte cocalar. Impresioneaza-ti pitzipoaca cu un Red Bull dacă vrei să o faci să tremure și du-o la orgasm cu mirosul tău de whisky și transpirație. Dacă ești în până de ideei și nu știi cum să te îmbraci, cocalari.com are peste 2000 de trenduri lansate până în prezent. Acesta petrecere este un pamflet
Fake Fashion Party @ Club Office, 23 aprilie [Corola-blog/BlogPost/94477_a_95769]
-
din apă dormeau cu capu-afară. Pentru întâia oară peștoaice vinovate Se-nmlădiau sub valuri, se argintau pe spate. Nu ele, peștii numai săreau până departe. Iar trestia măreasă* tot timpul se-oglindea. Nu era vânt, dar toată ca mine tremura. Nu te-atingeai de mine, dar tremuram ca ea. Sub soarele în flăcări. Sus nici un strop de nor. Un rai era pe ape. Eram - cu trupul gol - Și eu nemuritoare, și tu nemuritor. * măreasă (regionalism) = făloasă, mândră și frumoasă ca
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
întâia oară peștoaice vinovate Se-nmlădiau sub valuri, se argintau pe spate. Nu ele, peștii numai săreau până departe. Iar trestia măreasă* tot timpul se-oglindea. Nu era vânt, dar toată ca mine tremura. Nu te-atingeai de mine, dar tremuram ca ea. Sub soarele în flăcări. Sus nici un strop de nor. Un rai era pe ape. Eram - cu trupul gol - Și eu nemuritoare, și tu nemuritor. * măreasă (regionalism) = făloasă, mândră și frumoasă ca o împărăteasă (de la: Măria Sa) b) Lacul Ca
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
de dincolo poate sunt lucruri neîncepute. sau sunt lucruri deja sfârșite. sau e un gol care mă privește holbat, așa cum privesc și eu dincolo prin fonta întunericului. totul e o pândă ascunsă, pregătind un atac iminent. lemnul podului începe să tremure și apele se trezesc dintr-un somn vrăjit. e un auz profetic ce simte o mare stingere. a fi sau a nu fi, acum e acum. fulgere și trăsnete colcăie în albiile munților. ceața și potopul de dincolo s-au
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/4520_a_5845]
-
în cuvinte adâncimea mierii și-i ungeam la subțiorile sufletului. Nu vi s-a spus o părere - că ați trecut ca o umbră de pasăre peste sistole și diastole dar fără să zburați. 4. Dâre de soare căzute-ntre fagi tremurau deasupra umbrelor, din urmă și de apoi. Prin sita lor - ah, iar și iar, fi-vom plecați de umbra și toamna din noi. Din melancolia pasului răsărea brândușa de toamnă, din rădăcina ei au zburat și-acele nostalgice păsări prelungi
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
c-un ochi mereu către viața din vis. Acea dorință mai clară decât o oglindă e-n ochiul pătimaș al brândușei. Acea dorință de a sorbi cerul brumelor, de a îndemna păsări prelungi către trestia inimii, de-a face să tremure-n dâre de soare căzute-ntre fagi, deasupra umbrelor, din urmă și de apoi, genele subțiate și pașii putreziți de veri întregi de frunze care au făgăduit de noi. Lângă vocea fără prihană și fără tihnă a izvoarelor. Și peste
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
liniștea rămasă După plecarea toamnei de mătasă Spre naltu-nchipuirilor castel; Nici așteptarea nu știa să fie, Iarna părea doar un târziu de gând, O depărtare albă și pustie Cu trup de vânt și haine de stafie Spre care fuge vremea tremurând; Doar lângă cer, pe-un nor de amăgire, Se aduna din unde și-ncropiri Un chip al meu de dincolo de fire, Neștiutor din slăvi să se deșire Către pământul umbrelor subțiri Poet timid Sunt un poet timid, îndrăgostit De glasul neștiut
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
flămândului, Fiul popii din Lancrăm, cu tăcerile lui, ale cereștilor Patimi, a răsărit din marea trecere prin nemărginirile gândului. În formă de elegie Sunt semne că vara lui Sânmihai se apropie. Sufletul meu cu prunii brumării și cu plopii e, Tremurat în azur, așteptând funigeii să-și țese Peste hotare pânzele lor, mai rare, mai dese. Încă umblu desculț pe drumul țării, încă nu bate bruma Și nu știu dacă sunt eu, cel de-atunci, ori cel de-acuma, Dacă mai
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
ghimpate pe gât în vreme ce mi-l închipui pe tata așezat la masă între cele două fiice numai ale lui. bastardele. surorile jumătate cum le numește gackel când nu ne aude nimeni seara înainte de culcare. praful îmi umple nările. aerul fierbinte tremură în falduri albastre dinspre marea ascunsă undeva departe. stau dreaptă în carul de luptă. șuvițe de piele împletite cu ghinturi plesnesc sacadat crupele cailor. dau ocol zidurilor cetății o dată și încă o dată și încă până când sunt atât de aproape încât
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
Viorel Mureșan cineva a spus despre lucruri că au porniri și temeri și spaime trăsnetul când ar cădea pe locurile joase atunci poezia tremurând între oameni ar avea aromele morții astfel gândi în ziua aceea și-n zilele ce au urmat poetul care povestea tuturor că intrând el odată cu un sac gol aruncat peste umăr să adune pietrele din cimitir și să clădească din
Spre faima poetului by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/5034_a_6359]
-
nou continent tineri îndrăgostiți mai puri ca roua ce cădea pe morminte și-acoperișuri dormeam îmbrățișați cu întunericul ignorând străzile ce alergau una după alta ignoram oratorii inculți ai piețelor zgomotul de roți și copite neștiutori de soarta celor ce tremurau la toate ucazurile ca iepurele pe arătură în ziua vânătorii ascultând la radioul cu galenă deciziile înțelepte ale guvernului ignoram fumul de pe scenele puterii eram doar niște mediocri figuranți printre ticăloși printre sfinți printre victime și martiri când deodată brusc
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
Lumina cernută cu măsura Vieții ce mi-o trăiești Smuls dintr-un fruct imperial Daca mi-e dor ce am să fac Te aud plîngînd lipsa mea În cercurile concentrice Ale devenirii tale Instabile Mari canioane împotriva ta Genele mele tremură Țin strînsă, sub pleoape, lacrima pentru Cel înstrăinat ca un sîmbure smuls Dintr-un fruct imperial Și îngropat într-un fruct de cenușă În aur? Alte rădăcini ies din pămînt Nu mi-e dat chipul îmbătrînirii Aceasta poate fi pedeapsa
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
multe bănci, unde adăstăm, dăruiți cu feluri de pălincă gingașă-n arome - de caise, de mere, de pere, sub plopi de-o parte și de alta. Nu știu de ce, străbunii par de față, din calea rătăcită ne salută, în vreme ce plopii tremură din frunze ușor. Un înțelept spunea: „plantele toate-s în somn, în chip firesc fericite. Omului spune-i copac umblător, iar pe copac numește-l om de-a pururi în picioare. ” Muzeografi hirsuți rotesc o lingură de lemn în prânzul
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
cu siguranță o văduvă vitează de vreme ce se întoarce cu o așa sacoșă burdușită din oraș, de la piață. Soldatul D. fu inundat din creștet până-n tălpi de o ciudată căldură și îi puse mâna pe genunchi văduvei M. care începu să tremure și să asude din creștet până-n tălpi. Soldatul D. se gândi că a îndrăznit prea mult și, răcindu-se din creștet până-n tălpi, își retrase mâna de pe genunchiul văduvei M. Văduva M. se gândi că nu este suficient de atrăgătoare
În tren by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/5554_a_6879]
-
Andrei Bodiu trece Pe lângă tine Tremurând cu bețele de aluminiu Scrijelind asfaltul. La poștă unul mai tânăr I-a spus că îl caută moartea Acasă și el se crede la schi Omul fără stare se împinge Până la Academie între T și Muzeul de Artă Se încăpățânează
Omul fără stare by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Imaginative/5411_a_6736]
-
saltă acoperișurile clădirilor Ca pe capacele unor bomboniere Văd casele în care am mințit și am fost mințit Încăperile în care am înșelat și am fost înșelat Coridoarele pe care aproape am ucis și aproape am fost ucis Mă redescopăr tremurând de furie atunci cînd mișeliile erau îndreptate împotriva mea Și liniștindu-mă că nu putea fi atât de grav Atunci când eu eram cel care-și înfigea sulița în spatele celui de lângă mine Dumnezeu îmi îmblânzește inima Dumnezeu scoate dracii din inima
Cântec de mulțumire pentru Iehova, Dumnezeul meu () [Corola-journal/Imaginative/5397_a_6722]
-
O pace albă pătrunde. Cineva îmi încălzește trupul nemișcat, părăsit. Cineva țopăie pe pieptul meu ca o pasăre înnebunită, în rit. Un magnet mă trage spre el cu forță enormă și cad spre inima mea întunecată, spre infime tunele ce tremură ca ierburile marine bătute de valuri eterice. Cad în explozii prin pădurea în flăcări. Trec podul invizibil. 21 de grame de suflet mă ridică mai sus decât norii, pe când sania îmi cară cadavrul și își adâncește urmele-n zăpadă, dar
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
uite la pișcoturile albnegre pe care calcă apăsat. bate la cealaltă ușă cu vopsea scorojită și așteaptă să i se răspundă apoi se trezește în fața lui fräulein anne. privirea ei verde de sub linia severă a bretonului îi face buzele să tremure. lungit sub spaliere motanul picu pe care frau faust i l-a lăsat în grijă lui fräulein anne când a plecat „la germania lor acolo” cum spune olena o privește la fel de verde cu ochii mijiți. „un cățel sălbatic în blană
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
șoapte ca între urlete foarte obosite. Aud cum mă strig, din rărunchi, „Tu, ăla, Ion Pop, Pop V. loan!" Dar acela nici nu tresare, rămâne în banca măgarilor, -nu mi se-ntoarce capul, nu-mi văd nici mâna care să tremure, întinsă.
După atâtea ocoluri by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/5981_a_7306]
-
și a fost dimineață. sunt zile în care ea se sufocă în propriul corp și-atunci e o țară în foetaj o țară ca un lift mutat de la etaj la etaj și sunt după-amiezi în care suferă de agorafobia infinitului tremură ca o păpădie când vede numere foarte mari. ar fi în primejdie de moarte dacă ar descoperi numărul acesta prim care acoperă podeaua pereții și tavanul a fost îndeajuns să acționeze oberlichtul și să vadă clădirile năpădite de cifre esplanada
Invazia cifrelor by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/6105_a_7430]
-
într-un sfîrșit forța gravității e voia prin care lucrurile se repetă vei ajunge și tu uitarea ne face imponderabili liberi întotdeauna pe drumuri uiți ca să iei înălțime să trăiești să scrii tu însă nu nu poți să te desparți tremuri înfășurat în volbura chipurilor ce te-au ajutat să ajungi aici faruri trecute peste față urcă le simți dintr-o parte a corpului în alta cum izbucnesc pete mici ca într-o radiografie apoi privirea fund de mare secată și
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]